Thanas Medi „Dar ce faci cu pantofii, o întrebă străinul, în timp ce ea se îndrepta pierzându-se pe drumul pe care venise.” „Îi pun în fața ușii, îi răspunse, ca să pară că sunt oameni și la mine în casă...”. Cum să facem, să ne umplem viaţa cu paşi, cu gânduri de paşi, unii zdraveni, alţii încercaţi şi încă neizbutiţi… Există un simţ al cupolei întoarse pentru trăirile fragede, cele tinere şi cele înaintate în vârstă, care în stare sunt să răstoarne până şi cerul să-l facă invers ca pentru folosinţă personală. Cât de puţin îţi trebuie ca să îţi populezi viaţa cu mers, nici nu trebuie să auzi bine pentru a număra paşii, că şi clocoteşti de atâta mers al lor.
            Îmi spunea ieri Oana Anca Mihaela Glasu că e fascinată şi nu pricepeam de ce iară şi iară dintr-odată. Când îmi trimite două texte traduse de ea, mă lămuresc. Este vorba despre limpezimea scrierii aromâne din Albania, unde un fin observator şi cuvântător ştie să deşurubeze elementele strategice ale existenţei nu pentru a o strica, ci pentru a o căpătui altfel, mult mai pe înţelesul nervurilor ce au un rost atunci când sunt puse pentru a străbate fiinţa. Cum s-ar zice: ‘Fiori prin mine umblă/ Şi nu am trebuinţă…’(Adrian Păunescu) şi s-ar răspunde: ba ai…


            Thanas Medi este un subtil liric în proză. La câţi scriitori albanezi de pe toată planeta mi-au trecut prin preajmă, prin faţa ochilor şi prin pix ori direct tastatură, era să-l scap din pricină că tovarăşul de albanie trans-română Baki Ymeri nu mi-a zis nimic de el, l-o fi pus bine pentru mai târziu prin stivele sale antologice.
            Acum îmi pare bine să aflu despre Thanas Medi, care se însoţeşte în traducere de către Oana cu Pantofii (Këpucët) şi Baticul galben (Shamiverdha), iar pe lângă aste două întâmplări se pare c-ar urma şi un roman, vedem mai încolo, succes dragă Oana!