Vasile Mois„Copiii sunt mesaje vii pe care le trimitem
unor vremuri pe care nu le vom vedea”.
John W. Whitehead

Olga Paszka trăia o experienţă nouă, încercând sentimente foarte contradictorii. Pe de-o parte se bucura că va fi mamă, însă, pe de altă parte îi era teamă de viitor. Soţul ei s-a bucurat sincer, când i-a spus că este gravidă şi de atunci îi acorda o atenţie cu totul specială. Îi aducea micul dejun la pat, ceea ce nu făcuse niciodată înainte, nu o lăsa să ducă nici o greutate şi, mai ales, o suna la telefon de câteva zeci de ori pe zi. Noaptea, Olga se trezea de nenumărate ori din cauza unor vise ciudate şi, de fiecare dată, soţul, grijuliu, o învelea şi o întreba dacă nu doreşte să-i aducă ceva de băut sau de mâncat. Uneori îi era milă de el, la gândul că ea poartă în pântec copilul altui bărbat. Se trezea repede la realitate şi se bucura că va avea un copil de la Valeriu Moraru. Nici nu se putea o răzbunare mai completă pe familia  care o despărţise de iubirea vieții ei. Când îl întâlnise pe Valeriu în faţa sinagogii din Baia Mare, n-a stat deloc pe gânduri, avusese o premoniţie, că dacă va face dragoste cu el, ca pe vremuri, va rămâne gravidă. A luat această hotărâre dificilă după îndelungi cumpăniri și frământări. Dumnezeu a ascultat-o şi visul i s-a împlinit. S-au hotărât, împreună cu soţul, să ascundă sarcina până când aceasta va fi vizibilă, dorind să le facă o surpriză rudelor şi prietenilor. Ardea, însă, de nerăbdare să-i dea vestea cea mare lui Valeriu. Nu-l putea suna la telefon, fiind convinsă că lui îi erau înregistrate toate convorbirile telefonice şi voia să păstreze taina numai pentru ei doi. Ştia că Valeriu avea mai mulţi copii, cu diverse femei, ceea ce o deranjase cumplit. Avusese impresia că o înşeală, că ar fi trebuit să-i rămână fidel ei, până la moarte. Acum, când, la rândul ei, era gravidă cu Valeriu, parcă îl iertase pentru toate femeile şi pentru toate aventurile.


 Într-o seară, la cină, Olga se întâlni în casa părinţilor săi cu familia fostului judecător Gheorghe Burtea. Avu o strângere de inimă, când îl văzu pe Burtea-junior, semăna la perfecţie cu Valeriu. Surprinzându-i privirea, madam Burtea se umflă în pene şi-i strecură printre dinţi, cu o vocea joasă, pentru a nu fi auzită de ceilalţi:
- Ce te holbezi aşa la el? Seamănă cu taică-său... știi foarte bine cu cine! Tu ești stearpă, nu rămâi gravidă oricât ai fi călărită. Al meu este bătrân, are sămânţa stricată, smântâna lui este searbădă, s-a râncezit. De aceea am avut grijă să-mi fac un prunc cu un bărbat pe pofta inimii mele. Vezi ce bine seamănă cu taică-său? Era convinsă că Olga ştia despre bârfele care circulau prin oraş cu privire la adevăratul tată al fiului fostului judecător şi voia să-i înfigă, fostei amante a lui Valeriu, un junghi în inimă. Ekaterina era foarte mândră că fiul ei semăna cu senatorul Valeriu Moraru și nu făcea nici un secret din relațiile pe care le-au întreținut. În loc să se supere, Olga surâse enigmatic .
-  Tu ești o vacă bătrână și grasă, ai prins vițel  cu totul întâmplător, replică Olga, zâmbind sarcastic. N-ar trebui să te bucuri prea mult, te aşteaptă ani lungi de clisme, de șters la fund și de lipsuri trupeşti. Nu-mi fac probleme pentru tine, compensezi lipsa de bărbaţi băgând în gâltan tot ce-i comestibil, ai ajuns ca o batoză. Mă mir cum încapi în maşină, încurând va trebui să-ţi cumpere babalâcul de bărbatu-tău o salvare.
- Tot mai bine grasă, decât stearpă, nu se lăsă mai prejos doamna Burtea. Crezi că dacă vorbeşti cu mine ca o ţoapă, ca o ultimă otreapă, voi pleca de la masă? Te înşeli, nu plec nicăieri, vreau să rămân să te holbezi la ăla micuţ, să-ţi crape fierea în tine de invidie. Uită-te la ochii lui, ştii cu cine seamănă! Tu ai rămas stearpă, ca un rahat în ploaie, nici un bărbat nu te mai bagă în seamă... Moraru și-a bătut joc de tine, te-a folosit ca pe o saltea, nici măcar nu te-a însămânțat! N-ai contat deloc pentru el...
- Ce discutaţi voi acolo, în şoaptă, interveni Burtea. Vorbiţi mai tare să auzim şi noi sau sunt secrete?
- Treburi femeieşti, zâmbi cu gura până la urechi doamna Burtea. I-am spus Olgăi ce minunat este să fii mamă, să-ţi vezi odrasla cum creşte. Domnule doctor, voi de ce nu faceţi copii, ce mai aşteptaţi?
- Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele! Soţul Olgăi îşi privi nevasta, cu un surâs misterios.Toate la timpul lor! Nici nu bănuia nimeni ce surpriză urmează!
- Eu voi face un prunc cu bărbatul meu, care este tânăr şi viguros, nu-i voi pune coarne ca unui babalâc neputincios...
- Olga, ce vrei să spui? se supără Burtea. Te referi la mine şi la soţia mea? Tu pleci urechea la nebuna care mi-a fost nevastă şi mi-a mâncat sănătatea şi tinereţea? A umplut oraşul cu bârfe că tatăl copilului meu ar fi Valeriu Moraru. Ce dobitoacă tâmpită! De unde şi până unde să fie jidanul ăla împuţit tatăl ăstuia mic? Nevastă-mea l-a cunoscut în tinereţe, când era elevă de liceu, mi-a povestit cum a fost sedusă de bagabont. Au întrerupt relațiile înainte ca ea să meargă la facultate...
- Nu-ţi face probleme, interveni Paszka, le-a sedus şi pe altele. Fetele astea tinerele nu au minte, cred că tot ce zboară se mănâncă. Au impresia că un filfizon, care-şi dă ochii peste cap şi le recită versuri de Eminescu, este iubirea vieţii lor. Din fericire, îşi dau repede seama că s-au înşelat. Pentru familiile noastre neamul Morarilor a fost un adevărat blestem. Pe nevastă-mea a păcălit-o Nicolae Moraru, unchiul lui Valeriu. A fost atât de îndrăgostită de el, că ajuns în pragul sinuciderii, când a fost abandonată.
- Abandonată pe dracu! De ce minţi, măi măgar bătrân? se supără doamna Paszka. Nicolae Moraru m-a iubit cu adevărat. M-ar fi luat de nevastă, dacă nu-l arestau comuniştii. Era nu numai un bărbat fermecător şi bogat, dar avea experienţă cu femeile. Care fată din Baia Mare nu l-ar fi iubit? Dacă nu-l arestau comuniştii, nu ajungeai tu la mâna mea!
- Mare lucru! Paszka se simţea rănit în amorul lui de mascul, de tată şi de om cu funcţii înalte. Nu mă pricopseam cu o pacoste, cu o piază rea, pufăi mânios. Toată viaţa am avut de tras din cauza ta. Văd că nu l-ai uitat pe degeneratul ăsta de Moraru nici acuma, la bătrâneţe. Dacă nu-l lua dracul, te-ai fi crăcit în faţa lui cu mare plăcere. Din păcate pentru tine, acum ai burdihanul prea mare, nu-ţi ajungea nici el la obiect...
- De ce o jigneşti pe mama? se răsti Olga la tatăl său. De când mă ştiu ţi-ai bătut joc de ea. Nu crezi că-i de ajuns? Nu crezi că toate au o limită? Ai ajuns om bătrân şi fără minte! Olga se minună şi ea de curajul pe care îl avea să-şi pună tatăl la punct. Îşi aduse aminte de garsoniera verişoarei, unde l-a înfruntat pentru prima dată, pe vremea când avea 18 ani şi se iubea cu Valeriu ca nişte disperaţi. Doamne, ce vremuri!
- Hai, să terminăm cu certurile, interveni Burtea împăciuitor. De fiecare dată când vine vorba de familia Moraru, se lasă cu scandal, cu ceartă. Olguţa, tu să nu-ţi faci probleme că nu ai copii! Cine are să şi-i crească, cine nu să nu-i dorească, spune un proverb românesc. Dacă ai prunci, ai necazuri pe care nu le aveai altfel. Sunteţi tineri, nu trebuie să pierdeţi speranţa... vei rămâne gravidă exact când nu te aștepți, așa cm s-a întâmplat cu nevasta-mea. Crezi că noi am sperat să mai avem copii, după atâția ani?
- Ce cugetare filosofică adâncă, îl luă nevasta peste picior pe Burtea. Parcă am fi în plină dilemă existenţială, a fi sau a nu fi, cum spunea ... Balzac. Femeia debită primul nume de scriitor străin, care-i veni în minte, pentru a-i impresiona pe ceilalţi.
- Existenţialistă, se spune corect, nu se putu abţine Olga. A fi sau a nu fi este un vers din monologul lui Hamlet, actul III, din piesa lui Shakespeare, Hamlet. Și pentru ca lecția să fie completă, Olga recită întreaga strofă:
”A fi sau a nu fi… Aceasta-i întrebarea.
Mai vrednic oare e să rabzi în cuget
a vitregiei praștii și săgeți, sau arma s-o ridici
asupra mării de griji, și să le curmi?
Să mori, să dormi… Atât.” Vrei să te dai cultă, dar nimereşti alături de drum, prin uluci.
- Are dreptate Olga, interveni Burtea, voi unguroaicele nu sunteţi tari la geografie, sunteţi mai bune la făcut rântaş şi la umblat după...
- După ce măi şontorogule? Zi-i până la capăt! După ce? Unguroaicele sunt cele mai bune gospodine din lume şi-şi respectă cu sfinţenie bărbaţii, dacă au tot ce le trebuie acasă. Doamna Burtea era hotărâtă să-l tăvălească pe neputincios, însă acesta dădu speriat înapoi.
- Ai dreptate, dragă, te rog să mă ierţi! Nu degeaba m-am însurat eu cu tine. În plus mi-ai făcut şi o mândreţe de copil, mânca-l-ar tata pe el de Făt-Frumos, ca să crape duşmanii mei! Când mă uit la el, fac abstracție de toate mizeriile vieții, mă gâdesc numai la viitorul lui.
- La moară toarnă foarte mulţi în coş, important este cine ia sacul cu făină, de aceea la evrei mama este cea mai importantă, filosofă Olga, citându-l pe Valeriu Moraru. Mater semper certa est, pater semper incertus est! Rolul mamei este să-l nască pe copil iar al tatălui să-l crească! Aşa că, nenea Burtea, n-ar trebui să vă intereseze bârfele, cel mai important lucru este că aveţi un moştenitor sănătos, frumos şi inteligent. Ce contează cu cine seamănă? Pe el nu l-a întrebat nimeni dacă vrea să se nască, alţii sunt responsabili pentru concepţia lui. Cât despre bârfe, gura lumii este slobodă...
- Ai vorbit ca un om matur, îmi place de tine, recunoscu Burtea. Ai dreptate, nu trebuia să bag în seamă bârfele, dar m-au deranjat foarte tare, când este vorba de familia mea. Cu toate că eram convins că este copilul meu, am făcut câteva analize ca să şterg orice urmă de îndoială. Acum pot spune cu mâna pe inimă că soţia mea nu a avut relaţii cu alţi bărbaţi, de când suntem împreună şi asta îi deranjează foarte tare pe inamicii mei. Fosta nevastă s-ar fi bucurat să mă cert cu Ekaterina, să ne despărţim şi să revin la ea. Copilul ăsta este un dar de la Dumnezeu, ne-a legat pentru totdeauna şi mă simt foarte bine în postura de tată. Olguţa, la rândul tău nu trebuie să fii supărată că nu te-ai măritat cu Valeriu Moraru, ţi-o spun ca un părinte. Tatăl tău ţi-a vrut numai binele tău, când ţi-a interzis să te mai vezi cu el. Uite, ai acum un soţ frumos, medic, care te iubeşte, vă lipseşte numai un copil ca fericirea să fie completă. Vreau să-ţi spun sincer, cu Moraru ai fi fost foarte nefericită, ăsta îşi bate joc de toate femeile, aşa cum a făcut cu nepoată-mea, cu Emeşe.
- Ce mai face Emeşe, pe unde este? se interesă doamna Paszka.
- Aici, în Baia Mare, răspunse Burtea supărat. A sperat că Valeriu Moraru o va lua de soţie, dar s-a înşelat amarnic. De când a ajuns senator nici măcar nu o mai bagă în seamă. Amărâta asta l-a iubit ca o nebună, însă a ajuns la concluzia că îmbătrâneşte degeaba şi nu are nici un viitor alături de Moraru. Este foarte nehotărâtă, are posibilitatea să se mărite cu un ungur şi să plece la Budapesta, însă ezită. Pe de-o parte ar vrea să fie departe de Moraru, ca să-l poată uita, pe de altă parte ar vrea să rămână la Baia Mare, sperând că se va mărita cu acest nenorocit de jidan. Oricât m-am certat cu ea, la începutul relaţiilor cu Moraru, nu m-a ascultat, parcă era hipnotizată de criminalul ăsta, nu vedea nici un bărbat în afară de el. Are asupra ei o putere de-a dreptul magică. Discutăm ce discutăm şi iarăşi ne întoarcem la acelaşi subiect, vă propun să-l lăsăm dracului de corcitură nenorocită, acest Valeriu nu este nici român nici evreu, a luat tot ceea ce este mai rău de la cele doua naţii. Ceea ce mă nedumireşte pe mine este faptul că s-a apropiat de domnul Ilie Ionescu. Janos, tu eşti în relaţii foarte bune cu preşedintele, nu ai încercat să-i deschizi ochii, să-l pui în temă ca să ştie cine este Moraru Valeriu în realitate?
- Am încercat de mai multe ori să discut cu domnul Ionescu despre Valeriu Moraru, dar, de fiecare dată a refuzat să accepte subiectul şi a schimbat tema discuţiei. L-am întrebat şi pe fiul meu, pe Mircea, care este tâlcul relaţiilor preşedintelui cu Moraru? El crede că licheaua asta de Moraru îl are pe Ionescu la mână cu ceva, pur şi simplu preşedintelui îi este frică de el, altfel nu se explică tupeul şi neruşinarea de care dă dovadă în toate împrejurările când şeful statului este de faţă. Dobitocul de şef al securităţii din Baia Mare, Moricz, ştia ceva, dar a ţinut pentru el, n-a vrut să-mi spună nimic, cu toate că am insistat de multe ori. Parcă îi era frică şi lui. În toiul evenimentelor din decembrie, înainte să dispară din Baia Mare, mi-a atras atenţia să ne ferim toţi de răzbunarea criminalului Valeriu Moraru.  A apucat să-mi spună doar că individul este foarte periculos, că este un ucigaș pregătit în străinătate să-i elimine, la comandă, pe cei care comiteau acte de terorism. Ce crezi tu, Valeriu Moraru l-a însoţit întâmplător pe domnul Ionescu în Israel? Îl apreciez totuși pe jidanul ăsta că l-a scăpat pe bietul fiu-meu de o lepră, de una Angela. Jigodia asta a ajuns pe mâinile lui Valeriu Moraru, pe vremea când erau elevi la liceu, înainte să o nenorocească pe Olguța. Mircea a aflat, s-a supărat și a rupt orice legătură cu ea. Curva dracului, înainte să termine liceul, a făcut un prunc cu un profesor de franceză, proaspăt absolvent de facultate, care a și luat-o de nevastă. Pruncul este acum student, însă gurile rele spun că  seamănă foarte bine cu jidanul.
-Mai lăsați-mă cu pruncii ăștia, se enervă Burtea. Cine este Valeriu Moraru, taurul Băii Mari? A lăsat toate femeile gravide? Toți copii care s-au născut în orașul ăsta sunt bastarzii lui? Toate curvele vor să se dea mari, după ce s-au tăvălit cu  boschetarii, fără să știe care le-au lăsat borțoase, se dau amantele lui Valeriu Moraru!
-Vorbești cu păcat, interveni doamna Paszka. Eu o cunosc foarte bine pe Angela și pe familia ei. A fost o fată cinstită, a ieșit cu Valeriu Moraru la film de câteva ori, nimic serios. Mircea s-a supărat degeaba, Angela este o fată foarte frumoasă, cu toate că s-a îngrășat și ea, între timp, ca orice femeie. Eu am discutat cu Mircea, n-a avut nici o relație cu Angela, erau doi copii când au umblat împreună, iar Valeriu Moraru era mai mic decât ei. Săraca fată, a greșit și ea o singură dată cu profesorașul ăla, a rămas gravidă și s-a măritat. Ce este rău în asta? Mi se pare normal să te măriți cu bărbatul pe care-l iubești. Angela are o căsnicie fericită, a terminat facultatea și lucrează în învățământ, fiind colegă cu soțul ei. Nu este corect să o bârfim numai pentru faptul că Mircea i-a făcut curte, iar Valeriu Moraru nu are nici un amestec în toată povestea asta, îl învinuiți degeaba. Mama Angelei mi-a povestit că Valeriu Moraru umbla în casa directorului liceului Lazăr, Gavrilă Boloș, unde s-a întâlnit cu Angela și cu părinții ei. Soții Boloș erau nașii de botez ai Angelei. Eu am fost curioasă de ce s-a despărțit de Mircea. M-am convins că Valeriu Moraru nu a avut nici un amestec, era mai mic decât Angela și nu au umblat împreună.
-Ați văzut copilul Angelei? Doamna Burtea era curioasă dacă seamănă cu Moraru.
-L-am văzut doar când era mic, nu mi s-a părut că seamănă cu Moraru, afară de faptul că era de genul masculin. Și eu cred că este o legendă paternitatea lui Valeriu Moraru.
 Olga asculta, absentă, în aparenţă, discuţia dintre Burtea şi tatăl ei, având impresia că vorbesc despre un personaj de film. Nu şi-l putea imagina pe Valeriu pe post de Rambo, alergând prin nisipurile Orientului Apropiat şi ucigându-i pe nişte amărăşteni, îmbrăcaţi cu cearşafuri. Îi venea să râdă, gândindu-se la o astfel de scenă. Ce departe era de imaginea băiatului frumos, pe care l-a iubit din fragedă pruncie! După ce s-au reîntâlnit la liceul Lazăr, pe Olga o apucau emoţiile numai când îi auzea numele lui Valeriu. Ce proastă a putut să fie, rupând cu el orice relaţii timp de atâţia ani! N-a fost zi lăsată de la Dumnezeu să nu se gândească la marea ei iubire. Seara, rămânea cu gândul la Valeriu până când adormea. Deseori, visa noaptea că este în braţele lui, că o mângâie şi fac dragoste. Se trezea, cel mai adesea, în pragul orgasmului, fără să reuşească să termine,  motiv pentru care o apuca disperarea. Căsătoria cu medicul nu a adus nici o schimbare, din contră, frustrarea s-a accentuat și mai mult. Orice făcea soțul ei nu se putea compara cu Valeriu, nemaivorbind de viața intimă. Cu toată delicatețea medicului, asista nemișcată și indiferentă la împreunare, încercând să se gândească în altă parte. A încercat de câteva ori să-și imagineze că este cu Valeriu, nu a reușit și i s-a părut un sacrilegiu să-i compare pe cei doi bărbați. Îi separa o prăpastie uriașă! Și-a dat seama, încă odată, cât de mare a fost pierderea lui Valeriu, când s-au reîntâlnit la el acasă. Totul a fost un vis frumos, trăit aievea, de care își aducea aminte cu mare plăcere și cu mare emoție. Dumnezeu este mare, Dumnezeu este bun, poate se va îndura de ea să-l mai rîntâlnească. O deranja, în mod vădit, orice discuție legată de copiii prezumtivi ai lui Valeriu. Chiar dacă acesta a tăgăduit că este tatăl fiului Angelei și al Ekaterinei, Olga simțea un junghi în inimă când își amintea de ei. De fiecare dată când i-a întâlnit, i-a privit îndelung și avea impresia că semănau cu Valeriu. Parcă-l vedea aievea pe acesta, îmbrăcat doar într-un dres negru, cu picioarele goale, cum alerga prin praful ulițelor din satul de munte sau se bălăcea, împreună cu ceilelți copii de seama lui, în apa râului, rece ca gheața. Era o fetiță mică și firavă când s-au cunoscut, însă atunci s-a aprins o scânteie în sufletul ei, devenită ulterior o vâlvătaie mistuitoare. În momentul astral, acela al întâlnirii din garsoniera verișoarei, când s-au iubit prima dată, a fost sigură că vor rămâne împreună tot restul vieții. Relația lor a fost atât de intensă, încât i se părea imposibil de sfărâmat. Și totuși... Cât de mult a greșit că nu l-a urmat pe Valeriu la București! Acum ar fi fost soț și soție, înconjurați de o grămadă de copii

*) Vasile Moiș, „In spatele ușilor deschise”,
volumul 3 „Fatalitate și speranță”, cap.3