dorinNU, PE JUMĂTATE...

Te târăsc după mine ca pe un dor în toate
în vis alerg, ca o nebună,  prin lanuri de lavandă
am păsări în păr care au făcut deja înconjurul lumii
numai visele mele au aripi tăiate -
numai sufletul își înalță pânzele când i se face frig,
eu tac, frumos născătoare de așteptări, fără margini, sunt!
azi, strânge-mă-n brațe!
și răspunde-mi la numele cu care te strig...
 
Toamna-i anotimpul unui singur destin!
nu știi, niciodată,  cine-ți hrănește frica,
de ce luna umblă desculță prin livezile cu fructe necoapte


nici, cine pune în pâinea singurătății pelin!?
curând...se-nrămiază apusul într-un sânge cald de murit!
tu, strânge-mă-n brațe, dar nu pe jumătate
nu pe jumătate! nu, ca pe un copac desfrunzit!
 
 
EU...TU...

Motto:"M-am închis în mine,
dar şi aici m-au găsit" (V.Loghin)
 
mă preocupă cuvintele care mă înving!
aşa cum eu atât de mult timp
în tot atât de mult spaţiu
nu ştiu decât să iubesc
dar nu mai pot să te ating...
în mine pătrunzi...
suferinţă ce te aşezi la pian,
când nu vrei să-mi răspunzi!
- m-ai învins...
abia dacă-mi mai amintesc vreun cântec
din care m-am desprins!
în tot acest timp amândoi -
din atât de mult spaţiu
ai zidit în mine o stâncă...
mai eşti eu, mai sunt tu?
mai suntem NOI?
mi-e dor de tot ce n-am trăit încă...
de-aceea port în mine un cânt,
mă ierţi sau nu,
în dragostea mea pentru tine!
dacă tu eşti eu
şi-n mine şi-n gând
voi invăţa să iubesc...
sau să mă vindec,
dar nu oricum
ci rând pe rând...
 
Torc gânduri ca să-ţi fiu

Ţi-am pus lacrimile-n cont
pentru cât mai trăieşti în umbra umbrei mele,
sunt în căutarea timpului pierdut...
când vreau să zic că nu mai pot
viaţa-mi găseşte un dirijor ascuns
cu timp cu tot...
 
Torc gânduri ca să-ţi fiu,
sau să-ţi rămân peste gând
mi-s nopţile grele
suntem trăiţi de viaţă şi de moarte
nu noi le trăim pe ele!
niciodată nu ştim  ce va fi,
dacă trăi-vom  in lumea de dincolo de moarte
iar mâine în una de dincolo de zi...
 
Rămâne din tot ce trăim doar un fum
cea mai reală, nu sunt eu...nici tu,
ci suferinţa mea de acum!
sufletul ne-nchide pe-afară
nevrând să mai urce o treaptă,
pe lună plină, pe-o toamnă în ruine
mă-ntreb, ca şi tine
ce rană de iubire ne-aşteaptă?!