am1.    miroase a iarnă
soarele de la 3 după-amiaza și
urmele ultimei zăpezi uitate sub forma zilelor
vine ceva și sperăm ca astenia să nu fie la fel de rea și anul acesta
obișnuiam să fiu dezgustată de orașul în care trăiesc
dar nu puteam să renunț
la oamenii care preferau să meargă prin mocirlă
decât să alunece pe gheață

 


2.    acolo acum așteaptă autobuzele dimineața
aceiași călători tu eu
toți ne privim automat
ne compătimim automat
încă unul își spun
mai știi când nu îi observam
acolo acum departe unul de altul
autobuzele au devenit neîncăpătoare
aceiași călători tu eu
ne urcăm la uși diferite
ajungem în același loc
avem aceleași cearcăne și coaste
prin pielea mai subțire decât mătasea
mai aspră decât asfaltul din stație
nu mai gândim aceleași lucruri și poate e bine


3.    asta o să vă facă praf într-o zi
ne-au spus în tonuri ironice
în zile galbene de vară
noi ne-am blocat între pereți
când am fugit aveam doar mâinile și un ficat
-uitasem tot în gurile lor-
și-au dat seama prea târziu că vorbeau
cu niște imitații fără riduri
doar când ne-au ținut de păr
deasupra mirosului de lavandă
doar când și-au spus
te-am crescut atât de prost
că ai ajuns să fii ca mine


4.    plâng pentru nefericirea tuturor îndrăgostiților
în cădere liberă
prinsă în ultima secundă
de speranțele lor
scriu despre toți
urlu pentru ei când nu mai au putere

uit de mine și nu mă deranjează
pierderea în existența altora
e tot un fel de iubire

5.    vara a început
cu gustul
zahărului netopit din
cafeaua făcută aseară
amândoi goi
eu caut partea rece a patului
tu uiți de căldură
și mă cauți
sunt reală
numai când liniștea
mâinilor tale mă atinge