Intră în scenă Guru, îmbrăcat în robă albă, are un aer transpus complet, priveşte în sus, cu o expresie de beatitudine. În calea sa se află o poşetuţă cochetă pe care Guru nu o ia în calcul, se împiedică, se dezechilibrează şi se sperie, pentru moment.
Guru
(nervos) Cine mama nai…(se cenzurează) mama natură a pus asta în drum?
De după un elemnt de recuzită iese, facând plecăciuni si temenele, adepta.
Adepta
Eu, prea-sacra ta sfinţie!
Guru
(nervos) Şi de ce, fă…(se abţine) făptura domnului, ai pune o poşetă în drum? Adică la ce iţi serveşte? Ce ai de câştigat dacă îmi pui piedică?
Adepta
Păăăăăii…în primul rând am vrut să văd dacă preasfinţia ta cade lat la pământ ca noi ceilalţi, muritorii obişnuiţi, sau forţele nevăzute, care lucrează ele cu mata, te ridică de subţiori în aer şi sfidezi gravitatea
Guru
Gravitaţia…

Adepta
(turuie) Şi aia, da eu de gravitatea căzăturii vorbeam, că o matuşă de-a mea de la o căzătură de-asta a aterizat drept pe bontu ăsta de la cot, şi-l avea şi ascuţit că era muiere a dreacu’, doamne iartă-mă şi apară şi dacă dădea cu el mai apăsat în pământ ţâşnea petrol nu alta şi, cum zic, l-a fisurat şi după a durut-o în cot juma’ de an!
Guru
(puţin iritat şi plictisit) Aşa, mai departe…
Adepta
(trage aer în piept şi se porneşte, zice dintr-o răsuflare) Mai departe a călcat-o tractoru’ lu’ socră-su în parcare, când făcea o manevră cu spatele, chipurile nu a văzut-o, dar io sunt sigură sigură că a făcut special, că avea boală pe ea, că îi mergea gura aia ca o moaăa stricaăa, ei, nu lui, doamne iară-mă rea femeie, ce mai meliţa, n-ai văzut, uite aşa toca pe toată lumea, taca-taca-taca-taca toată ziulica, de n-avea aer, chiar nici nu ştiu când respira…
Guru
(uimit) Nici eu…(apoi mieros) De ce ai venit la mine fiică a Universului atoatecuprinzător?
Adepta
(un pic tampită) În afară de experimentul cu piedica şi căzătura? Am venit şi ca să mă lămuresc dacă superstiţia asta cu poşeta pe podea care aduce ghinion e adevarată sau nu…Dar se pare că nu, că nu ai căzut. Mulţumesc celui de sus. Doamne ajuta ca l-ai ajutat pe guru!
Guru
Şi pentru mai ce?
Adepta
Pentru că nu ai căzut mata, asta e culmea, pentru mai ce vrei să îi mulţumesc? Că la ce viaţă am, şi la câte ghinioane, că primul bărbat mi-a murit la un an după nuntă, l-a călcat trenul când a plecat bezmetic de-acasă la două noaptea, nici nu vedea pe unde merge şi lumea cică s-a aruncat în faţa la tren din cauza mea că prea îl băteam la cap, că sunt pisăloagă ca matuşa aia a dracu’, doamne iartă-mă, da’ io îţi zic că nu am  avut nicio treabă, că ăla era ameţit  de fel, nu ştia nici cum să pună corect un picior în faţa la altu’ dacă nu îi ziceam eu cum să facă, că mă şi mir cum mergea înainte să se însoare de împiedicat ce era, dar ştiţi cum e gura lumii, slobodă şi plină de răutate şi nu încetează să trâmbiţeze şi să toace într-una, fără oprire tacatactactaca
Guru
(excedat) Stooop!
Adepta
(scuipă) Ptiu! Ptiu! Vai ce m-aţi speriat! (plânge) De ce vă răstiţi aşa la mine? De ce ţipaţi şi mă umiliţi?
Guru
Stai uşor, fiică a mamei pământ, nu mai plânge!
Adepta
Păi dacă ţipaţi la mine! Exact ca fostul meu soţ, nu ăla cu trenu, ălălalt, care a fugit în pădure şi nu mai ştie nimeni de el, unii zic că l-au văzut când alerga după urs şi zbiera că cică să îl ia ursu’ cu el şi să nu îl lase aici şi ursu’ fugea mâncând pământu’, ca la cum ţipa nebunu’ cred şi io, că şi pe mine m-a ţinut la început numa’ în teroare două săptămâni după ce m-a luat, da’ restu’ pâna a fugit după urs, trei ani adicătelea, nu am mai răbdat, nu am mai tăcut, nu am mai ţinut în mine că am citit eu la gazeta că e bine să te eliberezi de tensiuni şi dacă nu i-am ziiiiis, tot ce aveam în guşa şi în căpuşă şi gurile rele cică de-aia şi-a luat câmpii, da’ nu e adevărat ca în primul rând el a fugit în pădure nu la câmpie, apoi clar avea treabă cu ursul şi aici nu înţeleg unde credea el că se duce animalul ăla de insista să îl ia cu el? Undeundeunde
Guru
(excedat, stins) Departe! Credea că se duce departe!
Adepta
Aşa, şi departe acolo ce credea că găseşte?
Guru
Linişte?
Adepta
Da’ la ce să îi trebuiască liniştea aia de departe? Păi ce acasă nu avea tot ce îi trebuia? Că eu harnică şi gospodină am fost de când mă ştiu şi femeie de casă şi la locu’ ei şi scandal nu am făcut şi credincioasă am fost, deci linişte avea cu mine slavă domnului!
Gru
(ironic) Clar avea...
Adepta
Păi sgur că da, îmi place că mă apreciaţi prea curatule învăţatule, de aia îmi place religia asta a lu’ matale, că ştie să aprecieze când vede un om bun, nu ca alţii care comentează şi comentează că cică şi ursu’ fugea că ştia că aş putea să vin io după el şi nu voia să mă cunoască, prostii, păi de unde să fi auzit ursu’ de mine? Aşa şi după cică l-am băgat în pământ şi pe al treilea? Păi io? Da’ ce i-am făcut io frate? Că nu am ştiut decât să fiu alăturea de el toată vieţişoara mea, că doar eram cu inima frântă de la ăsta de fugi cu ursu’ în pădure şi de la ăla cu trenu’ şi îţi dai seama că de la treilea mai abitir mă ocupam, o clipa nu îl scăpam din ochi, să n-aibă nevoie de ceva de o vorbă bună de un sfat...
Guru
Săracul..
Adepta
Da săracu’ si eu să nu fiu cu el, acolo, ferească sfântu’ şi să nu îl ajut la nevoie, că ştii cum e, mai ales ăsta, ultimu’, era şi mămos şi mai tânăr şi mai nepriceput aşa...
Guru
Da’ cum l-ai păcălit...întâlnit! (întăreşte, speriat de gafă) Întâlnit am vrut să zic!
Adepta
La înmormântare la vecina mea de la mămica din comună, mare doamnă! Aşa de mult îi plăcea să mă asculte... Că eu, când eram fată, eram tare vorbăreaţă, că deh, eram tânără şi plină de energie, nu ca acum, ştii cum îmi mergea gura? Cu ce viteză?
Guru
Turbo speed?
Adepta
Mai iute! Fast and furios! Ca mâncam la fastfoodu’ din colţ şi furioasă eram mai mereu, ca tineretu’, deh! Aşa. Şi ziceam că aşa cum m-a ascultat vecina nu m-a ascultat nimeni de atunci, ce-i drept nici eu nu am mai fost aşa vorbăreaţă, dar tare mi-a părut rău de conversaţiile cu dânsa, că săraca, nu ştiu de ce, da’ a surzit la un moment dat, mă rog, să îi fie ţărâna uşoară şi acolo la înmormântare am dat peste al treilea, ăsta de l-am îngrijit cel mai cu atenţie şi tocmai ăsta a avut ghinion chiar la noi în casă şi a băut sodă în loc de lapte, căscatul, şi s-a dus bietul şi toţi bârfitorii de la noi au zis că cică din cauza mea şi că i-am făcut eu nu ştiu ce, dar eu nu i-am făcut nimic decât să îi arăt dragoste şi să comunic, că am citit eu la gazetele alea glossy că cică asa e bine să comunic şi am zis să nu repet greşeala cu ăia doi de dinainte şi să vorbesc cu el mai mult, să nu se simtă singur, sărmanu’ şi...
Guru
(excedat) Fiică a....a naturii nestavilite, mai taci dra... (se abţine) draga mea o secundă! De ce ai venit la mine?
Adepta
Etete fix de aia! Ca popa a început să ţipe la mine, că cică nu mă mai suportă că sunt toata ziua pe capu’ lui la spovedanie da’ ce să fac acu’ dacă sunt copleşită de tristeţea mea de vaduvă de două ori sigur şi o dată incertă? Acu să ţin durerea şi nedumerirea în mine, că v-am zis că de ăla cu ursu’ nu ştie nimeni sigur ce s-a întâmplat şi era şi normal să merg la părintele să mă descarc că unde să mă duc şi după doi ani în care a fost bine nu ştiu ce l-a apucat de a început să ţipe de cum intram pe uşa bisericii de ziceai că e posedat, nu alta şi am zis să caut înţelegere la altă faţă sfântă! Da’ văd că toţi aveţi probleme cu capu’ şi ţipaţi!
Guru
Nu ţipăm degeaba, ţipăm şi noi cu un motiv. Când suntem chinuiţi de nebu...de necuratu’! (îi vine o idee, mimeaza spaima) Da! Şi uite chiar acuma îl văd cum vine şi zic să pleci repede ca să nu te atace!
Adepta
Pe mine? Păi ce, are tupeu? Păi ce, are el vâna mea? Ambiţia mea? Voinţa mea?
Guru
Da, ai dreptate, nu are nimic din ce-ai zis şi în niciun caz nu are limba ta! (rectifică forţat politicos) Adică vreau să zic că nu vorbeşte aceeaşi limbă, deci nu aveţi cum să vă înţelegeţi!
Adepta
Asta e porblema? Păi eu ştiu şi engleza, din cântece şi franceza, că îmi plăcea Alain Delon, nu pierdeam un film de-al lui şi italiana, că am învaţat pentru când a venit papa, că am vrut să vorbesc personal cu el şi spaniola, din telenovele şi turca din telenovelele turceşti şi...
Guru
(se trânteşte la podea) Aaaaaaa, auuuu ce doare!
Adepta
Ce ai paţit prea cuviosule şi plinule de har?
Guru
M-au părăsit puterile şi am căzut de la poşeta aia pusa în drum! Am căzut exact ca un om obişnuit, deci gata, nu mai sunt bun de nimic, sunt unul ca oricare altul şi nu ai de ce să mai vorbeşti cu mine, du-te caută alt om sfânt! Sau ajutor calificat!
Adepta
Ce ajutor să caut? Pai ce nu pot să te ajut eu? (Guru e îngrijorat de ce poate urma) Acu’ îmi dau seama că destinul m-a trimis la mata în momentele astea grele ca să te ridic de la podea şi la propriu şi la figurat şi zic: Doamne ajută, mulţumesc că mi-ai dat o aşa misiune frumoasă, să salvez un om pe care l-a părăsit harul şi nu te descuraja, că de azi înainte o să fiu aici oricând, ca să te încurajez, o să fiu mereu alături ca să vorbesc cu tine (Guru e îngrozit) şi dacă totul merge bine, acu’ că nu mai eşti guru, poate te însori cu mine (Guru începe să ţipe disperat şi se retrage cu spatele) Ia uite frate, alt posedat!  Cum am eu norocul să găsec doar de-ăştia?? (se duce după el) Stai omule, nu te panica, vine Veta după tine, să te apere şi să te scoată din ghearele necuratului, păi nu mă dau eu la el, dacă îi zic două, şapte, nouă nu mai vine câte zile o avea, dacă mă apuc de el...Tacatacatacataca (iese după Guru, se aud ţipetele lui disperate)