„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”. (Biblia, Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel” Capitolul 3, versetul 10).
„Tinere! Nu te-ai născut ca să munceşti; dar trebuie să munceşti ca să trăieşti”. (Pitagora).

În Biblie, în Geneza capitolul (cap.) 3 versetul (vs.) 191 este înscrisă pedeapsa dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):
În biblia ortodoxă a Patriarhiei României, http://bibliaortodoxa.ro/ :
„17. [...]blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!”.
19.     În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”2.
În Biblia Cornilescu, https://mybible.ro :
„17. [...]blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale:”.
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”.

„În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea” exprimă „Legea Lui Dumnezeu” conform căreia omul, și familia sa, va putea să trăiască, frumos și sănătos, numai mâncând hrana obţinută prin munca sa cinstită.
În viziunea creştinătăţii lenea este unul din cele şapte păcate, este păcatul capital din care ar izvorî toate celelalte păcate.
Biserica creştină a stabilit şapte păcate capitale: mândria, desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginţi, pizma, (invidia), mânia şi lenea.
Din mai multe versete din Biblie se deduce că „Cine nu lucrează nici să nu mănânce”.
Numai că „în societatea modernă” s-a ajuns în situaţia în care se mănâncă tot mai mult „pâinea leneviei”, și aceasta din următoarele două cauze principale:
1. Societatea se îndreaptă tot mai mult către „Inaptocraţie”, care „este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d'Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).
2. „Muncim puţin, dar încă mai trăim bine prin sporirea datoriei şi vânzarea bogăţiilor. România postdecembristă este într-o continuă petrecere, lăsând calculul notei de plată pentru generaţiile viitoare. Datoriile şi cheltuielile vor reduce nivelul de trai al urmaşilor noştri şi vor face ca firmele româneşti să aibă o influenţă şi o importanţă tot mai mică în afacerile mondiale”. (Prelucrare N.Grigorie.Lăcriţa după Benjamin M. Friedman – Day of Reckoning).
Ca urmare, într-o „societate a inaptocraţie” se mănâncă foarte multă „pâine a leneviei, a hoţiei și a lăcomiei”.
Fiecare dintre noi ar trebui să aibă în vedere faptul că „Noi n-avem nici avere şi nici rude şi/sau prieteni care să ne ajute. N-avem decât o singură şansă: să fim cinstiţi, să ne (auto)educăm, să muncim, să ne sporim capacitatea de invenţie a creierilor noştri, care este nelimitată şi care, pe zi ce trece, va deveni bunul cel mai preţios, cel mai creator al fiecărui om, singura în stare să-ţi asigure prosperitate şi siguranţă oriunde în lume”. (N. Grigorie Lăcriţa).
Foarte important este de înţeles faptul că, în loc să mănânce „pâinea leneviei”, „Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”. (Cicero, anul 55 înainte de Hristos), și că „Ierarhia socială n-ar trebuii să fie decât o ierarhie a muncii”. (Mihai Eminescu).
În „societatea românească a inaptocraţiei” s-a ajuns deja în situaţia în care, un om, care și-a obţinut pâinea „în sudoarea feţei sale”, muncind din greu timp de până la 45 de ani (precum un medic chirurg), să aibă o pensie de circa 2.000 – 3.000 de lei, iar altul, neproductiv, din clasa superpusă, care a lucrat „numai cu limba”, să aibă o pensie a leneviei, a hoţiei, a lăcomiei, de până la 74.000 de lei (deci de circa 30 de ori mai mare).
Acelaşi mare geniu al omenirii, Pitagora, încă din urmă cu circa 2.500 de ani, a ţinut să atragă atenţia (în Legile morale şi politice.) și asupra faptului că „Nu e lucru curat cu oamenii care lucrează «numai cu limba»”.
Aceste numeroase și grave inechităţi, discriminări, privilegii şi fraude, săvârşite de clasa superpusă, îşi au următoarele cauze:
1. „Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei”. (Biblia, Isaia 1:23), „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală.”. (Biblia, Ieremia 5:13).
2. „Am mai văzut sub soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea şi în locul dreptăţii este răutatea”. [Biblia, Eclesiastul 3 (16)].
3. „Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor”. (Biblia, AMOS3 5.12).
Concluzia:
„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”.
                               (Alexandru Vlahuţă, „Cârmacii”).

„Ţineţi minte aceste lucruri şi fiţi oameni!  Veniţi-vă în fire, păcătoşilor.”  (Biblia, Isaia 46:8).

„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia, Luca 8, 3). Amin!!!

Citate pline de înţelepciune despre lenevie.
Există un număr foarte mare de citate, maxime, cugetări, aforisme, cuvinte înţelepte despre lenevie, fiind foarte greu de făcut o selecţie a celor mai expresive. În cele ce urmează se prezintă, în afara celor din textul de mai sus, unele dintre cele pe care am reuşit să le identific ca redând cel mai bine subiectul abordat în acest material.
Furnica, alături de albină, este un model de hărnicie și de înţelepciune
Solomon ne învaţă, în cartea biblică „Proverbele lui Solomon”, capitolul 6 versetele 6-11, că leneşul poate deveni mai harnic şi mai înţelept dacă îşi ia ca model de hărnicie, înţelepciune prevăzătoare şi responsabilitate furnica, cea care îşi strânge mâncarea de vara:
„Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
Până când vei sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!...
Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.”.
Cine se lenevește în lucrul lui este frate cu cel ce nimicește. (Biblia, Proverbe 18.9)
Cât este ziua trebuie să lucrezi. (Biblia, Ioan 9.4).

Greierele şi furnica.

Parodie la adresa mentalităţilor şi a modului dezastruos de înfăptuire a principiilor de echitate fiscală, economică, socială, a concepţiei despre muncă şi viaţă, și a modului în care „greierele mănâncă pâinea leneviei”, iar furnica, model de hărnicie și de înţelepciune, îşi obţine hrana cu trudă.

1. Greierele şi furnica în versiunea AMERICANĂ.
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casă şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează, joacă şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele, tremurând de frig, fără hrană şi fără adăpost, moare în dispreţul tuturor, fără să-i pese cuiva de el.

2. Greierele şi furnica în versiunea ROMÂNEASCĂ.
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casă şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează, joacă şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele, fără hrană, fără adăpost, tremurând de frig, ajuns în situaţia de a muri de foame, dă interviuri, organizează conferinţe de presă în care strigă în gura mare: de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, precum el, nu au nici casă, nici ce mânca, suferă de frig şi vor muri ?
Televiziunile, inclusiv cele publice (de stat, plătite de furnici) realizează emisiuni în direct care arată ce greu o duce greierele şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
În mass-media apar dezbateri, interviuri, se iau atitudini şi se întrebă, răspicat şi agresiv, Guvernul şi Parlamentul:
1) de ce unii trăiesc în huzur, în timp ce alţii mor de foame ?
2) de ce nu se iau măsuri de redistribuire echitabilă a veniturilor şi a averilor, în special pe calea impozitelor, pentru a se elimina asemenea grave inechităţi şi discrepanţe sociale ?
Românii, sub influenţa mass-media, sunt şocaţi de faptul că, în ţara lor, unii sunt lăsaţi să moară de foame (precum bietul greiere), în timp ce alţii trăiesc în huzur (precum furnica).
Greierii, lăcustele, ţânţarii, păianjeni, muştele, gândacii, tăunii şi alţi asemenea paraziţi organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.
Salariaţii „de stat” decid să facă grevă de solidaritate cu greierele, timp de o oră pe zi, până când se rezolvă problema acestuia.
Un „formator de opinie în vogă” scrie o carte în care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz.
Ca răspuns la presiunile mass-media şi a concluziilor rezultate din sondaje, Parlamentul emite, în regim de urgenţă, atât o „Lege privind egalitatea economică şi socială”, cât şi o „Lege anti-discriminare”, ambele cu aplicare retroactivă, respectiv de la data de când furnica a început să agonisească.
Impozitele furnicii sunt mărite şi, în plus, aceasta mai primeşte şi o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca „manager”.
Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că aceasta nu are destui bani ca să-şi plătească impozitele şi amenda.
Furnica, împreună cu tot mai multe surate ale sale, pleacă din România şi se instalează în SUA unde, prin muncă cinstită şi asiduă, contribuie şi la bunăstarea economică şi socială a acestei ţări.
După ce greierele s-a mutat în casa furnicii, ziarele şi televiziunile din România fac reportaje şi arată cât de bine o duce acesta acum.
Casa este invadată de tăunii, lăcustele, ţânţarii, păianjeni, muşte, gândacii etc. organizaţi sub stindardul „Paraziţi din toate colţurile lumii uniţi-vă în România, statul bunăstării noastre”.
În fosta casă a furnicii, în care domneşte acum greierele, se perindă politicieni, parlamentari, guvernanţi, (de)formatori de opinie, care ţin întruniri şi dezbateri, prezentate pe larg în mass-media, în care se arată, pe exemplul greierului, „un succes al măsurilor de protecţie socială”.
Cântăreţul Tontilică Ş. Nemuncă compune cântecul „Odihneşte-te înainte de-a obosi”, care ajunge foarte repede şlagăr şi „un principiu de viaţă” pentru numeroşi tineri, iar (de)formatorul de opinie Rău D. Muncă înfiinţează „Societatea de binefacere pentru cei care s-au născut obosiţi şi care trebuie să trăiască pentru a se odihni” care, în scurt timp, a ajuns să aibă milioane de membri.
Toate aceste „omagii la adresa binefacerilor sociale oferite greierului” ţin până se termină belşugul lăsat de furnică.
La asemenea ospeţe este uşor de înţeles că, oricât de mari au fost proviziile lăsate de furnică, acestea s-au terminat înainte de sosirea primăverii.
Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.
Mass-media intervine şi îi reproşează Guvernului şi Parlamentului insuficientele ajutoare sociale acordate greierului.
În fiecare judeţ s-a înfiinţat şi câte o „comisie socială de protecţie a greierilor”, cu activitate permanentă, formată din zeci de tăuni, lăcuste, ţânţari, păianjeni, muşte, gândaci şi alţi asemenea paraziţi, care sunt plătiţi cu salarii de mii de euro lunar (fiecare).
Cu toate măsurile de protecţie socială luate, greierele moare după ce a luat o supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul Guvernului şi al Parlamentului de a rezolva corespunzător problema inechităţilor economice şi a protecţiei sociale.
Paraziţii organizează tâlhării, cămătăria, prostituţia, taxele de protecţie, traficul de droguri şi, în numele „dreptului forţei”, terorizează comunitatea de furnici care, rămase din ce în ce mai puţine şi mai neputincioase în faţa acestor agresiuni, părăsesc tot mai mult România.
Guvernanţii, parlamentarii şi politicienii se felicită pentru că au ajuns să facă din România un stat al bunăstării sociale (pentru paraziţi), şi o ţară multiculturală, multietnică şi multidemocratică, în care fiecare face ce vrea în numele democraţiei şi al libertăţilor individuale şi colective.
Foarte adevărat, DA ?
*
Povestea cu „Leneşul și pâinea leneviei” (vezi http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=4410).
Cică odată, de mult, trecea printr-un sat un car cu boi urmărit de mai mulţi oameni, iar în car stătea culcat pe paie un om.
Nişte săteni curioşi i-au întrebat:
„Unde-l duceţi pe acest om, la doctor, e bolnav?”
„Nu, răspund ei, îl ducem să îl spânzurăm.”
„Cum aşa se revoltă sătenii, de ce?”
„Pentru că este aşa de leneş că nici nu vrea să cerşească ca să-şi câştige o bucată de pâine.”
„Măi oameni buni, lăsaţi-l la noi, o să-l ajutăm să trăiască, zice unul, eu am o grămadă de saci cu posmagi (pâine uscată tăiată felii; pesmet) din care mănânce cât vrea.”
„Ei ce zici omule ?” îl întrebară pe cel ce zăcea în căruţă:
„Dapăi muieţi îs posmagii?”
Când au auzit sătenii una ca asta au zis cu dezgust:
„Duceţi-vă în drumul vostru, că pe acest om nici Dumnezeu nu îl va mai ajuta.”.
Povestea „leneviei dusă la extrem”, redată prin „leneşul care dorea ca posmagii să-i fie muiaţi”, a fost preluată de Ion Creangă și redată ca o reuşită și frumoasă lecţie de înţelepciune în „Povestea unui om leneș”, care se poate citi și pe Site-ul https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99
*
Citate despre lene.
Există un număr foarte mare de citate, maxime, cugetări, aforisme, cuvinte înţelepte despre lene, fiind foarte greu de făcut o selecţie a celor mai expresive. În cele ce urmează se prezintă, în afara celor din textul de mai sus, unele dintre cele pe care am reuşit să le identific ca redând cel mai bine subiectul abordat în acest material.
„Lenea e o sinucidere blândă.”. (Nicolae Iorga, Cugetări).
„Mi-ar fi lene să fiu leneş.”. (Nicolae Iorga, în Cugetări).
„Lenea este tare obositoare pentru oamenii harnici. Leneşii se odihnesc înainte de a obosi; cei harnici se odihnesc când nu mai pot muncii.”. (N. Grigorie Lăcriţa).
„Culmea lenei este să te scoli la șase dimineața ca să ai mai mult timp de stat degeaba.”. (Tristan Bernard), sau „Paradoxul lenei: sa te scoli devreme ca sa ai mai mult timp de stat degeaba.”. (Tristan Bernard)
„Leneşul are prea puţin timp pentru cât ar vrea să piardă.”. (Tudor Mușatescu).
„Nimic nu îl epuizează și nu îl ruinează mai mult pe om decât inactivitatea permanentă.”. (Aristotel).
„Lasă pe mâine ceea ce nu vrei să faci niciodată.”. (Pablo Picasso).
„Ce este omul când folosinţa timpului său sunt numai somn şi mâncare, o vită şi nimic mai mult.”. (William Shakespeare).
„Într-o societate bazată pe lenevie, hoţie și lăcomie se acordă cele mai multe diplome de merit celor fără niciun merit.”. (N. Grigorie Lăcriţa).
„Leneşii au un mare avantaj: îi găseşte moartea odihniţi.”. (Vasile Ghica).
„Orice Paradis / Rai interzice lenea; numai Iadul o agreează”. (N. Grigorie Lăcriţa).
„Tinereţe leneşă, bătrâneţe păduchioasă.”, (Proverb românesc).
„Leneşul este fratele cerşetorului.”. (Proverb scoţian).
https://www.bibleinfo.com/ro/topics/lenevie
https://lenevia.wordpress.com/
https://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5961
http://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2012/09/26/cine-nu-munceste-nici-sa-nu-manance.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cat_capital
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=4410 în care este relatată povestea cu omul leneş care întreba „Dapãi muieţi îs posmagii?”.
https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99 în care este prezentată „Povestea unui om leneș”, de Ion Creangă.