Coperta 1 GetaDinspre dealuri, pârâul se grăbeşte, alergând printre pini şi mesteceni, să ajungă, mai devreme, la marea cea mare.
- E aprilie! şopteşte cu glas de copil, un ghiocel alb scoţându-şi afară petalele fragede de sub nămeţi.
          -A venit Primăvara! Toc, toc, toc! bate ciocănitoarea în coaja verde a gorunului să poată fi auzită.
          - Ce faci atâta larmă, zăludo!? o muştruluieşte o veveriţă abia ieşită din vizuină să vadă dacă alunilor le-au plesnit mugurii, spiriduşi jucăuşi.
          - A venit primăvara! Nu-i simţi mirosul verdelui crud!?
          - Cip-cirip, cip-cirip, cip-cirip se aud păsările cântând vesele printre brăduţi şi mesteceni. Stejarii, brăduţii, scoruşii, măceşii şi arţarii  îşi răsfaţă mugurii avizi după soare.
          - Avenit primăvara!...
          - Bună dimineaţa, Primăvară, zână frumoasă! - o întâmpină pe dealuri, livezile în floare! Râvnitele noastre, albe mirese.
          Verdele din păduri, livezi şi poieni învie parcă lumea! În zori, poţi asculta lumina soarelui cum lăcrimează, risipindu-şi mărgăritarele în otava de greieri. Răsună cântecul iute al pitpalacului.


          - A venit Primăvara!...
          Pe dealuri se aude duduitul tractoarelor. Răstoarnă brazda reavănă pentru semănatul ogoarelor. Un vânt alb de miazăzi cu miros de verdeaţă se aude cum trece prin văzduh călărind din cer, hergheliile norilor albi amirosind a toporaş şi ghiocei. Toderaş, un băieţaş de-o şchioapă, cu nasul cârn, cât un năsturel şi obraji pistruiaţi, s-a grăbit  să iasă cu mioarele la păşunat, în dumbrava aflată la doi paşi de casa lui. Sta rezemat într-o bâtă albă de alun, sub coroana unui stejar şi se gândea dus la ale lui când, deodată, ciulindu-şi urechile desluşeşte în slăvi un fel de chemare. Aducea mai degrabă cu un cântec subţire pierdut în fluierul lui de os pe care-l păstra în buzunarul de la pieptar să cânte din el ori de câte ori simte că i se face dor de codru verde şi pădure. Înălţându-şi fruntea spre cer, descoperi minunea cu ochii. Era Ciocârlia!
          - Hei oameni buni! strigă Toderaş, cu palmele făcute pâlnie la gură, să-l poată auzi toţi. A venit Primăvara!
    - Din cer, am auzit Ciocârlia cântând! Ieşiţi afară oameni buni şi ascultaţi-o! A venit Primăvara!
    Au tresărit văile şi pădurile de glasul lui. Dinspre ogoare s-au auzit glasurile sătenilor ieşiţi la semănat. Din când în când liniştea era străpunsă ca un jungher de glasuri încărcate de bucurie şi veselie.
    - Iu-hu-huu, iu-hu-huu, iu-hu-huuu! A venit Primăvara!...
    Cântecul mărunt al ciocârliei se îngâna cu cântecul săltăreţ şi vesel din fluier al lui Toderaş. Din celălalt capăt al zării îi răspundea un bucium prelung!...