gbAȘ VREA SĂ-ȚI FIU

Vreau să-ți fiu Șeherezadă,
să-ți revărs în cânt pleiadă
de istorii cinefile.
Răsfoindu-ne prin file
de mister și pasiuni,
să m-adormi pe-un pat de nuferi
într-o oază de minuni.
Din nisipul din clepsidră
să îmi faci un baldachin
și-n a fulgerului rază
să-mi devii un șoim păgân .
Să mă vezi ca pe-o naiadă
în mirajul ispitit
de beții de frumusețe


și de-alinturi poleit.
Să mă sechestrezi în suflet
în sipetul de rubine,
unde duhul meu măiastru
va fi străjer pentru tine.
Și pe aripa-ți păgână
să zburăm în absolut,
să-mpletim cununi din vise,
din fiori și din sărut.
Iar din flacăra iubirii
să ne facem un festin
și pe ritmuri de almee
să ne legăm în destin.


ÎNTR-O NOAPTE POLARĂ


Trăiam intr-o noapte polară.
Îmi priveam apusul printre ruine
de năzuințe amorțite și iubiri furate
de regatul fără anotimpuri.
Singurătatea-mi era prinsă
de zarea pierdută în lacrima trecutului.
Chipul tău mi-a apărut
ca o auroră boreală pe zenitul suferinței,
luminând temnița în care eram încătușată.
Oglinda prăfuită din mine a prins viață,
absorbind culorile curcubeului.
Mi te-ai împletit în grai de primăvară
și m-ai mângâiat cu câmpii în floare.
M-ai legănat cu adieri printre
copacii primeniți cu ghirlande de arome.
Mi-ai cântat cu freamătul frunzelor
când îmbracă umerii pământului.
Mi-ai zâmbit cu puritatea fluturilor
de pe crestele încărunțite.
Purtându-mă pe brațele timpului m-ai facut
să simt toată splen…

TE AȘTEPT...


Te aștept alesul meu
Pe-un zâmbet de curcubeu.
Pe o umbră prinsă-n cer
Îmi las inima și sper.

C-ai să vii într-un târziu,
Să-mi atingi dorul impiu,
Să te văd căzând din stele
Pe visul dospirii mele.

Te aștept să mi te dai
Sub o streașină de Rai,
Să aprinzi cu focul tău
Bolta sufletului meu.

Să ne-mpletim adieri
În eterne primăveri,
Să ne iubim în zenit,
Să furăm din infinit.

Și destinul de va vrea,
Eu voi fi aleasa ta.
Și pe-un colț uitat de glie
Ne-om cununa pe vecie.


VISUL BĂRBATULUI


Visul bărbatului e tâmp
Când se visează cal troian,
Cucerind femeia în câmp
Și-o consideră divan.

Visul bărbatului e vis
Când se visează inorog,
Voind să zboare în paradis,
Crezând femeia că-i un drog.

Visul bărbatului e ideal
Când se visează vânător,
Dar trăieste în ireal,
Iubind femeia căprior.

Visul bărbatului e crez
Când se visează Dumnezeu,
Dorind femeia titirez,
El existând ca un clișeu.

Bărbatul care e bărbat
Nu se visează împărat,
Toată viața cât trăieste
El femeia prețuiește!

TÂRZIU...


Aș vrea să descânt
inimii tale,
dar ochii sunt prinși
cu lacrimi de zare.
Aștept să îmi vii
și vocea mi-e mută,
iar mâna mi-e slută
în noapte ce-ascultă
lipsa-ți și-mi pare
că toate-s bizare.
Aș vrea să-ți trimit
și dorul ce-mi bate
în vene dureri,
dar buzele-mi reci,
ca pietrele seci
au amorțit
de-atâtea tăceri.
Aș vrea să îți văd
lumina, din zori,
din ochiul verziu;
De-mi ești, tu mă dori,
să-ți fiu e târziu...






DEPARTE DE CER


Tu, un înger adorat, coborât din al tău crug,
Primeşti mir pe înserat, noaptea să îți fie rug.

Că ai năpustit stihia peste nopți îngemănate,
Aruncându-ți nostalgia printre suflete furate.

Prins în iureşul puterii pedepsit ai fost de frați,
Să bei lacrima durerii, când pământul il străbați.

Pentru tine cel de-acum, iubirea este o karmă,
Ce iubeşti se face scrum, să îmbraci un strai de dharmă.
……………………………………………………..........
Doar IUBIREA este cheia ce deschide Poarta Sfântă,
Binecuvântând nedeia inimilor care cântă.


DINCOLO DE HOTAR


Un strop de iubire
Sărută stânca rece,
O lacoma umbră
Absoarbe raza nudă,
Lăsând-o dezgolită
De timpul ce-şi priveşte
O buclă în oglindă
Şi roade amintirea,
Cu fildeşul din urnă,
Rămasă moştenire
În colțul unui cub,
Dar conul de lumină
Distruge atemporal
Spirala unei trepte
Ce-ncearcă în zadar
Să-nchidă fericirea
C-un paralel hotar.


LA CUPA NEMURIRII


Tot ce e născut în mine
să se adune-n tine.
Să reclădim din noi
lutul care a născut
țărâna din clepsidră.
Dar un fulger năpustește
ploaia de cuvinte
peste a timpului caleașcă
și-mi schioapătă destinul.
M-aș îneca în ochii tăi,
căutând altare de lumină,
să pot gusta ofranda unui nou început.
Cuvintele mele le atârn
pe ramuri de cer,
dar suspină în buchete
de fluturi efemeri.
La fereastra unei clipe
te alint sub salcia cu crengi de dor,
înmiresmată cu lacrimi
de parfum de crin.
Te sărut cu șoapta
unui clinchet de izvor
și te adorm în brațe de dorință,
cu un cald răsfăț de liră,
sub un felinar de lună.
Dar clipele picură în ani,
cu rouă de noroc
și sete de iubire,
făcându-mă sclava speranței
la cupa nemuririi.
Plutes…


SLOVE SCRISE CU SÂNGE


Ochiul urma-ți caută
Pe-o faleză adormită,
Printre dune ce îmi cântă
Slova inimii pierdută.
În a mării feerie,
Briza rece îmi surâde
Și-mi arată fericirea
Într-o lacrima ce-mi curge,
Pe obrazul unei urme
De regret scăldat în valuri,
De iubiri neîmplinite
Și dureri răsfrânte-n maluri.
Iar pe stâncile sihastre,
Ochiul meu nebun se stinge,
Rămânând în amintirea
Slovelor scrise cu sânge.


FANTASME SCRISE DE POEȚI


Nu e nimic întâmplător
Când ești un simplu călător,
Pe cărări întortocheate
Cu dorințe așezate
În ecou de rațiune
Pe a gândului genune.
Năzuind la preamărire
Faci un crez din nemurire,
Și te crezi o piatră rara
Făcând traiul o povară.
Iar când iureșul din creste
Le încurcă, le topește
Ale vieții ațe scurte,
Te arunci cu plecăciune
În divina rugăciune.
Când îți făurești o viață,
Pune-i ușă de povață,
Cu oglindă de speranță
Și credința prinsă-n tindă
Unde visul se perindă,
Ca-n citirea unei cărți
Ce cuprinde-ntre coperți,
Doar fantasme de poeți.
Cine-s eu să-ți spun că minți
Când te vezi mai sus de Sfinți?

EVADARE


Pașii devin umbre
pe nisipul fin,
cernut de clepsidra
timpului trecut.
Așteptarea doare
când rostul ți-e frânt
de roze minunate
crescute între spini,
în dulcea amăruie
savoare de pelin.
Visezi ziua de mâine,
trăind-o într-un ieri,
căutând cărarea
înspre nicăieri.
Aluneci în uitare
împărțind cu tine
o urmă de parfum,
soarta să-ți aline.
Te bântuie amurgul
la umbra unui pin,
zărindu-ți răsăritul
într-un pahar cu vin,
pe pământul reavăn,
sub care-ți regăsești
scumpa evadare
din tot ce trăiești.


NEDUMERIRE


Pun cuvintele în versuri
Le pictez în mii de sensuri,
Ortografic eu jonglez,
Cu o rimă mai dansez,
Cu punctuația mă distrez
Și când vreau o eclipsez.
Plutesc parcă în derivă,
Când sunt mus, când sunt o divă
Și de-mi pun la rochie dungă,
Ba e scurtă, ba e lungă.
De vreau să mențin corsajul,
Vântu-mi suflă apanajul,
Cică nu am fantezie
Să-mi fac din concepte ie.
În noianul de curente
M-am pierdut printre torente
Și-am ajuns un artefact,
Pus într-un tablou abstract.







ASCULTĂ...


Am hoinărit în noapte pe coama unui gând,
Ascultam povestea tristă a unui vânt,
Adora frenetic un mugure de floare
Îl săruta suav cu brizele de mare.

Îi cânta romanțe sub razele de lună,
Respira frunzișul, ca teama să-i apună,
Încerca zadarnic să-noade nisipul,
Să înfunde moara ce macină-anotimpul.

Înfuria pământul, să afle ascunsul,
Cum s-oprească timpul, să amâne apusul,
Își tânguia durerea prin văile adânci
Și primea regretul ecoului din stânci.

În liniștea lăsată, singur el mocnește,
Îi ascult suspinul cu care îmi grăiește;
Ascultă-ți inima, e singura ce știe
Că flacăra mai arde și-n toamna târzie...


INTROSPECȚIE


Mă rătăcesc în neantul slovelor,
îmi găsesc liniștea printre litere
de zbor cântat.
Mă caut în tenebrele speranțelor
arse de demoni,
printre fantome pe care le ascult cu inima,
le văd cu sufletul și le ating cu brațele minții.
Pe tărâmul necunoscut al visului
le ard într-un mozaic de flăcări,
sub dogoarea beției de tine.
Păsări albe zboară în mine,
îmi sădesc trandafiri
ce înfloresc în muzica inimii.
Sub lacrimi de parfum ce curg
din ridurile frunții,
păsările imi pleacă din priviri,
să patrundă nepătrunsul
și să ucidă amurgul de trandafiri.
O fortă misterioasă mă atrage,
mă învăluie într-un potop de iluzii
înfiripate în fisurile orgoliilor înghesuite
de pulberea acestei vieți.
Trupul și sufletul mi se scufundă
într-un ,, dolce far niente ''.