simeanu 180Exercitată din plin în pușcăriile vremii. Pline ochi de deținuți politic. Care nu-l iubeau pe ”marele frate” de la Răsărit. Nici orânduirea instalată ilegitim de cozi de topor dincoace de Prut. Suferind pe nedrept represalii odioase din cauza asta. Chinuind și murind la Jilava și Gherla, de pildă. În Deltă și-n Balta Brăilei. La stuf, în apă, la diguri, în praf. Păziți de câini și gardieni. De trupe de securitate. Flămânzi și goi, emaciați. Umiliți și pedepsiți de călăi nenorociți. Plătiți bine de partid tocma-n scopul ăsta. Precum povestește cu acuratețe un octogenar pățit, într-un tom de mare preț. Om cu bune studii universitare. Realizator pân` la pensie de emisiuni radiofonice în zona culturii. Un condei tare priceput și convingător la narațiune. Cartea* sa, de mine cetită pe nerăsuflate, o dovedește din plin. Că nu-i doar o relatare simplă și anostă. Ci mustește de culoare, umor și maliție inteligentă. Zugrăvind o lume înfiorătoare. Ticăloasă foarte și revoltătoare. Din care fac parte, profund condamnabil, și magistrații epocii. Cert mai vinovați ca anchetatorii. Vânduți regimului pentru privilegii. Fără conștiință, milă, spirit obiectiv, respect pentru dreptate și profesiune...


 Ca și-n alte cazuri, m-am cutremurat, mai accentuat, foaie după foaie. N-am avut ”norocul” să stau după gratii în acele vremi. Înțeleg însă nenorocirea și mânia mă cuprinde tot mai apăsat. Când văd activiști, milițieni, securiști cu pensii babane pentru carnagiul de ei săvârșit, pentru calvaru` național, nu-mi pică bine nicicum. Socotindu-l pe autor prea domn față de ce-a îndurat cinci ani zi și noapte din a` sale tinerețe și viață. Nu răzbate vreo urmă de răzbunare, rostu` volumului fiind acela de mărturie. Necesară și utilă, croită literar impecabil. Împrumutând potrivit ideea cuiva inspirat mai dihai, afirm și eu că există la fiecare un timp al trăirii ș-unul al mărturisirii. Florin Constantin Pavlovici o demonstrează cu vârf și-ndesat. A avut ce spune și-a știut s-o facă în chip serios, echilibrat, valoros. Am să-nchei firesc și justificat: meritat onor la un așa scriitor...

 *Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor, Ed. EIKON 2017