Personaje:

Directorul teatrului
Scriitorul
Regizorul
Candidații 1, 2, 3, 4

Decorul: O încăpere în care se află trei persoane. Pe hol așteaptă candidații ce vor susține un concurs pentru a primi un rol  în piesa ce urmează  să fie pusă în scenă. Directorul teatrului îi invită pe cei de pe hol să intre în sală, apoi ia cuvântul.

DIRECTORUL: Bună ziua! Ne aflăm cu toții aici ca să vă găsim rolurile potrivite fiecăruia dintre dumneavoastră. Am alături de mine pe cel care a scris piesa, dar și pe cel o va regiza. Înainte de a începe o să-i las și pe ei să spună câteva cuvinte.
REGIZORUL: Să destindem puțin atmosfera! Eu vă zic așa: Băi, mie mi-a plăcut dintotdeauna comedia. Dacă ar fi după mine, aș juca doar roluri comice. Mie îmi plac oamenii care râd mai tot timpul.
CANDIDATUL 1 către Candidatul 2: Eu credeam  că cei care râd fără motiv, fie ei chiar și actori au o problemă, adică de când e lumea se știe că cei care râd fără un motiv anume sunt duși cu pluta.
CANDIDATUL 2: Dă-i pace să vorbească! El zice, el aude. Acum își dă aere,  fiindcă are o funcție importantă. Nu-l băga în seamă!

CANDIDATUL 1: Vezi și tu cum ne ia peste picior! Cum să nu-l bag în seamă?
(Regizorul se preface că nu a auzit conversația celor doi și continuă.)
REGIZORUL: Oricum vreau să știți că avem o piesă frumoasă, iar roluri avem pentru toți cei ce vă aflați aici.
SCRIITORUL: Da, este o piesă frumoasă, este o piesă tragi-comică. Este o piesă specială pentu mine.
DIRECTORUL: Vă rog să ieșiți pe hol și să intrați pe rând în sală!
Pe hol  candidatul 3 încearcă să discute cu  ceilalți.
CANDIDATUL 3: Văd că domnului regizor îi place comedia! Eu am jucat mai mult roluri comice. Mă ajută și fața.
CANDIDATUL 1: Numai să nu fie ceva putred la mijloc. Cine știe? Poate vom fi respinși.
CANDIDATUL 2: Hai, nu  mai fi pesimist. O să ne spunem monologurile, iar apoi vom primi rolurile.
CANDIDATUL1:  Pentru  voi e ușor, dar eu am emoții, nu știu cum va fi. Eu am urcat mai puțin pe  scenă.
CANDIDATUL3: Atunci de ce a mai venit aici?
CANDIDATUL 2: Hai, să nu ne mai contrazicem! Noi trebuie să ne spunem monologurile și atât. Pe cei din comisie nu-i interesează dacă am mai jucat sau nu.
(Cu o oarecare neîncredere candidatul1 intră în sală.)
CANDIDATUL 1: (Scoate un trandafir  din buzunar  și își începe monologul): Vreau să-ți dăruiesc acest trandafir ca simbol al iubirii ce o am pentru tine. Albul reprezintă puritatea, iar această floare este cea mai veche dintre flori...
REGIZORUL: Un moment. Aveți  talent,  dar nu știu de unde  chestia cu cea mai veche floare. Credeți că oamenii din ziua de azi se întreabă cum este trandafirul sau de când este pe acest pământ... Femeile din ziua de azi nu mai au nevoie  de romantism. Ca să se lase cucerite  trebuie să vadă neapărat contul din bancă... Vă rugăm să așteptați  pe hol.
CANDIDATUL 1: Știam eu că așa are să se întâmple. Eram sigur că nu o să iau nici un rol.
REGIZORUL: Eu nu am spus că sunteți respins. Am spus doar că ați avut un monolog cam aiurea din punctul meu de vedere. Pentru mine dacă aveați unul mai haios era perfect.
(Candidatul 1 iese și intră Candidatul 2)
CANDIDATUL 2 (dezechilibrat): Aoleu, am alunecat și am căzut atât de tare... Cred că mi-am luxat piciorul. Of, ce rău... ce rău mă doare! Durerea e atât de insuportabilă...
REGIZORUL: Din punctul meu de vedere doar ați urlat cât v-au ținut plămânii. Credeam că v-a atacat vreun urs . Vă spun sincer că mie unul nu mi-ați transmis nimic.
(Intră candidatul 3)
CANDIDATUL 3: Bună ziua!
DIRECTORUL: Aveți emoții? Puteți să începeți!
CANDIDATUL 3: Vreau să fiu liber... E o dorință de a mea, dar de la a dori până la a primi e cale lungă. Eu am rămas doar cu dorința... Uite-așa! M-am hotărât că trebuie să fiu mai atent la ceea ce-mi doresc. Când eram copil îmi doream jucării frumoase și scumpe, dar nimic. Când eram elev doream să am rezultate bune la învățătură, dar nimic. Am dorit să am vilă cu piscină, mașină ultimul răcnet, dar nimic. Mai deunăzi mi-am dorit să  am și soție frumoasă și inteligentă, dar ... Ei, aici ce credeti că mi s-a întâmplat? Pentru prima oară în viață am primit ceea ce mi-am dorit. Pe lângă aceste calități soția mea mai are și un loc de muncă foarte bine plătit. Vă întrebați de ce nu sunt bucuros? Cum să fiu bucuros dacă eu sunt gospodina în casă? Îmi văd soția atât de rar. Nu, să nu credeți că mă plâng... Nu, nu mă plâng, dar nici mulțumit nu sunt...
REGIZORUL: Băi, ești fenomenal! Eu nu știu cum ai reușit, dar m-ai binedispus. Ai început atât de nevinovat, dar ai o moacă... și chestia cu soția mi-a plăcut. Să știi că mă bucur că te-am cunoscut. (Către colegii din comisie.) Eu plec la ședință. Să îmi trimiteți și mie înregistrarea cu celelalte monologuri ca să vedem  cum împărțim rolurile.
(Regizorul și candidatul 3 ies din încăpere. Pe hol apare un tânăr care vrea să afle pentru ce au venit ceilalți aici. Aflând despre ce e vorba se hotărăște să își încerce norocul cu toate că nu avea un monolog.)
CANDIDATUL 4: Am crescut într-un sat. Toată copilăria mea mi-am petrecut-o acolo. Da, (o pauză în care îi privește în ochi pe cei din comisie) nu îmi e rușine să recunosc acest lucru, căci am trăit clipe minunate hoinărind pe dealurile din apropierea satului. Școala am făcut-o la oraș că na, așa e moda, dar nu-mi pare rău, pentru că am întâlnit dascăli deosebiți. Am scris, am jucat chiar și teatru. A fost frumos până într-o zi, o zi în care cineva mi-a frânt aripile și era să cad din zbor. Noroc cu doamna profesoară și cu mama, căci au fost acolo și mi-au lipit aripile  cu multă dragoste și m-au încurajat să zbor din nou. De-a lungul timpului am pierdut persoane dragi din familia noastră. (Privește spre juriu făcând o pauză.) Ce mult aș fi vrut să cresc cu bunica lângă mine! (Candidatului îi tremură vocea și începe să plângă.) Nu a fost să fie. Eu cred că viața mea de până acum este chiar o piesă de teatru...
SCRIITORUL: A fost extraordinar! Ce monolog! Chiar am lăcrimat.
DIRECTORUL: Cred că mă așteptam la ceva mai vesel, dar mi-a plăcut.
CANDIDATUL 4: Vesel? De unde să fie atât de vesel dacă asta e viața mea, viața mea cu bune și cu rele. Am jucat pe scena vietii mele comedie, dramă, tot ce se putea juca. Am fost eu și atât, fără nicio mască.
SCRIITORUL: Mie mi-a plăcut foarte mult.
DIRECTORUL (către candidatul 4): Stați să ne înțelegem! Și mie mi-a plăcut, ați transmis, dar este puțin cam prea trist pentru vârsta dumneavoastră. La fel ca regizorului și mie îmi place comedia. Vreau să râd și nu ai ce-mi face.
(Candidații așteaptă pe hol)
CANDIDATUL 1: Ce spuneți? Vom primi rolurile?
CANDIDATUL 3: Mai încape vorbă ? Toți  ne-am prezentat onorabil în fața comisiei.
CANDIDATUL 4: Eu nu știu ce să zic. Directorului i-a plăcut dar monologul, zice că nu mă reprezintă din cauza vârstei. Spune că sunt prea tânăr pentru astfel de momente. Scriitorul a zis că a fost original. Ce să înțeleg din asta?
CANDIDATUL 2: Sunt sigur că o să jucăm cu toții în această piesă de teatru.
(După un timp candidații află distribuția. Rolul principal  va fi jucat de candidatul 3.)
DIRECTORUL (se apropie de candidatul 4): Ați fost perfect. Chiar și regizorul a spus acest lucru după ce a văzut înregistrarea. Pe o scară de la 1 la 10 dumneavoastră sunteți la treapta cu  numărul nouă în actorie. Sunteți atât de bun în tot ceea ce faceti. Cu siguranță ați fi fost ales în rolul principal, dacă ați fi avut un monolog mai vesel. Regizorului nu-i prea plac actorii înlăcrimaţi pe scenă.
CANDIDATUL 4: Eu nu sunt actor. Nu am jucat nici măcar o singură dată pe scenă. Eu am jucat doar rolurile pe care mi le-a oferit destinul la un moment dat. Astfel am jucat asemeni unui actor în propria mea piesă de teatru. Pe scena vieții astăzi poți să plângi, poți să râzi, dar un lucru este cert, aici, pe scena vieții, nu ai nevoie de mască. Eu vă mulțumesc pentru sinceritatea  de care ați dat dovadă.
DIRECTORUL: Mie mi-a făcut plăcere să discut cu dumneavoastră. Sper să vă placă rolul pe care l-aţi primit.
CANDIDATUL 4: Ce va fi vom vedea, eu sper să nu vă dezamăgesc.