tlEra o seară de septembrie. Doi tineri mergeau liniștiți pe ulița satului, cufundată tot mai mult în întunericul serii. Fusese cald în timpul zilei, ceea ce făcea ca să nu se simtă răcoarea nopții care se instala. Privindu-i pe cei doi tineri cât de liniștiți mergeau, nu puteai să crezi altceva decât, că sunt ori rude, ori doar cunoștințe. El era înalt, cu părul lung căzut pe spate, suplu, cu ochii mari căprui. Ea, o tânără firavă, cu plete negre. La fel și ochii, pe care privindu-i simțeai ceva ce semăna cu parfumul unui boboc de trandafir care te îndeamnă să-l miroși și să-l săruți. Când au ajuns în dreptul unei case, s-au oprit, parcă pentru a-și lua rămas bun. Era casa în care locuia tânăra fată. Dar, ceva se întâmpla, pentru că cei doi au rămas un timp privindu-se în tăcere. În liniștea din jur doar greierii ce-și acordau strunele îi priveau nedumeriți. Fata simțea că ochii băiatului o țintuiesc locului. Parcă pentru a-i ajuta, frumoasa nopții, Luna, făcându-și loc printre stele s-a aplecat cu drag asupra lor, învăluindu-i în razele sale fermecate. Ochii căprui au reușit să se facă văzuți și înțeleși de cea pe care o fixau insistent. Tânăra, care până atunci nu știa ce să facă, a simțit focul și căldura inimii celui ce o hipnotiza cu privirea. Fără să știe cum, s-a lăsat atrasă la pieptul acestuia, scăldată în lumina Lunii și tulburată de mesajul ce-i era transmis.

Îi simțea inima bătându-i cu putere și parcă tot corpul îi luase foc. Tânărul îndrăgostit și-a aplecat ușor capul, până ce buzele lui le-au întâlnit pe ale ei. Încet, de parcă-i era teamă să nu o sperie, i-a atins gura într-un sărut ușor, ca o adiere, o dată și încă o dată, de parcă voia să o „guste". Când a căpătat certitudinea că este „stăpân pe situație", totul s-a transformat într-un sărut pătimaș care i-a răscolit toate simțurile tinerei fete, așa cum nu mai simțise vreodată, făcând-o să-și dorescă să nu se mai trezească din beția acestuia. Privirile li s-au împletit într-un foc mistuitor, care le „ardea" trupurile. Era focul dragostei, al unei iubiri născute sub privirea și binecuvântarea Lunii, doamna nopții. Într-o seară anonimă de început de septembrie. Într-un târziu, cei doi și-au despletit trupurile din îmbrățișarea care-i unise. Tânăra a intrat în casa părintească. El, împleticindu-și pașii, „beat" de licoarea sorbită din pocalul iubirii, s-a îndepărtat alene, pierzându-se în întunericul nopții.