mere2 Dragi mei Prieteni si sinceră frăție în Duh de Românie,
Mare bucurie, am primit cartea MERE PĂDUREȚE-vol.I, azi 6/11/2019. Vă confirm la amândoi - BEN- PAVEL, fiind cartea domniilor voastre. Dar este și cartea mea, fiindcă mi-a adus bucurie, un semn natal într-o frumoasă limbă românească-ardelenească, în cel mai frumos și colorat strai străbun, daco-valah!
Cunoșteam cartea Mere pădurețe încă din perioadele de scriere, acum sunt prea mândru de prietenia Voastră, de efectul cărții asupra reînoirii voinței mele spre arta literaturii în general.  Cuvânt Înainte (pag.7-9) dăruit de mine acestei cărți, recitindu-l, îmi dezvăluie acum precum și înainte o oglindă vie, care stă prin pătrunderea și înțelegerea mea într-o perfectă realitate și adevăr al valorii acesteea, precum deosebit de inspirat o descrie dl. Dan Șalapa în analiza domniei sale.

Adică în aceste două descripții oferite cărții Mere Pădurețe , există un punct de vedere unitar, ceea ce dovedește de asemenea, ideea bună atunci când erați sfătuiți să aveți chiar două prezentări, de la două persoane la o carte a domniei voastre. Dar asta dezvăluie și unicitatea acestui tip și stil de carte, nou în realitate, spre a fi cât mai bine înțeles și recunoscut.
Înțelegerea  valorii mai ales în perspectiva viitorului aparține lui Ben Todica, și e natural fructul, precum un ”măr pădureț! Curat, nealterat, asemenea unui simbol arhaic al emancipării omului și civilizației sale. Prinsesem dragii mei prieteni un zâmbet fericit, citindu-l pe dl.Dan, care consideră pe ambii autori ai acestui dialog amical, a fi, adevărate ”mere pădurețe”, adică exemplari pe tot cuprinsul dialogului lor. Dragă Pavel, ești acel glas ardelean, dăruit, extravertit și intovertit în acelaș timp, fiindcă în realitate între aceste două calități emoționale ale ființei nu există rupere, ci continuitate. În tinerețe suntem extrem de extravertiți spre a a cunoaște lumea, omenirea, a ne face loc fericirii în viață, ca apoi, izbindu-ne de tot felul de opreliști, lipsuri, griji, începem odată cu vârsta să devenim intovertiți, căutându-L pe Creator căruia îi cerem sprijin spiritual, salvator! Liniștea o găsim atunci când îl găsim sfânt și natural în ființa/inima noastră. Așa cum ți-am mai scris, Poezia este ca o fată frumoasă dar săracă, însă dragostea i-a făcut casă!
Dragostea ia făcut lui Eminescu o Casă Universală, fiindcă în viața fiind, ne-a lăsat și acea sintagmă, ”...poezie-sărăcie!” Și-a iubit Neamul, Limba, Istoria și Adevărul, așa cum faceți dragii mei, voi, astăzi!
  Mulțumesc de Cartea ”MERE PĂDUREȚE- Vol.I”.