simeanuLor le-a revenit sarcina de a deschide ”Vara magică” în ăst iulie capricios, la Ateneul Român. Dovedind că, uneori, senectutea face casă bună cu tinerețea. Fincă s-au înțeles de minune și profitabil nespus. Horia și-a pus înc-o dat` experiența în joc și truda-i fu din nou cu noroc. Vădește cunoaștere multă și energie la fel. Transmite, impune și dă siguranță din plin. Astfel că ”Virtuozii” răspuns-au la fix și lucrul comun strașnic le-a ieșit. Bucureștenii-s trupă veche, sudată, rodată și aptă de performanță la greu. Oameni de diverse vârste uniți benefic de-o pasiune ce nu are vârstă: muzica de calitate. Cred că și Ludwig, acolo sus, le-a sesizat împăcat  priceperea de necontestat. Iar pe noi, în sală, cert ne-au încântat...
 Desigur, sub îndrumarea lui Andreescu nici că se putea altfel. Dar, ca trecerea s-o fac la surpriza serii, mai fu un motiv chiar nebănuit: Sergey Olegovich Malov numit. Un cordar din Leningrad, acu` la Berlin. Ani, treizeci și șase. C-o ceteră minunată la sunet, cristal. Și cu mâini demne de ea pe măsură. Iute și precis pe corzi, zglobiu și înflăcărat. Nuanțând adecvat, elegant. Improvizând la un moment dat pe o surată electrică vădit inspirat. Încât m-a determinat să-l compar cu inventivul englez Nigel Kennedy. Ori cu francezu` Jean Luc Ponty, faimos și acesta pe strune enorm...


 În plus, ardență, expresivitate, fluență, virtuozitate. Pasiune, trăire, dezinvoltură și dăruire. Compatibilitate și îmbinare eficientă cu orchestranții. Tandem redutabil cu dirijoru`. Astfel că-i aduseră cu toții un meritat omagiu înaintașului neamț nemuritor.  Cu brio, categoric. Plasând din start și astă ediție a festivalului bucureștean pe podium. Dorin Ioniță-i realizator. Eu, susținător și comentator. Ne mai întâlnim. Că oferta-i cert îmbietoare și în continuare...