ca2DESTIN și IERTARE
 
•         Stă în puterea fiecăruia să determine destinul prin energii interioare și încredere sporită în gândurile și faptele sale !
 
•         Rugăciunea – limpezire de destin, de suflet amar, de teamă, de neputință, de real fals, de intuitiv, de imaginar !
 
•         Prețuiește iertările care ți se fac din nou : daruri de lumină, daruri dumnezeiești, daruri pentru iubiri firești și dulce smerenie !
 
•         Mute sunt durerile care nu pot fi scoase din noi ; numai iubirea de Dumnezeu ni le alină ; numai iubirea Sa ne mai face să fim vrednici și îndurători cu noi înșine și cu alții !
 
•         Suferința nu trebuie să te împiedice să crezi, să speri, să ierți, dar mai cu seamă să iubești, să iubești sincer și profund !


 
•         Fără de speranță suntem tot timpul încercuiți părerilor de rău !
 
•         Omul trebuie întotdeauna să privească înspre sine și întru sine cu încredere sporită și spre Dumnezeu cu încredere smerită !
 
 
MERITE și SACRIFICII
 
•         Cere de la Dumnezeu atât cât meriți !
 
•         Împotriva lui Dumnezeu să nu fii niciodată și nici măcar împotriva ta !
 
•         Răul inutil se răsfrânge uneori împotriva ta !
 
•         Puterea Iubirii depline să te însoțească mereu și oriunde !
 
•         Primejdiile sporesc la cei care se tem de viață, de incertitudini și de răutăți posibile !
 
•         Nu las ca moștenire o sumă nesfârșită de clipe, ci o VIAȚĂ : o singură, simplă, sinceră VIAȚĂ !
 
•         Atâtea drumuri, Doamne, avem de ales în viață ; și, doar o CALE, unică spre TINE !
 
•         Sufletul trebuie condamnat doar la … ETERNITATE !!
 
•         Ne sfâșiem uneori în lupte inutile ; suferința noastră multiplicându-se cu fiece nedreptate !
 
•         Toate zădărniciile noastre să ne simplifice viața, nu să o complice mai mult, tot mai mult !
 
 
PUTEREA  IUBIRII  DEPLINE
 
•         Puterea Iubirii depline de fiecare speranță ce izvorăște din noi, de tenacitatea și îngăduința noastră, de spiritul nostru de sacrificiu !
 
•         Când puterea Iubirii depline te covârșește atunci Dumnezeu se bucură de tine, Fiul Lui, mai mult ca niciodată !
 
•         Să nu ne lăsăm ademeniți de răutăți și de rele, de sacrificii inutile și de jertfe posibile !
 
•         Suferințele care ne înconjoară pot fi împuținate prin credință, speranță, iubire, smerenie, altruism !
 
•         Nu-L părăsi niciodată pe Dumnezeu pentru că nici El nu te va părăsi niciodată, nu te va lepăda în leprozeriile neputinței !
 
•         Când sufletul se macină în rugăciuni nespuse, suferința erodează inima, sângele seacă sub negru veșmânt !
 
•         Trebuie să ne descătușăm continuu de nevredniciile altora, de încorsetări în drame și în realități captive !
 
•         Ne sacrificăm continuu trufiile întru speranțe posibile și puterea iubirii depline, vinovați de incertitudini!
 
 
STRĂLUCIRE și LUMINĂ
 
•         Să ne învățăm propria singurătate cu puținele bucurii și simplitatea Faptului de A Fi !
 
•         A Fi : niciodată nu e singur, dar e sigur !
 
•         Dăruiește din harul clipei tale de fericire și celorlalți, celor care nu au atins lacrimile-ți de bucurie întru iubirea de Dumnezeu !
 
•         Mai presus de convingere e speranța vie a verbului A Crede !
 
•         Lasă-te convins mereu de bunătatea dăruirii de A Fi !
 
•         În inima celui singur dorul arde, visul plânge, ființa se frânge a rugă și a iertare !
 
•         În fiecare suflet martir îngerii ascultă lacrimile celor sieși sfinți, celor în care rănile Tale, Doamne, se cicatrizează cu dureri mute și suferințe niciodată spuse !
 
•         Sufletul pus în lanțuri … e cel mai greu de stăpânit ?!
 
•         Mereu să fim alături de cei ce pot deveni, nu doar de cei care sunt, de cei care luminează și strălucesc și ne ajută și pe noi să luminăm și să strălucim !
 
 
MĂSURA  IUBIRII
 
•         Nu măsurați viața cu picături de iubire, ci cu oceane nesfârșite de iubire, de împliniri sinergice și spiritual !
 
•         Cel mai frumos și viu sentiment este faptul că EȘTI, indifferent de piedici, de capcane, de ezitări, de temeri, de sacrificii !
 
•         Metaforă de scump regret, lăuntrică poezie : la-cri-ma !
 
•         Sufletul înflorește în rugăciune miezurile oarbe al Ființei !
 
•         Deposedare de magii eleusine, sufletul devine povară sieși
 
•         Viața e iluzorie pentru cei care o încep, nu și pentru cei care-o sfârșesc fără de iubire ; realul e dramatic continuu !
 
•         Sufletul să-și adune liniștea lăuntrică înainte de rugăciune, ca apoi să conlucreze luminous cu Dumnezeu !
 
•         De nepătruns sunt gândurile care ne macină continuu: temere, slăbiciune, trădare, singurătate – miezuri de noi și noi înfrângeri !
 
 
SFÂȘIERI  LĂUNTRICE
 
•         Luciditate, amară suferință ; lacrima despicată în patru : noi și Dumnezeu, Iisus Hristos și Sf.Duh - ofrande !
 
•         Candelă aprinsă în jertfe, sufletu-și continuă neutralitatea !
 
•         Nesfârșirea e o provocare continuă atât pentru noi cât și pentru ceilalți, o provocare pentru interiorul ființei și pentru exteriorul ei!
 
•         Uitarea e o curgere … ireversibilă !
 
•         Nimic mai bun și mai frumos decât … viața, viața în toată sfârșirea ei cu trădările și iluziei ei, cu împliniri cu speranțe cu ezitări !
 
•         În sfâșieri lăuntrice ne hașurăm destinul lacrimă cu lacrimă, rugăciunea ezitând între sânge și speranță!
 
•         Distanța dintre mine și alte destine: cărări care se pierd în vid lăuntric!
 
•         Nu privirea contează, ci văzul care sfâșie orice contur, pătrunde în miezul esențelor, contribuie la redefinirea altor și altor noi dimensiuni creative!
 
 
 
STĂRI  EMERGENTE
 
•         În sentimentul împlinirii trebuie să domine Iubirea, starea de lumină călăuzitoare, de emergență, de asceză spiritual-creativă !
 
•         Lacrima sfințește mai mult decât rugăciunea !
 
•         Scopul vieții e Iubirea și împlinirea ei ; restul sunt disoluții : cauze și efecte !
 
•         Tulburătoare e realitatea celor ce se surpă în propriile regrete !
 
•         Realitatea e culpabilă tuturor necesităților și supraviețuirilor !
 
•         O inimă nevindecată zdrobește realitatea în mii și mii de lacrimi !
 
•         Fiecare să aibă milă de el-însuși mai întâi, apoi – de ceilalți !
 
•         Există uneori mai multă putere într-o lacrimă plânsă și ștearsă decât într-o ură continuă, neiertătoare !
 
•         Suntem biruitori atâta timp cât suntem vrednici de noi-înșine !
 
 
 
VULNERABILITĂȚI, I
 
•         Așteptare, rănile tale lăuntrice îmi sunt !
 
•         Cu fiecare suflet trădat mă risipesc mie-mi vulnerabilitate!
 
•         Așteptarea e sieși … trădare !
 
•         Cu teama de sinceritate ne vindecăm uneori de efemer !
 
•         Ființa agonizează continuu … din așteptare în așteptare !
 
•         Ființa înflorește cu fiecare nouă iertare !
 
•         Să nu ne îngenunchiem  niciodată pe lacrimile altora!
 
•         În căutarea Iubirii cei nesinceri pierd mereu !
 
•         Nu-mi pot dărui visele acolo unde speranța se frânge!
 
•         Lumina divină dăinui în suflete calde, sincere, candide !
 
•         Întunericul tresare în abisurile Ființei, înfrângere după înfrângere !
 
 
 
VULNERABILITĂȚI, II
 
•         În rănile singurătății doar ruga și iubirea cauterizează!
 
•         Trebuie să știi mereu cum și cât să dăruiești : cu bucurie, cu smerenie, cu bunătate, nu cu trufie, ca un învingător  care-și supune învinsul la robia singurătății sale !
 
•         Speranța înflorește acolo unde păsările zboară, acolo unde copiii zâmbesc și cei vârstnici sunt mulțumiți de faptele lor !
 
•         Plinitatea Iubirii e-n gânduri împlinire, în fapte luminoase săvârșite și în psalmii vieții continuu redată !
 
•         În starea de emergență ruga sporește sfințind rodul Iubirii!
 
•         Elementele care decid stările de armonie sunt simple, firești, atot creative, evolutive!
 
•         Visăm în imaginarul compresiv; completând mereu stări și idealuri posibile, ultimative!
 
•         Privește-te în altă dimensiune și compară-te mereu cu ceea ce ești în orice moment posibil al vieții și vei vedea cât de vulnerabil, cât de risipitor și efemer ești!
 
 
VIDECAREA de TRUFIE
 
•         La întâlnirea cu Dumnezeu sufletul se curăță de incertitudini !
 
•         Clipa e o continuitate sieși !
 
•         Orice icoană parcă ne dăruiește din supremația lacrimii și a smereniei !
 
•         Din mine cresc uneori atâtea cruci  pentru toate răstignirile posibile !
 
•         Relele sunt tainice ; binele e vizibil !
 
•         Nu ne putem vindeca de trufie fără a ne cunoaște limitele propriei rațiuni !
 
•         Dumnezeu ne completează continuu limitele propriei cunoașteri !
 
•         În orbirea de sine visele sunt albe, neutre, mate, nesăvârșite!
 
•         Pleoapele ascund lacrimi posibile și incifrate suferințe !
 
•         Viața – viaduct al singurătății, secată uneori de certitudini, alteori de înfloriri, de realizări, de împliniri!
 
 
 
AMARUL  VIEȚII
 
•         Tot amarul vieții se ascunde uneori într-o lacrimă, alteori într-un poem al supraviețuirii !
 
•         Orice sete de sfinți redă Ființei mereu stropi de speranță!
 
•         Niciun Adânc intim nu-i secat întru totul de rațiuni ultime !
 
•         Chipul celui dezrădăciunat e un peisaj continuu cu iisuși însângerați, cu spini și încătușări de orb destin !
 
•         Pe drumul lung al speranțelor, credința e uneori un triumph, alteori nu !
 
•         După înfrângeri succesive, nu aștepta nici leacuri și nici tămăduiri ; roagă-te continuu, și speranța va înflori în inima ta ; roagă-te ca și cum ai salva întreaga umanitate prin tine !
 
•         Sufletul să-și preînrtâmpine continuu atât ezitările, cât și trufiile, smerenia și bogățiile lăuntrice !
 
•         Fiecare dor de altcineva te încearcă mereu ; absența unora ar fi avertisment, tagadă , inconsecvență !
 
•         Din amar spre amar, viața tinde spre un posibil …imaginar !
 
 
SINGURĂTĂȚI și ILUZII, I
 
•         Mercenarii tuturor iluziilor vor lupta împotrivă singurătății, captive de dorinți și incertitudini !
 
•         Nu poți evada niciodată din lăuntrul lacrimilor tale !
 
•         Acolo unde poți pătrunde cu sufletul, nu-ți lăsa de pază lacrima și nici resentimente !
 
•         Viața este o perpetuă plecare care se continuă mereu  !
 
•         În fiecare rugă silabele se caută spre a-și alcătui entități ascetic, sintagme curative, iluminatorii ! Într-o etruvă cu silabe arde o rugă a așteptării, uneori !
 
•         Viața se sfărâmă … în fiece lacrimă !
 
•         De-atâtea iluzii uneori și fluturii rămân doar cu zboruri lăuntrice, ca și mulți poeți, de altfel !
 
•         Nu iubirea de frumuseți și bogății efemere ne face să fim stăruitori în suveniruri, ci clipa pe care nu o putem opri oricâte înzidiri i-am construe de jur împrejur!
 
•         Clipa arde în singurătăți proprii, plină de iluzii și de efemer; răni lăuntrice cauterizându-și continuu; Timpul refuzându-i incertitudini și neîmpliniri!
 
 
 
SINGURĂTĂȚI și ILUZII, II
 
•         În fiecare iluzie o pasăre ezită a-și relua zborul; se prăbușește sieși !
 
•         Singurătatea ca un lagăr în care fiecare e propriul său prizonier ; despărțirile de ceilalți – dare de sânge spre … evadări lăuntrice !
 
•         Niciodată să nu pleci când știi că nu L-ai așteptat întrutotul pe Dumnezeu ! Orice speranță pornește de la El ; orice întoarcere se împlinește în El ! Nu pleci spre a-ți spori singurătatea, ci întovărășește-te continuu cu El ; drumul e mai scurt, mai util și mai plăcut doar cu Bunul Dumnezeu !
 
•         Atunci când poți crede, CREDE ! Nu ezita ! Atunci când poți spera, SPERĂ ! Nu te precipita ! Atunci când poți iubi, IUBEȘTE ! Nu renunța ! Atunci când poți visa, VISEAZĂ ! Numai visând frumos și sincer, FIINȚA ÎNFLOREȘTE !!
 
•         Sunt morți pe care nici viii nu-i merită ; atât de nerecunoscători sunt unii încât orice virtute a altora li se pare de prisos atâta timp cât ea nu se regăsește și-ntru dânșii !
 
•         Realitatea se restrânge continuu către concret, culpabilă la discernământ și prezent !
 
 
REFUGII în IUBIRE, I
 
•         N-am nicio vină, nicio ezitare : TRĂIESC și atât  !
 
•         Fără Dumnezeu eram atât de singur încât și visul plângea întrânsul !
 
•         Nu evita deznădejdea celuilalt ; tămăduiește-i rănile cu lacrimile și speranțele tale, cu iubirea și smerenia ta !
 
•         Fiecare inimă întru Iubire se dilată parcă spre a cuprindă … cealaltă Ființă întrânsa !
 
•         În inima tulbure a Nopții fiarele lumii se zbat însângerate spre a evada din ea !
 
•         Numai Dumnezeu ne cunoaște pe deplin singurătatea, suferința, smerenia !
 
•         Dacă pământul nu ar fi orb ne-ar înghiți mai devreme pentru toate răutățile și fărădelegile noastre !
 
•         Nimic cu nimic; oare, Dumnezeu ne iartă înlănțuirea ?!
 
•         Strălucește în Iubire cel ce s-a dăruit mai mult decât ar fi vrut, cel care s-a dăruit fără nimic a cere, cel care s-a dăruit întru cununa stelară, divină, empatică a sumei faptelor și sentimentelor sale !
 
 
 
REFUGII în IUBIRE, II
 
•         Zilele vieții tale să-ți fie finalitate pentru necesități și idealuri, înfloriri întru curcubeul speranțelor, călăuză credinței A Fi = A Iubi !
 
•         Dumnezeu e pururi protector atât pentru învins, cât și pentru învingător  !
 
•         Ultimul refugiu al fiecăruia e totuși … lacrima !
 
•         Credința e iubirea în care riscăm totul : și efemer și nesfârșire, și curaj și ezitare, și luptă, dar și neutralitate!
 
•         Poezia nu poate ceda deșertăciunii ; ea este ascetic, emergetică, sinergică !
 
•         În albia Destinului cuvintele se caută în rugile-psalm !
 
•         N-are niciun sens să ne rugăm doar pentru noi înșine ; ne sumtem împreună cu ceilalți și răi, și buni, și intuitive, și creative, și plini de speranță, și deopotrivă și de deșertăciuni
 
•         Rugăciunile în genunchi înalță mai mult suflet decât ființa !
 
•         În iubire ne refugiem continuu, speranță cu speranță, poezie întru poezie, rugă fiind suma lacrimilor plânse !
 
 
MIEZ de SUFLET AMAR
 
•         În fiecare miez de suflet amar se surpă frânturi de  rugă și de destin!
 
•         Noblețea oamenilor cu suflet bun, blând, bogat în iubire e firesc, de o simplitate atot pătrunzătoare!
 
•         Banii nu schimbă spirite, nici caractere!
 
•         În lumină se prăbușesc doar zeii; noi, oamenii ne prăbușim continuu în întunericul lăuntric!
 
•         Lumina înflorește în miez de speranță; Iubirea – în miez de rugă și de înflorire!
 
•         În miez de suflet amar toate rugăciunile strălucesc a lacrimă și a neuitare!
 
•         Deportați în propriul întuneric sunt cei fără de milă, cei crucificați pe neadevăr și false sentimente, cei pentru care aprindem lumânări pentru bunătatea lor necesar-firească, lumânări care aprinse continuu în rugile noastre le curăță cu seninătate sufletul, inima, înlesnindu-le curajul de  A Trăi !
 
•         Clipa se pe-trece în clipa ce trece ! Clipa de-vine din clip ace vine ! Totul se menține într-o cursivitate succesivă, iterată !
 
 
 
CULORILE  VIEȚII
 
•         În viață nicio culoare nu are miez și nici margini; darmite, sufletul?!
 
•         În trăiri discrete sufletul arde între dorință și suferință; în trăiri ardente… viața are nevoie de multe sentimente!
 
•    Când poeții vorbesc, plebea tace; și invers !
 
•    Răul generează mai mult răul; binele e facultativ !
 
•    Nu teama de mulțime e prioritară; ci individul neinclus în sistem !
 
•    TIMPUL e seducător; clipele îl urmează continuu!
 
•    Toate realitățile devin capcane (fie la propriu, fie la figurat) !
 
•    În joncțiune cu neprevăzutul TEMERILE sunt necesare, dar nu suficiente!
 
•    DIVINITATEA cuantifică fapte, gânduri, ezitări...!
 
•    SPIRITUL este mai viu decât rațiunea și, implicit pur, creativ!
 
•    VIAȚA are nevoie de suma răbdărilor noastre recurente!
 
 
 
MIEZUL de FIRESC
 
•         În brocartul toamnei culorile ard până se prăbușesc în miezul de firesc!
 
•         Toamna, viața e aurie, bogată în tezaure de sentimente ardente, tezaure pline cu banknote de iluzii și amintiri, cu monede de lacrimi și efemer, efigii având chipul meu, chipul tău, chipul iubirii de altădată!
 
•         În armonii de toamnă sunetul iubirii se împrăștie în noi ecou întru ecou, intim, tainic, divin!
 
•         Pătrunzătoare esență arde într-o frunză, toamna; singurătate aurie, bogată în miezuri de iluzii și de efemer !
 
•         Toamna, lacrimile cerului sunt reci, mărturisitoare, triste și apăsătoare!
 
•         Viața este un drum pe care-l găsești/ regăsești tu, sau/ și el te va găsi/ regăsi vreodată, indiferent de lungimea sa, de speranțele noastre, de întoarceri și ramificații, de evoluții/ involuții, de adevăr și credință; viața e un drum firesc, necesar, creativ, constructiv, lucrativ!
 
•         Nu de ambiții ducem noi lipsă, ci de împliniri, de esențe, de certitudini, de elevații, de amplitudini!
 
•         În miezul de firesc ard întotdeauna esențele vieții!
 
 
DE PRADĂ sunt ZILELE…
 
•         De pradă sunt zilele care s-au cuibărit în lacrimile mele și ard cuvinte și ard tăcere, amenințându-mă cu tristețe și durere, toamna!
 
•         Orice fascinație devine cu timpul vagă și iluzorie!
 
•         Fericirile pot fi probabile sau improbabile; frumusețea însă, curtează visele și înnobilează ființa cu tainele inimii, poetizând clipe, sculptând eternități!
 
•         În versuri de iubire tăcerea curge sinceră, evlavioasă!
 
•         Peste parfumul trupurilor însetate de iubire iluzia alunecă fierbinte și voluptoasă!
 
•         „Dă-mi voie să-ți răsfoiesc zilele iubirii noastre, Viață, să știu în ce secundă ai să mă aștepți, în care clipă ai să mă cerți, în ce eternitate fi-vom pururi împreună!” 
 
•         „Mi-am mușcat din gânduri dorul de fereastră, miezul de nesfârșit revărsându-se în  iubirea noastră, Viață!”
 
•         În trufie și visele parcă fals strălucesc!
 
•         Toamna, zilele însângerează prinse în capcana Timpului!
 
•         O frunză uitată de dorul cerului, uitată de mângâierea lacrimilelui, va fi în curând mângâiere doar pământului!
 
 
BRODERIILE  TOAMNEI
 
•         În broderiile toamnei amintirile se țes continuu!
 
•         Păianjeni de pradă ne prind toamna în plasa singurătății noastre; ne privesc surâzâtori, neîndurători și carnivori!
 
•         Toamna, rănile vieții se vindecă cu triumf și poezie!
 
•         Tristețea se decolorează cu picături de efemer!
 
•         Durerea între două zboruri de frunze ce cad se zbate; aripile s-au surpat déjà, în singurătate!
 
•         Toamnă, cuvintele au greutatea bogăției noastre interioare, au poezia iubirii plină de miere, lumina aurie desăvârșind spre final amurguri spectrale!
 
•         Viața e plină de false certitudini, de iluzii și absențe; în plasa unor false idealuri, concretența e o primă rană ce sângerează în dorul ei de împliniri!
 
•         Toamna, capcanele timpului sunt peste tot: nori pe cer, ploi, pământuri goale, triste, furate de bogății și de mângâieri, de înfloriri și de trufii!
 
•         Frumoase sunt șoaptele toamne pe care și le spun amanții în numele iubirii pierdute; poeții alinând rănile vieții tulburate de false esențe, de efemer și culpabilitate!
 
 
FIRESCUL CULPABIL
 
•         Arta se naște din trudă și din speranță; iubirea – din temeri și din sacrificii; credința – din taină și Suprem!
 
•         Iertarea e superioară oricărei forme de sacrificiu!
 
•         Cultura e o formă de superioritate care trebuie venerată discret!
 
•         Culoarea înlănțuie; tăcerea presupune; versul esențializează: poezia are valoarea unindu-le continuu!
 
•         Nu se învață viața din teorii și principia, ci din probe de viață, din trăiri, din lupte și dăruiri!
 
•         Nu merită nici dispreț cel care nu are niciun… preț!
 
•         Ficțiunile se clădesc pe suma iluziilor posibile; realitatea este revolt, recurs la simplitate și viață!
 
•         Ne complicăm viața cu resurse pe care nu le deținem, cu idealuri care nu ne aparțin, cu victorii care se sfărâmă când le atingem cu eroismul nostrum zi de zi!
 
•         Viața are nevoie de sacrificii până la un anumit punct; apoi, teoretic ar trebui să trriumfe?!
 
•         În firescul nostru culpabil, fiecare abilitate ne proiectează dincolo de răni lăuntrice și deșertăciuni!
 
 
PURITATEA în IUBIRE
 
•         De la prima iubire am simțit zăppada tot mai fierbinte în palma mea; din rănile ei adânci vor răsări cândva și ghiocei, flacără fiind albul pur, parfumul din ei!
 
•         Înnebunesc stelele pe cer de-atâta puritate în iubire; speranțele luminează și dincolo de destin!
 
•         Dulce este orice început în care iubirea adie; amare sunt fructele necoapte, făgăduite în seva inimii mistuită de efemer și de firescul culpabil!
 
•         Nu abandona îmbrățișări nevăzute; destinul îți poate improviza fragilitatea iubirii oricând, noblețea, puritatea, săvârșirea discretă, delicatețea, împlinirea ei!
 
•         Într-o iubire sinceră, fiecare se dăruie celuilalt mereu necondiționat, fără de falsități și nevoi proprii, fără idealuri care surpă fericirea celuilalt; totul trebuie să conlucreze continuu, să unicizeze!
 
•         În iubire puritatea e singura valoare certă; restul, sunt răsfățuri, delicatețe lirice, realități fictive!
 
•         Pentru puritate în iubire nu sunt versuri destule scrise de toți poezii lumii, nu sunt sunete atât de multe încât  simfonia iubirii să nu aibă sfârșit, nu sunt culori și armonii cromatice care să evidențieze cel mai frumoasă capodoperă a lumii care ești, ai fost și vei fi, IUBIRE!
 
 
NEVOIA de SIMPLITATE
 
•         Avem nevoie de simplitate pentru a fi noi înșine!
 
•         Pentru simplitate, respect și bună cuviință, gândurile noastre trebuie să se dăruie până la epuizare!
 
•         Sângerăm în realități fictive mai mult decât în simplități și în sacrificii zilnice!
 
•         Fără de simplitate rănile poeziei ar supura în metafore de prisos!
 
•         Fără poezie n-ar exista nici frumusețe, nici strălucirea efemerului, nici nevoia de nesfârșire, nici lumină dăruită, nici adevăr și nici virtuți; în poezie, toate trăsăturile umane devin armonie, iubire, metaforă, devenire, înflorire, împlinire, bogăție lăuntrică, empatie, credință!
 
•         Fiecare trebuie să ierte mai mult decât i se cere!
 
•         Iubirea nu trebuie să fie cantitativă, ci calitativă, emergentă, suavă, vie, ardentă!
 
•         Nu pedepsele sunt importante, ci consecințele!
 
•         Fiecare temere are spațiul ei de epurare ființială!
 
•         Simplitatea are trăsătura firească de a ne readuce la rădăcini, la origini, la primordial!
 
 
 
 
 
 
(din Constantin ANTON – „Frânturi de Destin” ,
ediţie limitată pentru colecţionari
și iubitori de aforisme și de cugetări,
Colecția Ideal și Puritate, nr.5,
Editura StudIS, Iași, 2019)