Satirǎ în patru acte

PERSONAJE

ACTUL 1

BULIBAȘA
PIRANDA
DEALERUL LOCAL DE CALAMITATE

ACTUL 2

ÎNSTĂRITUL (EL)
ÎNSTĂRITA (EA)
VĂRUL
PROSTITUATA

ACTUL 3

NEBUNA
PREOTUL
TERORISTUL
ȚĂRANUL

ACTUL 4

MIREASA
SOACRA
GINERELE


INTRO

Joc de lumini ce sugerează un eveniment apocaliptic, pe sunet anunțuri în genul jurnalelor de știri, care se referă la ciocnirea iminentă a Pământului cu un asteroid, zgomote înfricoșătoare. Treptat coloana sonoră face loc unei teme instrumentale clasice ce pare a anunța un spectacol de circ. Intră în scena Prezentatorul.

Prezentator

Bună seara doamnelor, domnilor! Cum vă simțiți? Bine? Mă bucur! De ce ați venit astăzi aici? Să ne distrăm? Să ne deșteptăm? Să le facem pe-amândouă! Păi atunci hai să urmărim un remake al celui mai de succes best-seller al tuturor timpurilor! Aplauze pentruuuuuu “Apocalipsa după Ioan"! De ce apaludați? Nu sunteți zdraveni? Vine sfârșitul lumii, ar trebui să tremurați de frică!
Ce? Nu credeți? Sunteți sceptici, ha? De atâtea ori au zis că vine încât nu mai crede nimeni?? Mda…
Eu zic că vine! Și o să încerc să vă conving! Să recapitulăm semnele, ok? Cele șapte boli: avem rubeolă, rujeolă, West Nile, avem gripe, avem pesta porcină! Ne-a dat lovitura de grație asta. Adio ceafă! O să avem un Crăciun trist… iar în România avem lenea și prostia! Boli naționale. Dacă mai punem și alcoolismul, deja depășim baremul!
Apoi avem războaie fără număr, ca maneaua! Ascultați manele? (celor care zic da) Ia uite, îmi plac oamenii sinceri! Bravo! Și dumneavoastră nu? Păi mai mergeți pe la Teatrul Național, pe la festivaluri… Că mai nou și la Operă dacă te duci, te aștepți să iasă de undeva Copilu’ Minune sau Salam! Chiar, ar fi trebuit să includă și invazia manelelor în Cartea Apocalipsei, la semne! Astea sunt mai rele că roiurile de lăcuste! De alea scăpăm cu insecticid! Da’ de manele cum scăpăm? Până să ne dezmeticim, gata, și-au înfipt mesajul în creierele noastre spălate de televizoare! Și ce ne învață manelele? Că avem cu toții dușmani, desigur! Noi nu știm care sunt aia, nu i-am văzut vreodată, dar acum suntem convinși că ei există și ne pândesc de undeva, gata oricând să ne atace! Apoi ne învață că femeia se ține cu bani! Asta e cea mai grea lovitură dintre toate! Am crezut de mii de ani că femeia se ține cu dragoste, cu înțelegere, cu testosteron, cu ce mai poate fiecare și acum aflăm că se ține doar cu bani! Poți să ai de toate… dacă n-ai lovele… ești pa. Urâttt…
Apoi cataclismele, desigur! Uragane, tornade, incendii, tsunami, cutremure! Românii sunt fani cutremure! Jur! Stau cu ochii pe Vrancea zi lumină! Cum se zgâlțâie falia de un 2 și-un sfert, cum gata, e nenororcire!
Apoi potopul. Potopul vine des la moldoveni... mă întreb de ce oare? Sunteți moldoveni prin sală? Știți de ce vine potopul mai mult la moldoveni? Nu știe nimeni! Se fac doar presupuneri și toate sunt răutăcioase. Unii zic că sunt prea mulți moldoveni, că de la Ștefan încoace se tot înmulțesc. Cică știu ei ceva, că Moldova nu e a lor, ci a urmașilor, deci printr-o logică simplă, cu cât ai mai mulți urmași, cu atât ai mai mult din Moldova. Alții zic că moldovencele sunt ale dracului... Fals. Cunosc personal câteva moldovence buuuneeee…
Până la urmă, ce să mai pierdem vremea, semnele există, Apocalipsa vine, o să petrecem împreună ultimele ceasuri, cu piepturile puternice împinse în față, silicoanele ajută, pot avea efect de airbag, o să ne izbească Apocalipsa în piepturile noastre de aramă, dar nu ne vom lǎsa, vom face până la capăt haz de necaz, cum e tradiția și poate vom supraviețui și de data asta! Hai să vedem cum o întâmpină conaționalii noștrii și… un cal!

Muzică taraf

ACTUL 1 – CALUL ȘI MINORITARII

Decor și recuzită: cort, uscător rufe cu rufe, ceaun pe pirostrii, șevalet cu portret, tub tempera trafalet mic, husă chitară cu arme și cărți, servietă diplomat cu cuțite

Intră țiganca, caută pe cineva.

Piranda: Mo!!

Intră Bulibașă.

Bulibașa: Ce ai de te răgnești așa?
Piranda: Ia stai mo falnic așa, ca coneacu ăla… Napoleon, să-ți fac hautoportretu’!
Bulibașa: Așa, că bine zici, să rămână eu pentru prosternitate!
Piranda: Așa, și după… să te duci să tăi calu!
Bulibașă (năucit de cerere): Cum fă shaveico să tai calul?
Piranda: Cum să-l tăi? Cum poți și tu mo! Da’ vezi să nu-l doare tare, că a fost cal bun!
Bulibașa: Da, fă, da’ ce ne facem fără el? Tragi tu căruță?
Piranda: Ce căruță, mo, n-auzi că vine Apocalipsa?
Bulibașa: Da’ de unde știi tu așa sigur că vine?
Piranda: A zis la televizor, nu înțelegi?
Bulibașa: La temvelizor e numai manipulare!
Piranda: Tu să vorbești frumos, da! Că vorbești cu o hartista, nu vezi? Sau ești prost?
Bulibașa: Păi nu ți-e clar că sunt, dacă m-am însurat cu tine? Sunt prost cu acte la primărie!
Piranda: Ba nu ești prost, că m-ai luat cu zestre!
Bulibașa: Care zestre, fă? Un cort rupt prin care intră ciorile și iese gravide și-o împestrițată de tablă de șah?
Piranda: Tablă de șah n-a avut neam de neamu’ tău! Asta e simbol de inteligență, ce să înțelegi tu? Așa mi-a zis tetea, că știi, nu știi s-o folosești, o pui la ușa cortului, să vadă dușmanii că nu poate să se pună cu tine, că tu gândește! Și cortu e ultimu’ răget! E cort confort unu, de caimping (pronunță “ca împing” legat)
Bulibașa:(rade): Ce împingi?
Piranda: (nervoasă): Îți împing eu ție una dacă nu pleci să tăi calu, că mă roade pe mațe!
Bulibașa: Să moară mama dacă îl tăi!
Piranda: Eh, de unde așa fericire pe mine să mănânc și salam de cal și să moară și mă-ta!
Bulibașa: Ia te rog sǎ nu vorbeşti aşa de mǎmica! Sǎ te ruşinezi imediat cinci minute! (piranda lasa ochii in jos teatral) Și dacă te-a mințit, fă, cu tv-ul și nu se întâmplă nimica?
Piranda: Se întâmplă, că așa mi-a zis și șoșoiu (scoate o labă de iepure de sub fustă. Laba provine de la o jucărie de pluș) și ăsta nu minte! C-am ghicit cu el!
Bulibașa: Ai ghicit cu labă aia de cârpă?
Piranda: Am ghicit, mânca-ți-aș! Eco! Că nu mai e european să ghicești cu labă naturală! De hepure!
Bulibașa: Bravo fă! Adică tu umbli cu șoșoiu’ ecologic pe sub fuste și pe mine mă pui să tai calu’? Păi asta e eco? E european?
Piranda: E, mo! Că-l extanasiezi, ca să nu se şperie săracu’ de Apocalipsă! Pentru el o faci! Plus că la noi e tradiție să mâncăm calu’! Și Uniunea se zbate pentru păstrarea tradițiilor, nu?
Bulibașa: (meditativ): Auzi fă, știi ce mă gândeam? Ce ciudați e oamenii ăștia! Unii nu mănâncă porc, că le zice Dumnezeu că n-are voie, iar alții mănâncă porc exact când îl sărbătorește! De ziua de naștere a lu’ fi-su!
Piranda: Fi-su cui, mo?
Bulibașa: A lu’ Dumnezeu, fă! Jesus! Mă urmărești?
Piranda: Nu prea, da zi acuma... sunt toată numa’ ochi.
Bulibașa: Unii nu taie vacă, că e sfântă, nici n-o mulge, nici nimica, că nu le dă voie Dumnezeu, alții crapă în ei și vaca și vițelu’!
Piranda: Păi vezi că am dreptate? De cal n-a zis Dumnezeu nimica, deci putem să-l mâncăm, e voie!
Bulibașa: Fă, știu eu ce să zic?! Dacă eu tai calu', îl mâncăm și nu vine sfârșitul lumii, o să am remușcări toată viață!
Piranda: Lasă mo, că făcem fapte bune și ne trece remușcările!
Bulibașa: Ce fapte bune?
Piranda: Uite, adoptăm o javră
Bulibașa: Fă, tu vrei puradel?
Piranda: Nu mă, un maidanez!
Bulibașa: Fă, tu vrei câine?
Piranda: Păi tocmai, că nu vreau, de-aia e faptă bună! Adică te siluiești s-o faci! Că dacă o faci de plăcere nu mai e sacrificiu, deci nu se pune! Auzi mo, da’ cu ce-l hrănim? Mai bine luăm pisică, că aia se descurcă singură!
Bulibașa: Pisică nu luăm, că e proastă!
Piranda: De ce să fie proastă mo?
Bulibașa: Păi de două mii de ani vânează șoareci și în loc să-i mănânce îi aduce la stăpân!
Piranda: Păi și ce-i rău în asta? Își exprimează și ea recunoștința! Vânează pentru tine!
Bulibașa: De fapt ia stai! Nu zici că dacă vine Apocalipsa, s-ar putea chiar să avem nevoie de șoarecii proastei? Că dacă n-ai ce mânca, mănânci orice! Îi scurtăm de coadă și le infigem o frigăruie în dos și-i vindem la frăiereșteni, mai făcem un ban. Hoț dog! Ia să văd potretul? Ia uite ce de păr și câți dinți mi-ai făcut!!! Mulțumesc! (Către public)Arăt-le și la domnii, să vadă și ei ce talentată ești!
Țigancă întoarce portretul. Este caricatura unui cal, rânjind. Intră în scenă dealerul de calamitate, cărând o husă de chitară și o servietă diplomat.
Dealerul: Tetrailes bahtalo mo! Aveți cu ce să tăiați calul? (apoi rapid, în stil teleshopping) Dintotdeauna, la noi la țigani, când se apropie groaznice, se taie calul! De ce? Pentru că nația noastră știe să respecte toate resursele naturale! Colectează, reciclează! De ce să lași calul la mila destinului când poți să-l mănânci împreună cu ai tăi? Dar, ca să o faci ca la carte, respectând tradiția, ai nevoie de setul de șurie strămoșești (deschide diplomatul, în el sunt cuțite). Comandă acum și vei primi bonus toporișca pentru situații de urgență! (o scoate din husă de chitară) Adică atunci când calul nu stă cuminte sau nu moare din prima! (Bulibașa dă să zică ceva, dar nu apucă) Și asta nu e tot! Sună acu' și primești  și ciocanul anestezic! (scoate un baros, tot din husă)
Bulibașa: Ho mo! Tu cine naiba ești?
Dealerul: Sunt dealerul local de calamitate mânca-ți-aș! Și practic oralșomping-ul!
Bulibașa: Ce practici?
Dealerul: Un fel de teleșomping, doar că e live și e pe gură!
Bulibașa: Hai să moară familia mea dacă am mai auzit așa ceva!
Dealerul: Dacă comandați acum, avem pentru matale și familie o trusă complectă de sinucidere în grup și un ghid pentru sinucigașii amatori! (scoate o servietă o carte cu titlul “Ghidul sinucigaşului amator”)
Bulibașa: Băăăi! Tu nu ești sănătos la cap? Ce sinucidere?!
Dealerul: Păi n-ați zis că să moară toată familia?
Bulibașa: Era o metamorfoză, nebunule! Zi ce vrei?
Dealerul: Să vă ajut, nu se vede?
Bulibașa: Cum naiba mă ajuți când vrei să mă omori?
Dealerul: Păi oricum muriți la apocalipsă, dacă vreți puteți muri mai ușor înainte să vină!
Piranda: Ba eu nu vreau să mor până nu mănânc din cal, că acuma deja mi-am pus ambiția!
Dealerul: Păi în cazul ăsta vă ajut cu calul, că doar v-am zis oferta mai devreme!
Bulibașa: Da' eu nici nu m-am decis dacă îl tai!
Dealerul: Avem o lucrare motivațională special pentru indeciși (scoate o carte cu tilul “Cum sa mǎ hotǎrǎsc sǎ tai calul?”) “Cum să mă hotărăsc să tai calul”! E scrisă de bunicul meu cât a lucrat la Letea! Acolo unde zburdă caii liberi pe imaș și e și o Înaltă Academie de studii economice, Periprava îi zice. De trei ori a absolvit-o bunelu’!
Bulibașa: Băi nenică, lasă-ne că nu luăm nimic! Dacă mă decid să tai calu îl tai singur, n-am nevoie de nimic! Nu vă mai săturați! Tot să vindeți până în ultima clipă! Și la cine te-ai găsit să vinz? La sânge din sângele tău! Du-te și tu și vinde la italieni, la franțuji, la suedeji... da’ la ai tăi ce să vinzi, mo? Păi nu suntem noi așii comerțului hambulant?
Dealerul: Ailalți nu mai vrea să cumpere nimic! Cică își sparge toți banii pe distracție! Toți bea, toți petrece, ba unii chiar citește și se duce la muzee. Unii se duce și la teatre, la spectacole! Ia uite, îi vezi? (arată spre sală) Ăștia e cei mai periculoși, că se deșteaptă și nu mai cumpără ei de la Oralșomping never de never! Așa că trebuie să cumperi ceva, vrei nu vrei, ca să sprijini pe confratili tău!
Bulibașa: Băi băiatule, eu până acum ți-am vorbit frumos, da’ acu mă ia dracii! Nu cumpăr nimic și cară-te că mă scoți din toate săritele!
Dealerul: Adică te pui cu mine! Bine, atunci vă reclam la protecția animalelor! Va reclam că vreți să tăiați calul!
Bulibașa: La cine mă reclami mă?
Dealerul: La ASPA!
Bulibașa: Păi aia nu e hingherii de mierlește javrele?
Dealerul: Ba da, da’ e și Asociația de Protecție a Animalelor!
Bulibașa: Păi adică ăia de îi protejează îi și mierlește?! Fă Șaveico, ți-am zis că lumea asta e cu fundu-n sus?
Dealerul: În sus, în jos, eu vă reclam! Dacă îl tăiați, vă reclam că l-ați tăiat! Dacă nu, vă reclam pentru cruzime, că nu l-ați euthanasiat și l-ați lăsat să moară de Apocalipsă, adică în spaimă și chinuri!
Bulibașa: Auzi, (smulge un cuțit din servietǎ) da’ nu mai bine te tai io pe tine, că să nu mă reclami? Și te și ajut să nu suferi la Apocalipsă? Fă Pirando, n-ai hali niște mușchi țigănesc? Că cal ai mai mâncat?!

Muzică taraf și lumina se stinge, se aprinde un spot, intră Prezentatorul. Între timp se schimbă decorul

Prezentatorul:
Nu vom afla din păcate pe cine au mâncat până la urmă! Știți ce mi se pare interesant? Cum se reașază valorile morale în plină criză. Serios! Să luăm că exemplu familia tradițională… doi parteneri plictisiți de viață, de job și mai ales de căsnicie, care, în mod natural, se detestă… Eeeei, dar când cei doi trec împreună prin momente grele, se întorc unul spre altul și se privesc cu alți ochi! Deodată revine dragostea! Aia de credeau că e moartă și îngropată, o dăduseră dispărută acum zece ani, apare ca prin farmec! Nu ați văzut în filme? Cam în toate astea apocaliptice începe acțiunea cu doi protagoniști, divorțați, care au unul sau doi copii și își scot ochii unul altuia că “tu nu te interesezi de copii, ba tu ești mereu absent, cutare și cutare”, își aruncă unul altuia tot felul de mizerii, dezgroapă morții, își amintesc ce aventuri au avut, care câți amanți, se ceartă pentru bani, case, programul copiilor, s-ar omorî fără remușcări și deodată vine calamitatea, vine urgia, vin extratereștrii și, ca prin farmec, ei doi, după ce scapă de necaz, își dau seama cât de mult se iubesc! Adică așa montare, așa regie, așa dezvoltare de forțe e necesară ca să realizeze ei cǎ vor să rămână împreună! Cu o serenadă nu mai merge? Și îmi imaginez cum își cer scuze: “Știi, când ti-am dat cu ciocanul în cap nu te uram, te tachinam de fapt...”/ “Și eu, când ti-am pus otravă în ceai, m-am gândit doar să te ajut să slăbești puțin, că știam cât de mult îți dorești... și dieta nu dădea rezultate...”
Ar fi păcat ca următorul moment să nu fie dedicat minunatei și fascinantei vieți de cuplu!

Ilustrație muzicală clasică și lumina crește

ACTUL 2 – INSTARITII
u
Decor și recuzită: Masă, lampadar, scaun, fotoliu, oglindă, laptop, trusǎ de farduri, șampanie, pahare, pilotă

Ea întră cu o trusă de farduri. El cu șampanie, apoi se așază pe un fotoliu și butonează pe laptop. Ea se fardează în oglindă. Prima parte a dialogului, în care cei doi își fac declarații,  vă fi impersonală și total lipsită de emoție.

Ea: Iubire! Ție îți place relația noastră?
El: Da, iubire! Cum să nu-mi placă?
Ea: Câteodată mi se pare că trăim un vis frumos!
El: (neatent) Trăim, mămică, sigur că trăim...
Ea: Zece ani, iubitule, au trecut cât ai clipi... și noi parcă suntem La fel de tineri! la fel de plini de pasiune!
El: Ce pasiune, mămică? Superpasiune! Dragoste adevărată!
Ea: Și nu ne dorim altceva...
El: Decât unul pe altul!
Ea: Și ne completăm reciproc...
El: Parcă am fi gemeni, nu alta! Tripleti!
Ea: Te iubesc, dragul meu!
El: Mamaaa! E groasă! Băi, da’ e groasă rău!
Ea (plictisită): N-am chef de sex. Vrei o cafea?
El: Niciun sex! Vorbeam despre breaking news!
Ea: (agasată)Vrei cafea?
El: Las-o în mă-sa de cafea acum...
Ea: Da’ ce-are dragă? Nu-ți convine că e făcută de mine? Adică eu sunt tută, nu știu să fac nimic, nu-s bună decât de călăreală! O dată dacă zic şi eu că n-am chef, şi gata! Nu mai vrei nimic de la mine, nici o amărâtă de cafea, știi ceva? O să plec! Am zece că tine la ușǎ, în stânga  “To the left, to the left” cum zice fana mea, Beyonce, că și ea e bunăciune că mine și știe cum e să ai coadă la ușă și ușa pe stânga!
El (exasperat): Băăăi! Taci!
Ea: Ba tu să taci și nu fi țăran cu mine că eu pot să fiu și doamnǎ dacă mă încordez, știi?
El: Băi, taci un pic, doar o secundă...
Ea: Unu (da să reînceapă tirada)
El (îi pune mîna la gură): ...ca să pot să îți spun că nu e momentul pentru o criză de personalitate.
Ea (smulge mâna): Da’ de unde știi tu ce moment e? Nu ai tu chef de criză și gata, nu e momentul (el îi pune mâna la loc pe gură)...
El: Nu e momentul pentru că vine sfârșitul lumii pe capul nostru! Apocalipsa!
Ea: Care Apocalipsă mă?
El: Aia de prânz, de la 12! Apocalipsa femeie, unica, singura, că după asta nu mai vine niciuna, că nu mai are unde...
Ea: Du-te mă! De unde și până unde?
El: De aici și până aici (arată pe laptop). Toate semnele sunt notate aci, do-ve-di-te, da? Lumea se duce de râpă! Oamenii sunt răi! Clasa politică minte, popii mint, dacă îi mai punem și pe Trump și Putin... chiar că are motiv apocalipsa să vină să ne ia!
Ea: Auzi, da’ unde citești tu toate bazaconiile astea?
El: Pe blog.
Ea: Apocalipsa și-a făcut blog?
El: Nu, frumoasa mea (accentuat, în sensul de “proasta mea”),  unii care se ocupă de studierea semnelor și-au făcut blog!
Ea: Ia uite mă, își fac blog toți prostii!
El: Păi dacă și tu ai...
Ea: Păi da, baby, dar eu scriu chestii interesante, de branduri, de saloane, de fitness, de liposuctii, nu rahaturi!
El: Ai și tu dreptate... ideea e că prostii ăștia nu glumesc. Că sunt unii dintr-ǎia cu școală...
Ea: A, proști cu fițe!
El: Exact, și  ăștia știi că au dreptate, ai dreacu! Deci vine sfârşitul și eu nu am apucat să fac ce mi-am propus, adică nu chiar tot...
Ea: Auzi, tu m-ai făcut proastă mai devreme? Când ziceai că am blog?
El: Nu iubire, nu eu! Să revenim la mine! Mă oftic mă! Trebuia să rămân activ în fotbal nu să mă iau după tine, că în modelling e viitorul!
Ea: Păi așa am crezut, iubire, nu am făcut intenționat, și eu mi-am luat țeapă! Dacă s-a umplut țara de botoxate și hialuronate! Nu mai pune nimeni preț pe frumusețea naturală!
El: (uitându-se la silueta ei) Mai ales când ai cu zece chile de frumusețe naturală în plus...
Ea: Adică sunt grasă?
El: Nu baby, ești frumoasă și atât, ți-am mai zis!
Ea: Lasă baby, că dacă rămâneai în fotbal nu câştigai atât!
El: Câștig că mă duce capul la învârteli, adică sunt inteligent, da?! Și că am avut noroc de oportunități! Da’ puteam să mă duc pe copcă demult!
Ea: Auzi baby, noi suntem normali?
El: Adică?
Ea: Adică așa, ca ceilalți oameni? Că mie mi se pare că ne-am depărtat așa de natură, de firesc... prea mult fard, prea mult plastic (trece cu mâna prin păr și își desprinde din greșeală o meșă, o aruncă repede că să nu o vadă el)...
El: (arată spre sănii ei) Și mai jos...
Ea: Aia sunt ai mei, da?
El: Hai mă baby, că doar îi cunosc! Îi știu de când erau mici! De mine te ascunzi?
Ea: Nu! De mine! Că nu am recunoscut implanturile până acum și nici nu am de gând! Nici eu nu trebuie să știu că mi le-am făcut! Că eram sub anestezie!
El: Păi ǎsta ar fi un moment bun să recunoști tot ce ai ascuns! Vine sfârșitul, eu zic să mergem pe lumea cealaltă cu fruntea sus, fără să avem nimic pe suflet!
Ea: Ok! Am implanturi! Acum, randaul tău: de câte ori m-ai înșelat?
El: (năucit de rapiditatea interogației) Ce înțelegi prin înșelat? Dacă ne referim spre exemplu la așteptări, nu știu ce să zic, tu te-ai așteptat să nu calc strâmb niciodată?
Ea: Nu, evident, știu că ești un afemeiat!
El: Vezi, deci practic nu te-am înșelat! Adică pe așteptările tale nu le-am înșelat!
Ea: Lasă vrăjeală și zi dacă te-ai culcat cu altele!
El: Nu, cu altele, nu, iubire!
Ea: Adică eu sunt proastă, să te cred că ai fost doar cu mine!
El: Păi cum să fiu doar cu tine, iubire, că doar nu eram ultimul virgin din fotbal?
Ea: N-o da la-ntors, că știi ce spun! Ziceam că nu cred că ai fost doar cu mine cât ai fost cu mine!
El: Asta nu are sens, gramatical în primul rând!
Ea: O scalzi! Deci m-ai înșelat, știam eu! (suspină și oftează teatral) Mi-am sacrificat tinerețea, libertatea, mi-am dat sufletu’ pentru căsnicia asta și tu m-ai înșelat, nemernic odios ce ești! Câte au fost?
El: N-a fost nimeni, iubire!
Ea: Nu mă minți și în al doișpelea ceas! Zi câte au fost!
El: Nu știu pisicǎ! (ea e stupefiată) Pentru că nu au contat, ți-am zis că au fost niște nimeni!
Ea: Porcule! Uite pentru cine am ieșit eu din viața publică! Să stau acasă, să fiu nevastă, să exist doar pentru tine! Nu tu liposucții, nu tu injectări, că deh, sunt femeie serioasă, măritată, la casă ei! Și cu cine, mă, cu cine-am trăit?
El: (idiot) Cu mine?
Ea: Cu un nemernic și un curvar!
El: Păi stai puțin, că acum îmi vine mie rândul să mă enervez! Deci și tu m-ai înșelat!
Ea: Faci mișto de mine?
El: Nu. Tu cu gurița ta ai zis adineauri că ai fost și cu un nemernic și cu un curvar! Și eu nu sunt nici una nici alta, că m-am purtat cu tine ca cu o zână! Ce-ai vrut tu ai avut! Ți-am luat casă, mașină, ai avut vacanțe de regină! Deci nu sunt eu nemernicu’! Și curvar nici atât, că fetele alea au fost serioase...
Ea: Incredibil! (îl imită) “Iubirea mea, doar pe tine te vreau, în sus, doar pe tine te vreau în jos, de când te-am cunoscut nu mi-a mai trebuit altceva decât să te văd pe tine fericită! Aia din poza de pe FB era o colegă de la firmă, o zuză, ea se agǎța de mine la petrecerea cu angajații”, (revine la personajul sau) ailaltă cu care te-a văzut sor-mea în parc
El : Da chiar ! ce cǎuta sor-ta în parc ??
Ea : Treaba mea! Ǎǎǎǎǎǎ, treaba ei ! (îl imită din nou) “era o fană care voia un autograf pe palmă, de-aia o țineam de mână!” Ce proastă sunt!
El: Ai văzut că nu eu te fac proastă!
Ea: Nu! Tu mă faci nefericită! Profund și iremediabil nefericită!
El: (se enervează) Ei ia te rog! Până aici! Așa nefericită cu bijuterii de-ți atârnă gâtul ca la curcan, de mi-e frică cǎ îţi iau magraonii glanda ca să ți le ciordească și te întorci acasă fără cap, nefericită cu bolidu’ la ușă, cu piscină în curte, cu coafeuză, cu stilistă, cu personal trainer, cu care, apropo, nu știu ce faci, că pare că-ți crește fundul în loc să scadă!
Ea: (vexată) Îmi creşte masa muscularǎ!!!!
El: Taci că acum vorbesc eu! Nefericitǎ, cu tot ce a vrut vreodată muschiuleţu lu’ matale?
Ea: Tonifiat!!
El: Flasc! Nu prea cred! Și ce ți-am făcut drăguță, ce ți-am făcut? Că nu ți-am adus-o pe vreuna în casă, nu cheltui din banii tăi, nici nu aflai dacă nu erai paranoică și nu-ți plăcea să zgurmi rahatu’! Eu, dacă am făcut ceva, că încă nu admit oficial nimic, sunt doar suspect, deci, dacă am făcut, pentru tine am făcut-o!
Ea: Ei nu că asta e culmea tupeului!
El: Nu e nici o culme! Am făcut-o că să mă documentez, să aflu chestii noi, de la tineretul ăsta nebun și după aia tot cu tine le încercam, așa, ca să dăm sare și piper relației! Da' nu văd nici urmă de apreciere din partea ta! Adică în loc să zici mersi că mă zbat să nu ne blazăm și să ne luăm câmpii, tu mă acuzi aiurea! (iese val-vârtej)
Ea rămâne năucită. Se așază pe scaun și tace.
Intră vărul lui, un tinerel mișto, sexy. Cară o pilota într-o pungă de cadou.  O observă pe soție și pare sincer îngrijorat

Vărul: Păpușă, ce-i cu tine?
Ea: Nimic...
Vărul: Te-a supărat văr-miu? Mamă să vezi ce-i fac! Unde e?
Ea: (braveaza) A ieșit puțin...
Vărul: Hai mă var-mio, ce-i cu fața asta lungă?! Doar nu crezi tâmpeniile astea cu sfârșitul lumii?
Ea: (gâtuită de emoție) Și dacă vine?
Vărul: Dacă vine, se ocupă văru’! A luat vǎru’plăpumioara, anti era glaciarǎ, ca să te încălzeşti și dacă tot ți-e frig și sub plăpumioară, te fac să razi până transpiri, că doar știi că reușesc de fiecare dată! Fii atentă (cânta și dansează): Cine e cea mai mișto gagică? Var-mea, var-mea! Top modelelor le este frică / De var-mea, var-mea! Că e ea mai trecută un pic / (ea îl loveşte peste umǎr, supǎratǎ, el o drege) Nu tu, dragǎ… var-mea, var-mea / Dar dǎ bine din buric! (se oprește, o privește, ea stă să plângă)
Ea: (izbucnește în plâns) M-a înșelat nemernicul! Știam eu! Băi și nu-l mai iubesc de opt ani, da’ nu am călcat strâmb, mama ei de viață!
Vărul: (stupefiat) Tu nu-l mai iubești pe Văru’? Mamǎ, ce teatru joacă o femeie când vrea, credeam că ești leșinată după el!
Ea: Ce nu face omu’ pentru liniște și confort!
Vărul: Păi și nu te urci pe pereți de plictiseală? Adică să nu-l iubești da' să gravitezi așa în jurul lui?! Cum e viața asta fără iubire?
Ea: Nu e în niciun fel! Am zis că nu-l mai iubesc pe el, nu că nu mai iubesc pe altcineva!
Vărul: (se așază) Mamǎ, asta bombă! Chiar că vine sfârșitul lumii! Cum păpușă, vrei să zici că iubești pe altul da’ stai cu ăsta?
Ea: Da! Îți vine să crezi ce vacă sunt?! Și el umblă cu altele, maidanezul! Auzi, dar tu?
Vărul: Eu ce?
Ea: Tu cum trăiești fără să iubești, că n-ai pe nimeni, nu?
Vărul: Eu... nu pot să zic că nu am pe nimeni... doar că eu...
Ea: Tu? Hai văru, că mie poți să-mi zici, că doar sunt cea mai bună prietenă a omului, nu?
Vărul: Nu pot să zic!
Ea: Hai mă văru, că și așa sunt varză și terminată! Vreau să aflu, e important pentru mine! Zi pe cine iubești!
Vărul: Nu pot să zic!
Ea: Nu mai vorbesc cu tine!
Vărul: Nu pot, crede-mă, ar fi dezastru!
Ea: Păi nu e deja? Apocalipsa, remember, da-o în doamne iartă-mă de discreție! Zi!
Vărul: Nu poți să mă obligi! Zi și tu, na!
Ea: (tristă) Nu, că ai râde de mine!
Vărul: Promit să nu râd, jur! Zi!
Ea: Zici și tu pe cine, da?
Vărul: Și zici și tu pe cine, da?
Cor: Pe tine!
Amândoi rămân muți. Se analizează cu privirea că să se asigure că nu au mințit, se uită prudenți în jur, apoi se reped unul asupra altuia și se sărută pătimaș
Vărul: Ce facem?
Ea: Ne-o tragem, asta... i-o tragem nemernicului...
Vărul: Știu și eu? El m-a crescut, m-a sponsorizat, mi-a plǎtit studiile…nu e cinstit...
Ea: Mă iubești?
Vărul: Enorm!
Ea: El, ăla care te-a crescut, pe mine m-a rănit în inima!
El: (privind spre decolteul ei) În inima ta mare…
Ea: Și acum ne răzbunăm! Oricum vine sfârșitul lumii, hai să fugim!
Vărul: Păi și cum ne descurcăm? Că noi nu prea știm să facem mare lucru...Luăm plǎpumioara?
Ea: Luăm...

Cei doi ies sărutându-se și iau pilota. În scenă intră El cu o prostituată. Se așază pe fotoliu. Fata se urcă peste el. El o împinge.
El: Fată, nu că ai fi nașpa, dar chiar vreau masaj!
Prostituata: Adică?
El: Masaj, de relaxare!
Prostituata: Adică de-ăla normal, neterminat?
El: Da! Uite, că tot vine sfârșitul lumii m-am gândit să încerc și eu ceva nou! Adică chiar masaj!
Prostituata: (se enervează) Păi și de ce ai sunat la noi la companie? Trebuia să suni la huidumele alea de-ți îndreaptă oasele, nu la păpuși! (se pregătește să plece)
El: Hai mă fată, având în vedere ce faci tu regulat, adică de obicei, cât de greu poate să fie să faci un amărât de masaj?
Prostituata: Nu-mi permite fișa postului! Și politica companiei! Nu am voie să fac nimic fără finalizare, că noi nu lăsăm oamenii nemângâiați! Vrei masaj de-ăla trist, cheamă o strâmbă!
Iese. Se intersectează cu Ea și Vărul care se întorc dezamăgiți
Ea: Asta cine era, una dintre curvele tale?
El: Îți vine să crezi că nu e în stare să facă un masaj normal? Da’ voi pe unde umblați?
Ea: (dezumflată) Am ieșit un pic să luăm aer, dar ne-am speriat și ne-am întors.
Vărul: Da...că nu știi ce se poate întâmpla acum în stradă, lumea e haotică, de când cu apocalipsa...
Ea: (îl taie pe vărul cu privirea) Și cum noi doi suntem niște lași...
Vărul: (o privește cu reproș) Și  nu suntem în stare de mai nimica...
El: Ați zis să veniți înapoi repede, acasă, să am eu grijă de voi! Păi atunci, ia, tu văru’ fă-mi un masaj d-ăla că lumea, cum ai învățat la școala aia a ta de frecții...
Vărul: (jignit) Chineto, da?
El: Whatever... Și tu, încearcă să faci ce n-ai mai făcut niciodată, dacă tot vine sfârșitul lumii...
Ea: Ce?
El: O ciorbă!
Ea: De ce?
El: De burtă!

Heblu
Temă circ, se aprinde spotul şi Prezentatorul intră în scenă. Schimbare decor

Prezentatorul: (oftează teatral) Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. A, stați un pic, n-au trăit că a venit sfârșitul lumii... ce fraieri! Puteau măcar să moară fericiți! Dar deh, trăim într-o lume care a uitat de mult să respecte adevărul. Ne aruncăm principiile la gunoi cum își aruncă supermarketurile mâncarea expirată... suntem imorali, vicioși, mincinoși!  Știți ce mă întreb? De fapt cum e corect să trăiești?  Să-ti strigi în gura mare părerea și să-i obligi pe ceilalți să te aprobe? Dacă nu sunt de acord, ce le faci? Îi bați! Zice nevasta ceva, trosc, una peste ochi, old school, mă-nțelegi? Zice vecinul ceva, îi dai un pumn în gură să-i sară dinții, mama lui! Sau, cum e mai nou la modă, rezolvi cu o rafală de mitralieră! Păi, ce? Să zică oricine orice îi trece prin minte? Nu! Să moară toți!
Sau, poate varianta democratic politicoasă, care respectă drepturile omului e cea mai bună? “Noi nu ne amestecăm în treburile interne, vă respectăm integritatea... Vă mai trimitem niște rachete din când în când, să vă lumineze calea...dar atât...”
Sau ar trebui să fim toți zen? Vai, vecine, mi-ai omorât capra, nu-i nimic, mai am doi iezi!
Care e calea fraților? Hai să vedem dacă cei care urmează vor descoperi!


Se ridică la jumătate lumina. Clopote

ACTUL 3 – SPOVEDANIA

Decor și recuzită: Băncuță, lădiță deteriorată, matură, Biblie, calendar creștin, cădelnița. În lădiță: dinamită, mâna de cadavru, bici de autoflagelare, satâr mic

Intră preotul, cădelnițează, iese, apoi intră nebuna, vorbește cu spirirtele.

Nebuna: Ce spui? Nu e adevărat! Părintele e un om bun! Și vecină nu e cur... e cumsecade! Cum îndrăznești??

Intrǎ teroristul, în negru, mascat, în mod evident jihadist. Nebuna are o privire pierdutǎ.

Teroristul: Unde-i popa?
Nebuna: Tu ești nou? (surprinsă) Te văd! (îl atinge) Te simt!!!
Teroristul: Zi unde e!!!
Nebuna: (chicotește): Unde nici nu te-aștepți!
Teroristul: (amenință cu arma): Femeie nu mă enerva că încep masacrul cu tine!
Nebuna: (cu ochii mari, de obsedată, șuieră când pronunță): Massssacru! Vorbești murdar, ah, cu sânge pe pereți, cu sânge pe jos, ah ce-mi place! (apoi scutură din cap ca și cum vrea să alunge gândurile păcătoase și începe să se roage în șoaptă) Iartă-mă Doamne și ia de la mine pe arătosul asta, piei ispita...
(Teroristul o privește contrariat, se mai dă cu arma la ea un pic nesigur)
Teroristul: Femeie zi unde e popa, că nu glumesc!
Nebuna: La o excrocare! Hi hi hi, mi-a scăpat! La o exorcizare, (iar cască ochii și vorbește ca o șerpoaică) sssscoate demoniii dintr-o posssedata și-i bagă în porci, (se excită) îi bagă, îi îndeasă, adânc, în porci, porci murrrrrdari (apoi, brusc, începe să se roage) Doamne mare e puterea ta, ia de la mine gândurile necurate și ispitele cu porci!
Teroristul: Și când se întoarce?
Nebuna: Dracu’ știe!
Teroristul: Nu te temi să vorbești așa în biserica ta? Dumnezeul vostru nu vă pedepsește?
Nebuna: Pe mine nu, că sunt săracă cu duhu’, am dungă roșie pe buletin!
Teroristul: Ești comunistă?
Nebuna: Ei, nici chiar așa, sunt doar schizofrenică! Și mai devreme nici nu suduiam, cum crezi tu, vorbeam serios! Dracu chiar știe când vine, că părintele d-aia e plecat, ți-am zis, s-a dus să-l scoată pe dracu’ din fătuca aia. Acu’ depinde cât de puternic e…dracu, cât se lupta cu el, chestii d-astea tehnice...da’ tu de ce te afli aici?
Teroristul: Pentru că vine Armaghedonul!
Nebuna: Machedonu’? Ce machedon??? Vine Hagi? A, vine Becalli. Îi zic Crezul. Îl știu pe tot. I-l spun de la cap la coadă și de la coadă la mijloc.
Teroristul: Femeie, tu nu înțelegi? Vine o piatră mare, un asteroid, cade din cer și ne strivește pe toți că pe gândaci!
Nebuna: (intră iar în criză): Gândaci, mulți, de bucătărie, colcǎie, sssse urcă pe mine și-mi intră în gurrră, în nasss, în urechi, în... (se smulge din stare, se roagă) Doamne iartă-mă și alungă de la mine fanteziile cu gândacii crocanți de bucătărie!
Teroristul: Ți-a trecut?
Nebuna: Încă un pic. Așa, gata!
Terorist: Bun! Am venit să vorbesc cu popa pentru că acum, înainte de sfârșit, vreau să știu ce crede Dumnezeul vostru.
Nebuna: Despre?
Teroristul: Despre războiul sfânt!
(Nebuna începe să cânte refrenul piesei “Why can’t we be friends?” – War. Teroristul începe să cânte și el. Dansează un sincron. Apoi ea se oprește brusc și cade în genunchi. Se roagă)
Nebuna: Doamne ia de la mine ispitele cu negri și fanteziile cu reghemani!
Teroristul: Băi ce-mi plăcea melodia asta! Când eram mici, la orfelinat, o cântam cu frații mei... Auzi, e caterincă sandileala asta a ta! Te apucă, așa, din orice?
Nebuna: Cam așa ceva...
Teroristul: Bun, deci ziceam că vreau să știu ce zice Dumnezeul vostru!
Nebuna: Și eu ți-am răspuns și nu mă face să mă repet, că dacă mai cant odată, vin peste mine fanteziile cu reghemani și nu răspund de faptele mele și s-ar putea să picăm amândoi în ispita aia a ta...
Teroristul: Mda, mai bine te abții, că nici eu nu sunt prea stăpân pe mine! De când cu arma asta, mă simt așa erou, așa bărbat, așa macho...
Nebuna: Taaaaaci, taaaaciii, Doamne alungă de la mine fanteziile cu teroriști și cu pușcoaiele lor mari!

Intra preotul

Popa: Hoooo! Ce-i aici, ce-ai de urli fata mea?
Teroristul: E fata ta?
Popa: Am luat-o de mică de la orfelinat. E ca și fata mea!
Teroristul: De la orfelinat? (înmuiat, nostalgic) Și eu am crescut în orfelinat!
Popa: Dumnezeu să fie cu tine, fiule, ia zi, cu ce te pot ajuta?
Teroristul: (redevine dur) În primul rând să-mi arăți puțin respect, sunt totuși un terorist cu o armă, nu mă lua pe mine cu chestii d’astea oedipiene, freudiene, cu fiule, cu d’astea!
Popa: Bine, fi (teroristul mârâie)...ința Domnului (teroristul mârâie din nou, da din armă spre popă) tău Allah! Cu ce-ți pot fi de folos?
Teroristul: Vreau să știu ce părere are Dumnezeul tău despre Jihad?
Popa: Păi de unde să știu eu, păcatele mele?
Teroristul: Întreabă-L! (indică cu arma în sus)
Popa: Păi cum să-L întreb?
Teroristul: Habar n-am, vorbește cu El! Nu asta e treaba ta? Să vorbești cu Dumnezeu? Vezi de-asta a ajuns lumea unde a ajuns, că unii ca tine nu își fac treaba!
Popa: N-o lua chiar așa fi… (teroristul mârâie)... figură puternică a deșertului ce ești! Eu vorbesc cu Domnul, prin rugăciune, da nu pot să-l întreb, așa, chestii și el să răspundă...
Teroristul: Pentru ce te rogi?
Popa: Să fie pace în lume...
Teroristul: Și e?
Popa: Nu prea...
Teroristul: Deci nu te ascultă. Deci fie Dumnezeul tău nu dǎ doi bani pe tine, fie tu nu te rogi cum trebuie. Deci nu îți faci treaba! (cu arma spre el) Ce alegi?
Popa: Nu-mi fac treaba!
Teroristul: Răspuns final și corect!
Nebuna: (criză, se cățără pe terorist) Eu sssunt veriga sssslabă, ia-mă moderator ssssexy și mascat ce ești, frânge-mă, rupe-mă, zdrobește-mă…(Popa întinde brusc o mână și i-o pune pe frunte nebunei)
Popa: Doamne ia de la ea fanteziile cu Lanțul slăbiciunilor și rǎposatul Andrei Gheorghe, odihnească-se în pace! (Nebuna se liniștește și cade în genunchi)
Teroristul: A mers! Vezi, deci Dumnezeu te ascultă. Acu, dacă tot ai intrat pe frecvență, întreabă repede ce părere are despre Jihad?
Popa: (timid, timorat) Înainte de asta, că să mă pot concentra, răspunde-mi te rog, de ce ai nevoie să știi asta?
Teroristul: Pentru că am sufletul greu și vreau să știu dacă fac bine ce fac!
Popa: Ce anume faci?
Teroristul: Curăț morcovi cu mitraliera! Atentate, ce naiba să fac? Iartă-mă Allah, dar m-a enervat...
Nebuna: (se activează vine dând din șolduri spre terorist) A zissss cineva morcovi? Morcovi mari și groși, înfipți adânc în brazzzdă, varză, viezure, mânz... Barzǎ, varzǎ, viezure, mânz!!!(Teroristul îi pune arma la cap)
Teroristul: Doamne ia de la ea fanteziile cu barză, varză, miezure, vârz și da-i-le lu’ ministru’ Daea! (Nebuna se potolește, se duce mormăind într-un colț)
Nebuna: Asta nu e fair play Doamne, el nici măcar nu e de aceeași religie și fantezia cu morcovu’ e favorita mea!
Popa: Hai ia loc un pic, aici pe băncuță, să te odihnești! Fată, ada-i omului un pahar cu apă, că i-o fi sete!
Nebuna: (pleacǎ cântand) Apa, apa, apa….
Teroristul: Nu pot să beau, că nu pot să bag paharu’ pe sub cagulă!
Popa: Ada-i omului și un pai!
Nebuna: Pai, pai, pai…
Nebuna iese. Popa și teroristul se așază. Teroristul ține arma amenințător.
Popa: Lasă și arma aia jos, că ți-o fi amorțit mâna și aici nu ai nevoie de ea!
Teroristul: Ce vorbesti, și nebuna? Dacă sare pe mine?
Popa: Te apar eu. Promit. Scoate chestia aia de pe faţǎ… Ia uite ce chip frumos. Hai vino aici, lângă mine! (teroristul nu vrea) Haide, nu te teme, e destul de lungă… banca...
(Teroristul lasă neîncrezător arma).
Popa: Așa. Și acum povestește-mi de ce te-ai făcut terorist?
Teroristul: Când eram mic îmi doream să fiu erou! Îmi plăceau Superman, Spiderman...
Popa: Păi bine, da’ ăștia erau eroi colorați, nu negri și mascați.
Teroristul: Batman era negru și mascat! Și-mi plăcea și Batman!
Popa: Și te-ai făcut terorist din cauza lu’ Batman!
Teroristul: Păi ce era să mă fac, balerină? (Intră nebuna cu apă și paiul. Se activează și le aruncă din mână)
Nebuna: Ah, balerină! Asta voiam să mă fac. Fuck! Fuck! (face piruete)Să umblu în poante, să am fusssstiță tu-tu d-aia înfoiată și sssscurtă cât o manșșșșetă și să mă aplec (se apleacă) și să rrrridic picioarele sssus (îi pune piciorul pe gât teroristului) și să mă crăcesc. Umeri craci (face șpagat).
Teroristul: Ascultă fată nebună, ia-ți umerii de pe cracii mei. Eu înțeleg că ești sărită, da’ chiar nu ai puțin respect? Eram într-o discuție cu popa și dacă nu mă respecți pe mine, e ok, dar măcar pe el, că ți-e ca un tată! Ia treci la colț și să nu te miști până nu zic eu.
(Nebuna cu figura luminată de dragoste merge cu spatele spre colț).
Nebuna: Da stăpâne, cum spui tu, stăpâne!
Popa: (amuzat) Stăpâne? Da’ știi să te impui în fața muierii. Ia uite că e bun și terorismul la ceva!
Teroristul: Păi știu. Că și de-aia m-am făcut terorist. La orfelinat erau două gemene care mă băteau de mă rupeau și mă scoteu din minți!
Nebuna: Na na la fund!
Teroristul: Prima bombă artizanală am făcut-o singur la 12 ani și le-am închis gură!
Popa: Le-ai omorât?
Teroristul: Nu! Au rămas mute de admirație și până seară m-au dezvirginat! (nebuna geme orgasmic, teroristul se întoarce spre ea) Mucles!
Popa: Mucles?
Nebuna: Fără muc în engelză
Popa: Tu sigur ești arab?
Teroristul: Da, da’ am învățat româna de la un dealer de etnie care face oral shoping.
Popa: Ce face?
Teroristul: Un fel de vânzare, dar care se face oral, adică se transmite din gură-n gură. Ca floclorul! Dacă vrei, iţi dau și ție!
Nebuna: Mie, mie...
Popa:(dur) Să ne revenim. Ce s-a întâmplat nu e așa grav...
Teroristul: Păi cum nu e? S-o faci de prima dată cu două? Mi-am dat seama atunci că sunt vândut diavolului...
Popa: Hai să nu exagerăm, fi... (timid) pot să? (Teroristul  face semn că treacă de la el) Fiule! Nu ești vândut răului. Erai copil, erai într-un orfelinat, lipsit de dragostea părinților…
(Teroristul începe ușor să ofteze și suspină).
Popa: …plus că ele erau mai mari... Erau, nu?
Teroristul: Oho. Cu trei luni! Întregi!
Popa: Deci ele te-au abuzat... Dumnezeu te iartă că nu ai știut ce faci...
Teroristul: Ai restabilit legătura? Întreabă repede de Jihad!
Popa: Ajungem și acolo... Zi mai departe ce rele ai mai făcut?
Teroristul: Am aruncat în aer o clădire de birouri.
Popa: Vai de mine!
Teroristul: Da’ era goală, că era zi sfântă și era liber și n-am știut!
Popa îi dă un calendar creștin ortodox.
Popa: Ia să ai la tine, să știi zilele sfinților! (îi da și o Biblie) Și asta că să știi care sunt aia mai importanți! Că aia au zi liberă...
Teroristul: Păi și păcatul?
Popa: Păi ce păcat? Ai dărâmat un bloc... Pe aia de la demolări îi pedepsește cineva?
Teroristul: Și am vrut să comit și atentat sinucigaș într-o piață, da’ a fost dinamita udă și doar m-a propulsat zece metrii în aer. Mi-am rupt trei coaste la aterizare, am stat în spital o săptămână!
Popa: Asta e rău fiule, că viață e cel mai de preț dar, trebuie să o păstrezi cum poți tu mai bine!
Teroristul: Păi și cum să fii erou dacă îți aperi viață? Da’ ce mă mir, că pe voi, românii, oricum nu vă dă eroismul afară din casă. Păi numai după proverbe: “Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie, Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea ... vă rugați Să moară capra vecinului "
Popa: Mă, sigur ești arab?
Teroristul: Da. Da’ am terminat medicină la Iași și-am învățat de toate. Să chiulesc, să dau șpagă...Să iau șpagă. Ia zi popo, dai șpagă?
Popa: Eu iau! E drept, suntem descurcăreți noi românii! Și ne place să ne bucurăm de viață, de sărbători....
Teroristul: Nu-mi plac sărbătorile!
Popa: Cum așa?
Teroristul: Uite așa! Niște minciuni toate!
Popa: Păi da-mi exemplu?
Teroristul: Păi Moș Crăciun nu există…
Nebuna: (Îi dă o bombǎ cu ceas) Crăciun Fericit!
Teroristul: …iepurașul de Paște nu există…
Nebuna: Ba da, l-am văzut io la Playboy!
Teroristul: …Zână Măseluță nu există…
Nebuna: Păi și dinții mei unde sunt?
Popa: Îi ai pe toți în gură! Legaţi cu sârmǎ!
Teroristul: Și apoi, când eram mic, aveam un singur prieten. Un berbecuț care creștea cu noi, în curtea orfelinatului.
Popa: Și?
Teroristul: Și l-au sacrificat de Bairam teroriștii!
Popa: (nedumerit) Jihadiștii?
Teroristul: Nu, monștrii de îngrijitori! (aproape plânge) Ce fel de oameni fac așa ceva? Să sacrifice unicul prieten al unui copil, de Bairam?
Popa: Da, e trist, da vezi tu, prietenul tău era o oaie...
Teroristul: Și oaia ce-are?
Nebuna: Ce are?
Teroristul: Nu e și ea om?
Nebuna: Da, nu e??
Teroristul: Ar fi fost un berbec pe cinste, săracu... da’ n-a mai apucat! (plânge) și mi-au aruncat și iepurașul...
Popa: Aveai și iepure?
Teroristul: Da. De pluș. Îl chema Marilyn Manson!
Popa: Cum?
Teroristul: Marlyn Manson, ca pe rocker.
Popa: Ăla chioru? Ptiu, fi-ți-ar cealapadiul...!
Nebuna: Și eu am avut o păpușă pe care o chema Alice Cooper!
Teroristul: Și o machiai cu negru pe la ochi?
Nebuna: (se activează) Și pe la ochi și pe la gurrrră și pe la... (Vine spre terorist și se lipeşte de el, cânta o “Poison”/ Alice Cooper).
Popa: Doamne ia de la ea fanteziile cu rockeri... (fata se oprește)
Teroristul: Mai las-o un pic părinte!
Nebuna: (bucuroasă) Las-o! A zis las-o!
Popa: Liber! (Fata cânta și se agaţă de el. Teroristului îi place). Auzi, dacă tot vă potriviți la cântat... nu mai bine lași tu baltǎ răzbunările, că tot vine sfârșitul lumii, oricum murim toți, vă dau eu binecuvântarea mea și vă duceți în pace? (nebuna se bucură)
Nebuna: Da, da, da, da, da...!
Teroristul: Păi cum popo?  N-ai auzit ce-am zis până acum? Am preacurvit, am ucis, sau mă rog, am încercat, am și furat! Arme!
Popa: Dumnezeu e mare și bun!
Teroristul: Allah!
Popa: Tot aia! Ce crezi, că sunt mai mulți? Te iartă! (îl lovesc în coaie) Mergi în pace și ia fata cu tine! (teroristul dă să ia armă) Lasă arma! Make love, not war! Trăiți-vă frumos ultimele clipe, că e păcat!

Teroristul pleacă destul de neconvins, cu nebuna fericită, agățată de el. Mai mult ea îl trage afară din scenă. Intră umil un țăran, cu pălăria în mână.

Ioan: Săru’ mâna părinte!
Popa: Să trăiești Ioane. Ia zi, ce e, da’ repede că sunt frânt azi!
Ioan: Iacă, părinte, aflai și eu de sfârșitu’ lumii, de pe net…
Popa: Ochiul satanei, fiule!
Ioan: Pǎi de-aia am venit să mă spovedesc. Că dacă e să cadă pe noi bolovanu’ din cer, să nu mă strivească așa, plin de păcat...
Popa: Păi zi! Ce-ai făcut?
Ioan: Păi am ucis! Pe Costiță a lu’ vecină Nina!
Popa: Vai de capul meu! Ce te-a apucat? Ce-ai avut cu bietul om? Da’ ia stai! Nu-l cheamă Radu pe bărbat'-su?
Ioan: Nu pe bărbat'-su păcatele mele! Pe porc! Pe Costiță, mama lui de șuncan, că mi-a mâncat toată lucerna și le-am zis că dacă îl mai scapă la mine îi iau gâtu'!
Popa: Mare păcat! (ia cutia milei și îi face semn să cotizeze, țăranul se conformează)
Ioan: Da’ dacă v-aduc o pulpă se iartă?
Popa: Aduci tot porcu’, să-i facem de dezlegare și îl dăm de pomană la sărmani, mă ocup eu! Și poate te iartă bunul Dumnezeu!
Ioan: Poate? Păi cum bre?
Popa: Păi așa! Că e dublu păcatul. Că ai și ucis și nici măcar nu era porcu’ tău, deci ai și furat! Mai departe. (repetă jocul cu cutia milei)
Ioan: Am preacurvit!
Popa: I-auzi! Cu cine?
Ioan: Cu Căprioara...
Popa: (oripilat) Cu animale, spurcatule?
Ioan: Nu bre, cu Floarea, a lu’ Gheorghe! Fie-să! Da' așa îi zic eu, Căprioara, că are botul ăla cald și pufos și genele alea leoarcă și ochii ăia mari! Și crupă aia bombată și...
Popa: Ajunge! Destule amănunte! E frumoasǎ foc fătuca, o știu... te înțeleg.
Ioan: Slavă cerului! Mulțumesc de iertare părinte! Știam eu că ce e frumos și lui Dumnezeu îi place!
Popa: Păi da' cine a zis că te iert? Am zis că te înțeleg, dar de iertat nu se poate, că e păcat mare! Ai necinstit fata! Ai mai și deflorat-o! (repetă jocul cu cutia milei)
Ioan: Ba nu, bre, că din contră, a înflorit de când o iubesc eu!
Popa: Taci că ești nătâng. Nu știi ce spui! Deci păcatul e mare, trebuie mulți bani, să facem slujbe în fiecare zi, pomeni, colive, colaci, se ocupă vecina, o conving eu, facem de toate că să te ierte bunul Dumnezeu...
Ioan: (se înfurie) Da’ nu e corect părinte! Că fără să vreau am auzit ce-i ziceai mai devreme lu’ mascatu' ăla! Păi adică ăla are voie să păcătuiască în fel și chip și-l iartă Dumnezeu și eu, om cinstit, fac și eu ce face tot satu', că toți taie porcu' și toți coțăie ce-apucă și eu vin că fraieru' și mărturisesc și pe mine nu mă ierți?
Popa: Pe el l-am iertat că era un păcătos și s-a întors spre Dumnezeu în ultimul ceas, plus că avea armă și nu știam cum să îl văd plecat mai repede! Pe tine cum să te iert, când tu erai credincios și curat și te-ai spurcat şi te-ai bǎlǎcit în păcat?
Ioan: Da’ am greșit și eu...
Popa: Nu ține!
Ioan: Auzi, știi ce părinte, asta e cam ca pilda cu fiul risipitor. Pe-ăla cuminte și harnic nu-l înțelege nimeni, în schimb pe golanu’ depravat de a plecat de-acasă îl pupă toți în fund când se întoarce. Mie mi se pare cam rahat… de-a binelea! Așa că, o să iau eu arma (o ia), mă fac eu terorist românesc, haiduc, și după aia vin la spovedanie, să vedem, mă ierți? (îi pune arma între ochi) A? Ia să-mi arăți unde e cutia milei, părinte??


Tema haiducească se stinge lumina, se aprinde spot pe prezentator, schimbare decor

Prezentatorul:

Mda... Cum e și viața asta... Cu cât ești mai de treabă, cu atât mai rău o duci, avea dreptate săracul țăran să ia calea haiduciei. Dacă analizăm ce am văzut până acum, ar fi și păcat să ne rateze meteoritul, nu? Hai că mai avem o istorie, poate asta e cu noroc! O să aruncăm o privire, acolo unde foarte puțină lume are acces. În camera unei mirese, fix înaintea nunții! Doamne-ajută!

Muzică de nuntă - se aprinde lumina

ACTUL IV – NUNTA

Decor și recuzită: balansoar sau fotoliu de răchită, măsuță, cuier cu rochii elegante, buchet de mireasă, coș de flori, sticlă de tărie

O soacră își îmbracă nora în mireasă, îi strange corsetul. Cele două nu se suportă, dar “încearcă…”

Mireasa: Au bre, mama soacră, ce strângi așa de tare, ce ai… ?
Soacra: Stai fata mamii, că-i mică rochia, nu te cuprinde…
Mireasa: E, na? Sunt grasă  sau ce? Așa trebuie să fie corsetul bre, să-mi facă talia de viespe!
Soacra: De-ar fi doar  talia…
Mireasa: Poftim?
Soacra: …ăăăă… doar talia să o strâng?
Mireasa: Dar ce ai vrea, să mă strângi de gât?
Soacra: Nu…, adică mai sus nu pot să strâng, că nu te cuprinde…
Mireasa: Văd că insiști cu răutățile. Fă ceva să mă cuprindă... sau nu ești în stare? Vezi că într-o orǎ fi-tu trebuie să aibă mireasa în bisericǎ… îmbrăcată!
Soacra: Da, săracul…
Mireasa: Poftim?
Soacra: Adică… să nu aștepte… săracul…
Mireasa: Hai bre… mama soacră, nu-l mai plânge atât! Ce-ai? Cobești să sărăcească? Să nu am eu din ce să trăiesc…să trăim adică. Așa suflet de mamǎ ai? Termină cu atitudinea asta și cu energiile astea negative, că atragi chestii nasoale… poate ne iese darul sărac la masă… poate dau invitații plicuri ”subțirele” dacă nu văd că-ți sclipește în ochi bucuria și dragostea pentru noua ta fiică! Că oamenii se prind când nu te bucuri, să știi!
Soacra: (terminată) Ce vorbe sunt astea? Mă bucur… Cum să nu mă bucur?
Mireasa: Ah Doamne… abia aștept să-mi pun silicoane… să știi că am amânat luna de miere să-mi fac operația înainte… Păi ce sens are să pui poze pe Facebook din luna de miere dacă nu ai ce să arăți..
Soacra: Dar de ce trebuie să arăți…
Mireasa: (o întrerupe) Arăți bre, dacă ești tânără și ai ce, arăți! Și Gigi e de acord, pentru că are o soție frumoasă și trebuie să se mândrească..
Soacra: Bine mamă… dacă așa vreți voi… dar, mă gândeam că e mai important să faceți și voi un copil, doi… Cum îi alăptezi, fata mamii?
Mireasa: Copii? Așa curând? Nu cred! Și dacă prin absurd se întâmplă să fac… Ce? Biberonul nu le mai place? Păi ce crezi dumneata că eu investesc atâția banii să tragă ei de investiția mea până mi-o fleşcǎie ca pe balon? Să-mi atârne mie miile de euro ca niște ugere? Ne ne… doar vacile alăptează!
Soacra: (vexată) Adică eu sunt vacă pentru că l-am alăptat pe Gigi pânǎ la şcoala primarǎ???
Mireasa: Hai bre că ești prea sensibilă! Nu asta am vrut să zic, ce o iei personal? Nu-mi mai pune cuvinte în gură! Văd că iar cauți cârcotă și apoi mă pârăști lui Gigi… și eu, total nevinovată, pic de proastă!
Soacra: Eee pici…
Mireasa: ????
Gigi: (intră disperat, gâfâind) Iubita mea, garofița mea, sufletul meu pereche…
Mireasa: (furioasă) Ce dracu’ cauți Gigi aici? Ești tâmpit? Nu ai voie să vezi mireasa! Lasă-mă să vin la biserică!
Soacra: Du-te, că ești cam nedusǎ, ce-i drept!
Mireasa: O vezi… ce răutăcioasă e cu mine!!!
Soacra: Adică nu ai prea fost în ultima vreme… asta am vrut să zic…
Gigi: Dragele mele, vă rog mult…
Mireasa & Soacra: Taaci Gigi!!!
Mireasa: Zi, ce e dragă așa urgent că a fost nevoie să vii aici?
Gigi: Păi…
Mireasa: Niciun păi…taci! Ce e așa de grav încât să nu-mi respecți ritualul ăsta pe care îl aștept de o viață?
Gigi: Scumpa mea…
Mireasa: Nicio scumpă…taci! Ce naiba s-a întâmplat? A început războiul A crescut euro? A pierdut Steaua campionatul?
Gigi: Ca de obicei, dar nu e asta…
Mireasa: (îngrozitǎ) N-a venit popa?
Gigi: ...Păi...
Mireasa: Păi... păi… păi... tu altceva mai poți să zici?
Gigi: Păi… pot să zic?
Mireasa: Ia să te aud… uimește-mă!
Gigi: Iubita mea… vine sfârșitul lumii!
Mireasa: Ce-ai Gigi, ești prost? Nu vine, mă, tu nu vezi că e deja aici cu mine (o aratǎ pe soacrǎ)… mă îmbracă… (râde)
Gigi: Te rog mult iubito… lasă glumele
Soacra: Proaste…
Mireasa: Hai cǎ asta a fost bunǎ!
Gigi: Ascultă-mă!
Mireasa: Ia zi mă… oratorule!
Gigi: Am văzut la știri, e peste tot! Am verificat, am crezut că e o farsă, dar nu e…am dat pe CNN și… nu mai avem scăpare… vine sfârșitul lumii…
Mireasa: Pe bune? Iar? Hai mă lasă-mă, că așa zic de ani de zile și nu a venit nimic. Sigur e o strategie perfidă să mai vândă ei una, alta.
Gigi: Nu eee! Acum e sigură nenorocirea. Un asteroid se îndreaptă spre Pământ… mâine ajunge.
Mireasa: Unde ajunge mă? În autogară la Filaret? (râde)
Gigi: Se pare că o să cadă în Atlantic… o să producă cutremure, tsunami, dezastru total… nimeni nu mai scapă. Până aici ne-a fost!!!
Mireasa: Hai mă calmează-te şi lasǎ prostiile, te înțeleg că ai emoții înainte de nuntă, dar gata, încetează! Mai bine ocupă-te de invitați și să nu te  pună dracu’ să le înșiri tâmpeniile astea, că  poate pleacă și nu dau darul… hai fuguța și fii un ginere adevărat, că mă faci de râs… nu poamǎ acrǎ…scuze…mamă soacră???
Soacra: Păi…
Mireasa: Mă da’ ce mama naibii aveți toți în familia asta cu păiurile… păi, păi, păi… ha?
Gigi: Păi… aaa… adică fără păi… adică vreau să spun că nu a venit nimeni până acum… cred că s-au uitat la știri… cred că de fapt nu o să mai vină nimeni, pentru că toată lumea e panicată și vrea să petreacă ultimele ore alături de familie…
Mireasa: Gigi încetează odată!!!  Dacă nu am oameni în biserica și la masă… te omor… da, da… și pe tine și pe neamul tău mare de bogătani… că așa te-ai lăudat! Păi ce fac mă eu cu atâta prosciutto melone… cu somonu’ ăla scump?... cu tortul de 10 etaje? Cu orhideele de pe masă? Ce fac, mă? Rămân cu ele pe cap? Doar știi cât au costat toate! Zece vieți plătim!
Gigi: Iubito… eu cred că încă nu-ți dai seama că există și avantaje. Deci noi o să murim, așa că nu îți face griji, nu va trebui să plătim!
Mireasa: Cred că tu nu îți dai seama! Adică m-ai călcat pe picioare degeaba zece luni la repetițiile pentru valsul miresei, am rezistat cu stoicism la toate împleticelile tale de șleampăt, ca să nu mai dansez valsul?
Gigi: Îl dansăm când vine meteoritul. Romantic! Murim valsând sub ploaia de scântei (soacră suspină)
Mireasa: Hai dă-te dreacu, Gigi! Adică să nu mă vadă nimeni? Să mă calci încă o dată și degeaba? Ești incredibil… mă duc să mă uit la știri… (pleacă)
Soacra: Puiul mamii… tu vorbești serios? Sau vrei să scapi de ea. Doamne multumescu-Ți Doamne că i-ai deschis ochii și nu-l lași să ia piaza asta rea…
Gigi: Maman!!! Ce vorbe sunt astea? Ce aveți? Aaaaa, gata m-am prins… ați suferit un șoc și acum sunteți în negare… da, da asta e. Creierul vostru refuză realitatea și de asta vă purtați așa una cu cealaltă.
Soacra: Aaa, da…că de fapt noi două ne iubim foarte mult!
Gigi: Mama tu înțelegi că asta e ultima noastră zi împreună?
Soacra: Of dragu’ mamii, mi se rupe inima, dar mă și bucur, că măcar e ultima ta zi cu asta. Slavă Domnului! Să ne rugăm bunului Dumnezeu!
Gigi: Să ne rugăm…(se pun în genunchi și încep să se roage, soacra foarte scurt, el ca la şcoalǎ)Înger îneraşul meu, Ce mi te-a dat Dumnezeu, Eu sunt mic (maicǎ-sa îl ridicǎ de o aripǎ brutal) Pǎi am rǎmas mic, maman!
Soacra: Las’, cǎ ai crescut destul, nu vezi cât eşti? Și acum că ne-am rugat și avem sufletele curate putem să spunem aproapelui ce avem pe ele, adică pe suflete, gen. Gigi, băiatul mamii, ești un bou.
Gigi: De ce mămică?
Soacra: Un bou cu țâțe, un tâmpit, asta ești (vine mireasa)
Mireasa: Aleluia! Pentru prima și mai mult ca sigur ultima data şi nu pentru cǎ vine sfârşitul lumii,  suntem de acord! Boule!
Soacra: De ce ești bou mă întrebai? (arată pe mireasa) Uite fix de-asta. Că așa ceva voiai să îți aduci în casă. Noroc cu asteroidul, că nu lasă să se întâmple un dezastru mai mare, cum ar fi fost să te însori cu cutra, cu vipera, cu mahalaua! (și mai zice) cu oportunista, cu țoapa, cu mincinoasa, cu...
Mireasa: A! ne jucăm de-a adevărul, văd! Păi atunci ia de-aici mămico! Fi-ți-ar prostu-al dreacu’ cu tine și tot neamul vostru! Ăla ți-era dezastrul, că mă lua pe mine? Nu! Dezastru’ e el în pat și la cratiță și la volan...
Gigi: De condus, conduc bine!
Mireasa: …și în gândire nu mai zic! Voi strâmbați din nas la mine? Da' eu ce să zic de voi, că sunteți niște otrepe cu bani, niște mormoloci retardați, niște primate primitive, niște... nu s-au inventat cuvinte ca să vă descrie! Na! Fire-ai tu cu mă-ta de râs să fiți, Gigi! Te las bă, în pragul apocalipsei te las! Fǎtǎlǎu universal și neânțărcat! Să rămâi veșnic în întunericul de sub fustă mă-tii!
Soacra: Are mama grijă de tine puiule!
Gigi: Păi mai fetelor, eu ce să mai zic? (către mireasă) Am crezut că dacă te iau pe tine, scap de astǎlaltă! Da’ acu’ realizez că (se întoarce către mă-să) dacă scap de tine dau de astǎlaltă! Cică între două nu te plouă! Așa e! Între două otrăvuri ca voi, bine că mă lovește meteoritul! (cântǎ trist) Toate-s la fel

În scenă intră preotul, aproximativ amețit de băutură și cântând.
Preotul: Hai la mulți ani mire și mireasă! Veseliți-vă cât mai puteți, că viață e mai scurtă decât știam! Hai să prețuim scurtul... ăsta... scurtimea ei!
Intră prezentatorul
Prezentatorul: (către miri) Iubiți-vǎ măcar acum! (îi împinge cu de-a sila unul în brațele celuilalt) Și dumneata mamă soacră, dansează cu mine!
   
Vals

Mireasa: Și noi știm să dansăm, vals! (începe să valseze cu mirele, se calcă dar continuă.
Prezentatorul dansează cu soacra, mirele cu mireasa, popa cânta, intră teroristul cu cutia milei și se apropie de spectatori)
Teroristul: Ia, toată lumea să pună aici banii, ceasurile și bijuteriile, hai dați din mâna în mâna și strângeți tot aici și apoi mi-o înapoiați! Așa!
   
Explozie și apocalipsă

Vals