simeanuRăzvan Victor Dragnea. De la Capitală, la vreo treizeci și. Universitar tot mai cunoscut. Și recunoscut pentru munca sa la claviatură. Având recitaluri și concerte dese pe la filarmonici. Deplin meritat și justificat. Forța și viteza, atuuri vădit. Tușeu apăsat, viguros, pregnant. Degete sprințare, iuțeală-n mișcare. Cutezanță, siguranță și randament consistent...
 Mereu mă uimește cum îi tălmăcește pe mulți dintre grei. Fără partitură, cu dezinvoltură. Cu intensitate și velocitate revărsând spre noi sunete șuvoi. Meșter așezate, la fix închegate. În varii lucrări de dificultate. Oferite nouă de tânăru` prof, fățiș cu trăire și cu dăruire. Cu vocație clară de vrednic solist, riguros notist, dibaci pianist...
 L-am bănuit, cu temei, de talent. L-am urmărit permanent și azi sunt convins de lucrul acest`. Voi continua, cu convingerea că are-a cânta ani îndelungați. Iară pe studenți, multe-a-i învăța și a-i promova p-ăia talentați...