AȘA...

Eu m-am născut unde vorbește Dumnezeu
Și m-am tăcut crescându-Se în locul meu
În lutul frământat țintit pe cruce
Cu sângele durut din lacrima-I cea dulce.

Și L-am lăsat să crească-așa nemărginit
Și chinuit pe la răscruci de viață,
Până în ziua-n care ne-am găsit
Trezindu-ne, vorbind așa... față în față:

Eu stând pe treapta șubredă de jos a scării,
Iar El cu mâna-ntinsă-n mijlocul durerii.
Și m-am făcut una cu El deodată,
Și lăcrimând, adânc, văzutu-m-am zburată.

Ce s-a-ntâmplat de-atunci, nu-mi amintesc,
Căci trupul ce curând nu m-a-ncăput
S-a prefăcut în bobul fraged, de-nceput,
Și-n licăriri de aur, abia de îl zăresc.

Privesc așa înmărmurită-n adâncimi
Și mă topesc sclipirile dinspre-nălțimi...
Îndurerată eu, durutul Dumnezeu
Tăcând șoptește: „ ne vom iubi mereu, mereu”...

DE PREA MULT VERDE...


Cerul descheiat la bluză,
Soarele-și răstoarnă-ncet
Și sărindu-i bumbi se-amuză,
Când aude câte-un scâncet

Ce răzbate de sub iarbă,
Scuturându-se de ger
Să tragă cerul de barbă,
Să-i soarbă lumina ager.

Și mai cade-un bumbișor!
Printre ierburi, ce sclipire!
Se deschide-un ochișor,
Având soarele-n privire.

Înfășate-n frunzulițe,
Stau mânuțele cuminți,
Până își croiesc rochițe
Dușii noștri, verzi părinți.

Tichii de mărgăritare,
Pălării multicolore
Care poartă-ntregul soare,
Uite, cum se prind în hore!

Doamne, cum bat din picioare
Și în chiote se-ngână,
Alergând pân` la izvoare,
Bunicuții mână-n mână!

Beți de-atâta veselie,
Toți sunt puși pe ghidușii
Și ascund sub pălărie
Ocheade pentru copii.

Dup-atâta osteneală,
Cer să-i ducem la culcare;
Legănați se vor în poală
Într-o liniște ce doare.

CHIAR SÂNGERÂND


Atinge-mi aripa,-mi spuneai,
Când zborul meu era durut,
Și doar prin tine mă-nălțai
Redându-mi zborul absolut.

În roua ochilor tăi calzi,
Toată urcarea mă durea,
Simțindu-te cum mi te scalzi
În bobul meu ce lăcrima.

Și iarăși îmi spuneai tăcut:
Atinge-mi aripa și hai,
Înaripați și dezbrăcați de lut
Să ne-nălțăm la porți de Rai,

Să punem strai din lăcrimări
Ca Dumnezeu să crească-n noi,
Ducând la cer orice-ntrebări
Care pasc iarba din zăvoi.

Să-mpreunăm aripile!
-Chiar sângerând, iubito-
Că veșnice sunt clipele,
Zburate-n noi, duruto...

SĂ NU UIȚI


Să mă treieri înspre seară
Căci am adunat în spice
Tot ce nu a prins să moară
Miez în bob să nu se strice

Am luat jarul tot din soare
Perpelindu-mă sub el
Și-am simțit pe sub picioare
Focul iadului rebel

Înălțându-mă sub ploaie
Și culcându-mă pe vânt
Legănată de șuvoaie
Lăcrimând până-n pământ.

După ce ai treierat
Trupul meu cutreierând
Mâna ce m-a dezbrăcat
Cu ardoare fremătând,

Ia bobul la frământat
Și dospește-mă apoi
Răstignindu-mă pe pat
Să ne coacem amândoi.

Să nu uiți să îmi faci cruce
Dându-mi mirul gurii tale
Și apoi ne vom tot duce
Să ne unduim pe vale

Pe sub poalele de cer
Mirosind mereu a dulce
Și să fim mereu reper
Dragostelor la răscruce.

VERDEA IARBĂ-A VÂNTULUI


Iar s-au dus zăpezile,
Câtă bucurie!
Lăcrimări prin vie,
Prind cârcei amiezile...

Pe sub coaste se arată,
În bătaia vântului,
Iarba verde legănată
În glas dulce-al cucului.

Vin cirezile s-o pască,
Iar tălăngile răsună
Parcă vrând să ocolească
Un tăiș ce dă să vină.

Gustul ierbii-atât de dulce
Mirosind a viață-ntoarsă,
Cu lămâie stoarsă-n cruce,
Azi în piept mi se revarsă.

Se-aud coase de departe
Iară luciul lor mă doare,
C-au rămas dărăpănate
Porțile purtând zăvoare.

Și-n glas dulce-al cucului,
Legănată se arată,
Verdea iarbă-a vântului
Pe sub coaste tremurată.

VEI ȘTI... VEI ȘTI


Pe sub flori de câmp culcată
de lacrima ta udată
și în cânt de păsărele

simfonii de amintiri

printre-atâtea rămurele
verzi cândva și-atât de vii
fulgi de nea ți-or sta pe gene
și-n curând tu ai să vii
cu vioara ce dă semne
c-a-nceput allegro-a geme

și-om vorbi

și vom fi mereu alături
și-om vorbi
om tot vorbi...
despre toate câte-au fost
despre fluturii zglobii
despre toate ce s-au dus

și au fost cu susu-n jos

despre licurici obraznici
licărind printre vornici

fără de niciun folos

despre toate câte-or fi
despre noi cum nu ne-am fost
despre tot ce-am fost cândva

și am fost nimic de fapt

despre-acel ceva, cum că,
„ poate... poate va...
urma”
Despre „ c” de dinaintea sa
Despre tot vom povesti
Că e loc în veșnicii.

Dar mai știi?...
O fi, n-o fi...

Ai să vezi sub flori de câmp
Despre toate câte-ți cânt
Asta-i sigur
Te asigur
Dacă vrei să fii chiar sigur

și cinstit de vrei să fii

Poți privi în piept la tine
inima să ți-o asculți
și-ți va spune despre tine
Despre mine-ți va vorbi

și atunci vei ști

vei ști...
și-n descânt de flori de câmp
lângă mine vei dormi...
căci pe aripe de vânt
să ne fim
și să fim una
fluturatu-s-a s-a fluturat
când zburat-au fluturii
și au semănat adânc
liniștea-nfiorătoare
epilog pentru mormânt
și fiori ce stau să-nfloare...

ODA BUCURIEI


Voi, florilor, ce-n soare vă-mbăiați
Și mângâiați cu degetele verzi
Străbunii ce s-au dat plecați,
Ducând cu ei poveri nămeți!

Voi, câmpuri, care astăzi sărutați
Văzduhuri și adâncuri laolaltă,
Îngenunchez, știind c-o să plecați
Acolo, unde voi pleca și eu odată!...

Acolo unde-ntoarcerea prin rădăcini
E răsuciri de mâini împreunate;
Atâtea mâini, prea multe mâini
Ce dusu-s-au nesărutate.

Scurmând adânc pământul
Cu mâini, cu dinți, cu tot ce e de dus,
Vom face să răsară iarăși câmpul,
Și cântul vântului ne va zbura în sus,

Uniți așa pe veci, în fața veșniciei,
Cum nu ne-am fost pe-aici...
Iar floricele la-nceput atât de mici
Se vor scălda în oda bucuriei,

Și-apoi, `nălțase-vor sub soare
Orbecăind să sfâșie lumina,
Ca în adâncuri o fâșie să coboare,
Să ardă-n loc de lumânare...

ÎNFLOREȘTE-MĂ, DE VREI...


Fost-am floare de cicoare
Cu ceru-nflorit în poale,
Gângurit de rug de soare,
Arșița tălpilor goale,

Mugur crud pe sub izvoare,
Muguraș surâs vioi
Cu miros sub subțioare
A triluri de prin zăvoi,

Și-a trifoi cu patru foi,
Mugur rupt dintr-o suflare
Și-ngropat așa apoi
Într-o altă întâmplare,

Într-o altă floare rară
Răsărită-n brazda-ntoarsă
`n seara scăpărată-n vară,
Rochie sfășiată a mireasă.

Și-amiroase a ciulini
Și a umbră pe sub ei,
Sfășieri a mă alini
Și în brațe de mă iei,
Floare rară între spini
Înflori-vom de mă vrei,
Și-ai să bei focul din mine
Înflorindu-mă-n privire,
Desflorindu-mă în tine.