simeanu Maitreyi, sexagenară, rememorează. Povestea-i de amor, cu Allan, inglezu`. Răpusă de familie și prejudecăți. Dezvăluită, pe rând, de cei doi. Întru celebritate nestrămutat. Dramatizată și regizată în zilele noastre de Chris Simion-Mercurian. Prilej pentru unii de Eliade să-și amintească. Sau, pentru alții, de filmele alea cu cântec, curat indiene. Eu unu`, rămas cu regretu`, din nou, că iubirile pier, nu arar, din cauza celor din jur. Drept e că, în speță, nici junele Allan nu se vădi ferm. Iară Maitreyi a mai și negat parțial idila. Deși, pân` la urmă, recunoaște clar: dragostea nu moare...
 Cam asta e piesa, rezumând, desigur. O detaliază echilibrat, înmiresmat Maia Morgenstern și Raluca Aprodu. Doru Ana și Vlad Zamfirescu. Teodora Calagiu, Bogdan Albulescu. Raluca Mastalier și Dan Micu. Carla Maria Teaha, Mădălina Dorobanțu. Atent urmăritu-le-am jocu` fluent, firesc, adecvat. Slujind întrutotu` nobilului scop.

De a-nfățișa și lumii de azi o tristă love story de secol trecut. Gingașă atât și nemuritoare. Semnificativă, fără îndoială. Arătând, la fix, cum e cu sentimentul ăsta etern. Da` și cu prejudecățile ce îi stau în cale, întotdeauna nefericit. Nemeritat ucigând-o, și dureros. În numele unor tradiții prea aspre. Nefast izvorâte din lipsă de înțelegere a caracterului său inefabil mereu. Tocmai aici se află meritu` cert al acestei echipe de teatru, dibace. Ea punând în valoare binevenit narațiunea intrată peren în literatura de soi. Deopotrivă ireversibil. Recunoștință pe veci, Maitreyi Devi, Mircea Eliade pentru spiritu` vostru nestins...