simeanu Nu e medic, cum s-ar crede, ci muzician. Sbârcea, nume de familie, cu obârșia-n Ardeal. Iară Doctor Petru, ăle de botez înscrise în acte tocmai la Segarcea. Unde s-a născut, în timp interbelic, a` lor purtător. Vrednic dirijor și azi activ pe scenă, elegant, cu spor. Conducând orchestre, cu mână forte, către aplauze îndelungate și meritate. Din plin dovedind-o oricând l-am văzut...
 Stă drept, vigilent, la pupitru. Nu prea are partituri, că le știe pe dinafară, la fix. Se mișcă puțin și-i atent mereu la instrumentiști. Pe care lesne și precis îi poartă pe drumu` cel bun. Le insuflă putere, viteză, siguranță și dinamism din belșug. Cinstind negreșit compozitorii nemuritori. Cu priceperea sa evidentă, și pasiunea, și dăruirea, neprecupețite. Cert te cucerește dacă-i privești sobrietatea, lejeritatea, seninătatea. De dânsu` nedespărțite defel. Arătându-se clar omu` ”lucrului bine făcut”. Și-al muzicii de soi. Socot, de aceea, că-i chiar un noroc să-l ai la pupitru. Și un câștig, fără dubiu, pentru orice filarmonică dornică de palmares autentic...