mbZiua limbii române
       - Acrostih -

Zi de sărbătoare sfântă,-
Îi aducem just elogiu
Unei limbi ce-i neînfrântă,
Arc subtil de orologiu.
Limba doinelor de jale,
Inima acestei naţii,
Miez de pilde ancestrale,
Baza bunei educaţii.
În nestinsa ei comoară,
În periplul ei istoric,
Rele vremuri n-o-ntinară
Oprind meritu-i valoric.


Maica noastră neuitată,
Ancoră latină bravă,
Neclintit îverşunată,
Exilată-n marea slavă...


Ziua limbii române(Odă nouă limbii noastre)

Azi, că-i zi de sărbătoare pentru sfântul nostru grai,
Vorbe vom găti cu straie, demne de-o gură de rai.
Pentru limba țării noatre, hăulim peste Carpați,
Peste Prutul ce se-ntinde, între noi și-ai noștri frați.
Dulcele grai mă-nfioară, inima mi-e-n plin tumult.
Limba doinelor și-a pietrei, tare-mi place să ascult.
Pare glas de vânt prin cetini, cântul râului și-al gliei,
Ropotul ploii cu soare, trilurile ciocârliei ...
Vom trimite-n ceas de seară, ca ambasadori, poeții,
Ce în slava ridica-vor maica-limbă-n toiul vieții.
Clopotele or să bată și-al lor ghiers ajuns la astre,
Va-nturna de zor ecoul și-n cotloane de sihastre.
Trâmbițele când suna-vor deșteptarea, c-așa-i datul,
Odă nouă limbii noastre, o să cânte-n cor tot natul.
Consuli vom trimite-n lume, eseiștii, prozatorii.
Pentru-a scrierilor câmpuri, premia-vom truditorii.
Două țări și-aceeași limbă, pe vecie vom fi neamuri.
Dezmierda-vom cititorii, cât freamătă frunze-n ramuri ...


Carmen, dulce poezie

Carmen, dulce poezie,
Cânt duios în armonie,
Înflorită orhidee
Dezbrăcată de clișee.
Pe ai lumii mari poeți
Să te cânte îi înveți.
Cu-ai tăi sâni roz, trandafiri,
Pictori pătimași inspiri.
Note în diverse game
Fac săli pline să te-aclame.
Pe îndrăgostiții bravi,
Ți-i faci pe vecie sclavi.
Drumeților ce te văd
Le lași în inimi prăpăd,-
Fiori și-un tremur prelung,
Când te-admiră îndelung.
Fluturate plete-n vânt,
Îi lasă fără cuvânt.
Zâmbetul de-l afișai
Atingeau un colț de Rai.
Șolduri unduind c-un grad,
Îi aruncă-n fund de Iad.
Ești licoarea ce-i îmbie,
Carmen, dulce poezie.