dmoretti,, Odată ieșită în aerul rece al dimineți, aruncă câteva priviri rapide asupra fermei, organizând cu dibăcie treburile care erau de făcut. Când decise ce pași trebuiau urmați, plecă spre țarcul găinilor, cu bătrânul Al care o urma îndeaproape, de parcă i-ar călca pe urme. Ajunsă în fața țarcului, câinele se apropie subtil de ea, urmând să se strecoare în țarc, în speranța că avea șanse să mănânce și el câteva ouă, fără ca stăpâna lui exigență să îl observe. Mae, intuind mișcările câinelui, fără să-i dea prea mult timp, se întoarse pe călcâie și îi închise poarta în nas.
       — Șah mat, bătrâne! strigă, mândră de ea, către acesta, Al rămânând cu botul pe labe în spatele porți închise.
       Mae avea doar zece ani când l-a găsit pe Al. Era înfășurat într-o cârpă aruncată în aproprierea unui container de la ieșirea din sat. Inițial s-a apropiat temătoare spre bucata de material în care se afla micuțul cățeluș, apoi l-a luat în brațe. Din momentul în care ochii ei negrii i-au întâlnit pe ai săi, a simțit pe loc legătura care s-a format între ei.
       De cum îi simți prezența, cocosul pintenat începu să cânte mândru. Recuperând coșul abandonat ieri, cu gura în jos, în țărușul de lângă, ,, casa doamnelor producătoare de mic dejun", așa cum le numea ea în zilele de bună dispoziție, intră ușor pentru a aduna ouăle.

Înaintă cu pași mărunți, deoarece nu voia să le sperii și să înceapă să se agite ca disperatele. Dar eșuă lamentabil când, din neatenție, calcă strâmb, rupând o scândură veche a dușumelei. Scoate un urlu de durere, speriind doamnele liniștite, până în acel moment, bineînțeles. Acestea încep să sară care mai de care în toate direcțiile. Când, în sfârșit, reușește să își scoată piciorul din ditamai gaura, adună toate ouăle și ieși afară încă scuipând fulgi de toate culorile. O treabă în minus pe ziua de azi pentru ea, dar una în plus pentru tatăl ei, atunci când se va întoarce de la muncă, căci trebuia să repare dauna provocată de neatenția ei. Lasă coșul plin cu ouă pe masa din bucătărie pentru a se îndrepta spre următoarea destinație, grajdul, unde vacile mugeau înfometate imediat ce i-au simțit prezența.
       — Nemâncate mai sunteți! O să luați prea multe kilograme în plus, dacă mai continuați în ritmul acesta!
       Tinerei, i-ar fi plăcut să primească și răspunsuri atunci când vorbea cu fiecare animal în parte, dar, din păcate, ele, săracele, nu fac altceva decât să o privească și atât. Simți că mai avea puțin și îi ieșeau flăcări pe nas atunci când se luptă câteva minute bune să scoată furca din căpița de fân, însă răsuflă ușurată când reuși să efectueze acest lucru, fără să sufere niciun incident major. Adapă și hrăni vacile și caii cât de repede putu, căci mai avea și alte treburi de făcut. Ziua de abia începuse și până diseară avea cale lungă și anevoioasă.
       — Mae, mâncarea porcilor este gata! se auzi vocea bunicii, în tărăboiul ogrăzii.
       Mae zâmbi la gândul că, în anumite zile, toată această zarvă se aseamănă cu un concert de muzică rock. În fiecare zi se amuza să facă termeni de comparație între tot ce o înconjoară și ceea ce i-ar fi plăcut să vadă, dacă ar părăsi vreodată casa părintească. Odată turnată mâncarea în troacă, Mora și fratele acesteia, Will, mai aveau puțin și se luau la bătaie. Sătul, Will, vine la picioarele ei și îi cere din priviri să îl ia în brațe. Tot timpul cere din ce în ce mai multă atenție din partea ei, iar aceasta nu are altă șansă decât să îi facă pe plac. "