Lia DraganSe scuturặ vara de-albastru,
In suflet dorinṭa te cere,
Culorile ṭipặ-n dezastru,
Frunziṣul adunặ tặcere.

E varặ... ṣi ce regặsire
In lacrima mea de venetic!
Tu huidui trecutul, iubire
Ṣi ṣtergi poezii de-ntuneric.

Pe buze sặrutul vibreazặ,
In pẩntec am urme de tine,
Se zbate-un cặlặu ỉn amiazặ,
Ispitele prind rặdặcine.



Ce dor mi-e… ce dor mi-e de tine!
Cu nopṭile smulse din piept
Te caut prin varặ, strặine
Ṣi-n inima mea te aṣtept!

Te-aṣtept dintr-o altặ viaṭặ,
Tu eṣti mai presus de durere,
In suflet eṣti doar o prefaṭặ,
Iar gậndul ṣi trupul, te cere!



*****


Pe tine nu te mai iubesc!
Chiar de-mi va fi vreodatặ dor,
Chiar de ar fi sặ-nnebunesc,
Mai bine un onest omor.

Te-am inventat din praf de dor,
Mi-ai fost iubire si trặdare,
De tine nu-mi mai este dor…
Te las ỉn lumea asta mare!

Spre alte zặri, cậnd voi privii,
Cậnd inima va arde-n noapte,
Voi dezmierda ỉn nopṭi tậrzii
Fặptura ta, ivitặ-n ṣoapte.

Voi sậngera, ṣtiu asta bine,
Voi plậnge chiar, ỉn locul tặu,
In a chemặrilor destine,
A fost sặ-mi fii grặbit cặlặu.


*****

Nu voi ṣti niciodatặ
Gustul sặrutului tặu…
Totuṣi, ỉn luna mai
Cậnd cireṣii freamặtặ
In dezmặṭul ỉnfloririi
Am sặ-mi amintesc
Grặdina luminoasặ
In care inima mea
Albise floarea cireṣilor
De atậta iubire!

*****

Vrei sặ ne-ntậlnim
Intre Carul Mic ṣi Carul Mare?
Cu-n poem
Inflorit ỉntậmplặtor?!

Un poem absurd
Recitat confuz
De inima mea
In noaptea poeṭilor triṣti…

Sub cupola
Incertặ de august
Cậnd doream
Sặ nu mai exiṣti…
                   Vrei?!

*****


Am rậs, am plậns ṣi mor pe ỉndelete,
In astặ ṭara fặrặ de speranṭặ,
E plin ṣi cerul de-amặrui pamflete
Si sậngele ỉn vene poarta gheaṭặ.

Ostatici, ỉn camaṣa de ocarặ,
Ne rupem cu trecutul laolaltặ
Ṣi tot trudim destine pe afarặ,
In lumea asta oarbặ ṣi sonatặ.

Amarul biciuie fapturi flặmậnde,
In inimi se mai surp-o catedralặ,
Ne ducem vanitoasele osậnde,
Pe cerul defriṣat de verticalặ.

Pặduri abstracte, fặrặ rặdặcinặ!
Nici Roṣia Montana nu-i mai tristặ,
Popor nevinovat dar plin de vinặ,
Revindecarea noastrặ, nu existặ!

Ne-au prins ỉn suflet flori de laṣitate,
Bastilia, e ỉn privirea noastrặ,
Inchiṣi ỉn ea, sặ n-avem libertate,
Sặ nu privim spre liniṣtea albastrặ!


*****


Tu ṣtii ca sặ mori din iubire,
Cậnd inima lumii e moartặ,
Cậnd cerul e doar o stafie
Ṣi-n suflete nu mai e poartặ?!

Poṭi tu sặ-nṭelegi ce-i abisul?!...
Fiorii din morṭi se unesc,
Strigoii imi sfậrtecặ visul
Ṣi-n lacrimi de foc mặ trezesc!

Mai rup din destin o petalặ
Ṣi-n locul ei , sậngele-mi pun,
Desigur, ai fost o greṣeala,
Tu dorul meu, ỉncặ nebun!


*****


Prin zidul casei pặrinteṣti
O buruianặ-ṣi face loc,
La geam, tu nu te mai iveṣti,
Tu mamặ dragặ, Sfậnt breloc!

Au invadat peste mặsurặ
Ṣi ale mele stặri de dor,
Cresc pậnặ ṣi in bặtặturặ
Ṣi prin cimentul din pridvor.

Prin geamul spart revặd crậmpeie
Cum chipul tặu zậmbea fragil,
Cậnd paṣii mei ṣi umbra ta,
Dansau ỉn joaca de copil.

Prin zidul casei pặrinteṣti,
Curg ploi ṣi cad ninsori agale,
Tu mamặ, nu te mai iveṣti,
La geamurile veṣnic goale!


*****

Cật de mult sa sậngerez
Pentru a fi lumina
Imbratiṣặrii tale?!

E golul din mine
Abandon strivit
De buzele tale.

E genune
Peste anotimpuri
Imperiale
Renegata inima.

E galop de ṭipete
E graṭierea
Cậntecului de lebặdặ…


*****

Un castel de nisip
Inalṭ pentru tine!
…Din nisip stelar
O fortặreaṭặ
Inimilor noastre
Nocturn ỉmpletite
In corduri demente
De-albastru…
Mare furioasặ
Nu poṭi distruge
       Un astru!


*****


Pặṣim renegaṭi ỉn mansarda dorinṭei,
Viclene tặceri, privirea o furặ,
Cu dorul sặruṭi depặrtarea finite,
Cu ochii tặi vindeci tristeṭe ṣi urặ.

Acelaṣi bluestem ne cheamặ-napoi
In lumea iubirii, in Evul pierdut,
Sorginte durerii, o ṣtim amậndoi,
Lumina se-aprinde la ceas neṣtiut.

Vor ṣti ca sặ ardặ ca noi, doar nebunii,
Vor ṣtii sặ iubeascặ ỉn vậrtej cei aleṣi,
Noi inṣine-am fost, de la facerea lumii,
De taina iubirii, frecvent inṭeleṣi.

Vom plậnge-n apus de urgia iubirii,
Ca frunzele-n vậnt, catre ceruri curate,
Cậnd noaptea, ỉn patul dorinṭelor, mirii
Aṣtern peste inimi sặruturi furate.



*****


Umbra mea
Danseaza lậnga umbra ta
Ṣoapte ỉnsingurate
La Masa Tặcerii
Poveri imateriale
Spre Poarta Sặrutului
Noaptea… ṣi noi
Doua metale reci
Atinse de flacặra
In Coloana Infinitului
Dor reverberat
De Pasặrea Mặiastra
In inimi
Ruini aprinse
Domniṣoara Pogany
In extaz desuet
Privirea ta
Pe trupul ei
Pe trupul meu
Dezmiardặ nemặrginirea.



*****


A fost un delir
Ucis de scoici
Imbrặṭiṣate pe ṭặrm
In dặruiri infernale…

A fost nemặrginire
In murmurul cerului
Trup de amforặ
Nimicit de taifun.

Particule de fericire
Destrặmậndu-se
In vortexul clipei…

Tipete aciuate
In singurặtatea trupului
Incercặnat!



*****



Pe buze am colburi de mai,
Te chem ỉn surdinặ, iubite,
Din toamna aceasta fặ-mi rai
Din ropot de Frunze zorite!

Sunt zile cand nu inṭeleg
Cật de aproape e Cerul!
Tu, din tặceri mặ culegi
Oprind avalanṣe ṣi geruri.

In mậinile tale sunt apặ,
Luminặ ṣi lacrimặ, poate…
Tu ṣtii cum sặ faci o agapặ
Din doruri, din vise, din ṣoapte!



*****


E varặ ỉn ṣoapte pereche,
Neantul de foc se izbeṣte
Ṣi sufletul meu meu nepereche,
Cu sufletul tặu se-ntregeṣte.

Pe coame de doruri e verde,
Lumina ỉn ochi e ỉnfrậntặ,
Nici soarele nu se mai vede
Cậnd trupu-ṭi ỉn mine descậntặ.

Cặci rặnile-au flori la ureche
Iar teama se pierde, zoritặ,
Tu lacrimặ fặrặ pereche,
In ochii mei cautặ criptặ!

Se leaganặ norii pe ceruri
Impinṣi de aceeaṣi dorinṭặ,
Noi ardem ỉn stinsele cleruri,
In una ṣi-aceeaṣi fiinṭặ!

*****

In colṭul stậng al inimii albastre
Se joacặ doru-n sufletele noastre,
Prin crặpặturi de vreme, efemere,
Suntem alienari de emisfere.

Sinoptic gheaṭa-n suflet se depune,
Iubirea mea-i delir peste genune,
Sublim ṣi decadent, halucinant amor,
De gheara ta, ỉmi este dat sặ mor!

E iarna, Doamne!... a-ngheṭat ṣi plậnsu’
Ṣi depặrtarea ninsặ de la dậnsu’
Se-aṣterne ca o pajiṣte de nea---
Ce anecdotặ-i fericirea mea!


*****


Pe strặzile arse de-o urgie strặinặ,
Imi tậrậi destinul, tu n-ai nicio vinặ,
E noaptea trufaṣặ a orelor stinse,
Citesc decalogul din zboruri ỉnvinse.

Pumnale de foc ỉn inima taie,
Tristeṭea-i felinặ la mine-n odaie,
Ce sfậrtecặ timpul ṣi dorul de tine,
Pe coaps-a cresut un imens mặrặcine,

In ochiul meu verde, un ghimpe ỉngheaṭặ,
In suflet, concret, mặtrặguna rặzleaṭặ,
Desfidặ durere paṣind peste rặni;
Suntem portative la graniṭi ṣi vặmi,

Pe care un dor blestemat face triluri!
In rame-aurii, sentimente, profiluri,
Zậmbind ca Gioconda ziditặ-n perete!...
Sặrutul e-o poartặ, spre alte regrete.



*****
       

Inima unei femei
Nu ṣtie sặ mintặ
In iubire…

Buzele unui bặrbat
Ṣtiu sặ muṣte
Inima acelei femei

Inima unui future
Cunoaṣte iertatea

Inima unei femei
E ruptặ din zborul
Fluturilor sinucigaṣi

Numai bặrbatul
Care ṣtie secretul iertặrii
Se va ỉmpreuna
Cu inima acelei femei.



Blestem

Ruinặtori de patrie ṣi sậnge,
Cật vặ mai umpleṭi sufletul de zgurặ,
Cật vreṭi cureaua pentru noi a strậnge,
Iar vouặ, bogặṭii fặrặ mặsurặ?!

O sa vặ ardặ prặbuṣirea-n viaṭặ,
Precum pe noi ne arde disperarea,
Ne-aṭi jecmặnit de vise ṣi speranṭặ
Iar fiii-n ṭarặ, nu-ṣi gặsesc chemarea!

Purtaṭi ỉn vene sậnge de ṭặran
Dar v-aṭi uitat obậrṣia, se pare,
Strivind adesea dragostea de neam
Cu legi asupritoare ṣi barbare.

Fiṭi blestemaṭi!... cặci nu vặ este teamặ,
Nici mặcar de urgia cea divinặ,
Sặ n-aveṭi parte de respect de mamặ,
Bieṭi cerṣetori de voturi, beṭi de vinặ!

Atật vặ duce mintea, eu vặ scuz!
Dar va veni o vreme , cand veṭi plậnge,
Cặ a ajuns poporu-aṣa ursuz,
Iar disperarea-n suflet se rặsfrậnge.