mrtPOEM DESPRE EMINESCU

Poemele sale,
firimituri de la ospățul divin,
lacrimi din candela de sub icoana
făgăduinței,
scântei nepieitoare dintr-un foc sacru,

marșuri forțate spre ținuturi iluzorii
și spre sine însuși,

picături din agheazma nemuririi,



fărâme din granitul marilor taine,
incursiuni dincolo de punctul- limită
al imposibilului,

răni bandajate cu spinii din
coroana lui Iisus,

vampiri impenitenți sorbindu-i sângele
vivifiant,
vulturi pleșuvi sfârtecându-i fără milă
ficatul,
lupi hămesiți înfigâdu-și colții
în carnea trupului său,

apa vie care l-a ales și l-a recuperat
dintre morți,
pentru a grădinări veacurile,
ce urmează...


                                 AFORISME

Câți oameni și câte izvoare își păstrează limpezimea de cristal până la vărsarea în mare ?

Binele și răul cresc din aceeași tulpină și adesea se confundă.

De la fereastra spitalului din deal, lumea se vede nemaipomenit de frumoasă și de fericită.

Adevărul tranziței este o frumoasă casetă, din care cineva a subtilizat bijuteriile și a umplut-o cu praf de strănutat.

Într-o noapte de catran, o hidrocentrală de pe Bistrița nu poate egala luminozitatea a doi sâni frumoși.

Binele și răul, adevărul și minciuna sunt frați siamezi; operația de separare este foarte dureroasă și rareori reușește.

Dacă sufletele oamenilor s-ar vedea, spectacolul fascinant al străzii ne-ar îngrozi.

Minciuna lălăiește, adevărul tace ca jarul sub spuză.

În capul ignorantului, o metaforă superbă are aceeași relevanță ca un mărgăritar în troaca porcului.

Foamea de metafizică nu răscolește orice stomac.
                                                                       
Lumina Universului izvorăște din dragostea oamenilor de pe Pământ.

Fiecare individ este un geniu într-un domeniu pe care, din păcate, prea puțini îl nimeresc.

O mamă înțeleaptă este mai valoroasă decât o sută de profesori excepționali.

Inima mamei—cruce pentru răstignit sentimente.

O fată frumoasă care nu zâmbește e ca o floare fără parfum.

Nu știi când trăiești starea de fericire, pentru că aceasta nu are niciodată chipul pe care ți l-ai imaginat.

Dincolo de pădurea copilăriei începe Valea Plângerii.

Fericit e omul înzestrat cu tăria de a rămâne indiferent la părerile—bune sau rele—ale celor din jur.

Iarba din jurul stejarului se îngălbenește, se usucă și moare de invidie.

E mai ușor să prevedem viitorul decât să descâlcim trecutul.

Dăi bogatului înțelepciunea supremă și va renunța de bună voie la averea sa.

Vorbele înțelepte sunt blestemate să aibă parte numai de urechi surde.

Mulți confundă trăncăneala cu conversația.A nu le deosebi e ca și cum ai pune semnul egalității între a rupe vreascuri și a cânta la pian.

Fiecare eșec e o treaptă spre înțelepciune.

Fiul risipitor a plecat în lume ca să se adune.
                                                         
Cenușa zilelor pierdute sporește pustiurile lumii.

Viața este o trupă de teatru într-un spectacol de vis , care nu răspunde niciodată la bis.

Arta de a asculta se învață mult mai greu decât elocința.

Toate curg la vale, numai apa timpului curge la deal.

Văzând câtă subtilitate a îmbrăcat mâncătoria dintre oameni în așa-zisa lume civilizată, încep să apreciez tot mai mult cinstita transparență a canibalilor.

Cât de uscate vor fi fiind sufletele care nu se lasă stropite de ploaia de aur a poeziei !

Moralmente, cel care umilește este cel puțin cu o treaptă mai jos decât cel umilit.

Omida atinge perfecțiunea devenind fluture. Se pare că la om procesul este invers.

Capul nebunului e un hipodrom pe care aleargă, în trap neîntrerupt, herghelii de cuvinte fără călăreți.

Bieții demnitari ! Când își vor da seama că fotoliile pe care stau sunt de ceară ?

Haina face pe om numai dacă și omul este stofă bună.

Privit de la distanță , totul pare admirabil.Chiar și săpatul unei gropi pentru înmormântare.

Fără un dram de cultură și de bun-simț, milioanele de dolari nu valorează nici doi bani.

O boală destul de răspândită printre pitici este megalomania.

Filonul de aur stă învăluit în taină, dar tinicheaua strălucește ostentativ pe toate drumurile.

                                                                           
Idealul său era să ajungă cel mai mare pitic dinlume.

Poarta iadului are paznici numai la ieșire. Intrarea este liberă.

Bunul-simț valorează mai mult decât o mie de legi.

Astăzi nu se mai fură ca în codru.Se fură codrul întreg.

Oamenii slabi urăsc uneori cu o putere fantastică.

Noaptea astupă toate gropile.Mergeți fără grijă !

România Mare pe care o știam toți odată este astăzi România Mare Jefuită și Trădată.

Legea e foarte bună numai pentru cei care au făcut-o.

Ferice de poporul în fruntea căruia se află un OM.

Toate animalele au un conducător bun,numai oamenii încă îl mai caută.

În enigmaticile mări ale lunii se scaldă doar poeții și nebunii.

Mâna care ține o carte seamănă cu o coloană de marmură ce susține un templu.