m oneaTrăiri profunde

Când lăcrimează sufletul de dor,
Văd sângerând Ceru-n Elisee.
Se sfarmă visele de pier și mor,
Melancolie, tristă odisee.

Se-ngână noaptea prinsă-n amintiri
Doar Luna, strălucește în tăcere
Iar aștrii răscolesc printre trăiri,
Trecut uitat în clipe efemere.


                   

Ecoul iubirii

Unde s-a dus, iubirea din noi?
Poate s-au rătăcit...sentimentele.
Undeva, în Univers, ele,
Călătoresc îmbălsămate
În miresme de vise,
Pictate în curcubeu,
De râsetele noastre stridente ,
Aninate pe frunzele copacilor,
Balansându-se în adierea vântului,
Ori, naufragiate în valurile mării .
Cine știe...Undeva...
În orizonturi, zac clipele fericirii,
Zbuciumate în lanțurile grele,
Sortite în rugina uitării ...
În noi, amintirile,
Se zbat între pereții sufletelor
Sfâșiate de dor
Şi doar trăirile castei iubiri
Mai picură cu pași mărunți
În privirea tristă, adâncită în tăcere,
Pentru totdeauna.


Tăcere mută...

Iubirea în lut
Stridenta tăcere
Apasă acut,
Provocă durere.
Și cerne prin gânduri
Diafana plăcere,
Zbucium, reprosuri,
Sentimente stinghere.
Pe țărmul întristării
Te cuibări plăcere,
În pragul înserării
Să-aduci mângâiere.


Emoții reci...

Tăcerea e solemnă
Și în a ei profunditate
Am amuțit...
Străpunsă de durere,
Orbită de iubire
Doar nor și întuneric
Am găsit...
Emoții sfâșiate,
Iluzii sfărâmate
Difuz în departare
Te zăresc...
Frenetice gânduri
Trăiești în amintiri;
Ce mult mă răscolesc.
Și dăinuie tăcerea
Uitărilor...
În nopțile pustii
Doar umbre
De cuvinte amorțite,
Păstrate-n călimara
Fără tuș,
Sunt amintiri uitate,
Asfințite.
Penița tocului uscată
Rămâne un final,
Fără retuș.


Deznodământ

Azi,
gândurile reci
călătoresc pe țărmurile
iubirii.
În teribila tăcere,
doar ele...
strident lăcrimează.
Mor sufletele
încătușate în amintiri,
secătuiesc lacrimile calde
în umbra difuzei lumini
și-a mângâierilor
de gheață.