ss opAm început să joc pe scenă de mică, încă de la grădiniță eram pusă în primele rânduri pentru că educatoarea mea vedea un potențial artistic în mine. În clasele primare, am adus bucurie părinților spectatori, la frumoasele noastre manifestări culturale. În liceu, mi-am configurat cu mai multă precizie, vocația mea artistică, îndeosebi cu vocea mea fermă și limpede. Am absolvit liceul de artă, secția canto clasic. Între timp am învățat rigorile expresivității, în mimică și gestualitate.   Opțiunea pentru facultatea de teatru a devenit  firescă. În formarea mea profesională, am urmărit să-mi afirm vocația artistică, prin perseverență, muncă și disciplină susținută. Muncesc statornic, să-mi construiesc un drum fără compromisuri,   cu proiecte în care cred.
Fie că e vorba de o interpretare muzicală, fie că interpretez un rol, când ești pe scenă emoțiile sunt de fiecare dată aceleași.  Emoțiile dau măsura devoțiunii și respectului pentru public. Publicul, întotdeauna  generos,  audiază, privește și vibrează odată cu tine. Dacă la final aplauzele sunt furtunuoase, înseamnă că mesajul tău a ajuns până în ultimul rând al sălii.


Îmi iubesc rolurile în marea lor majoritate, lucrez cu drag, până la epuizare, de fiecare dată, în orice spectacol. Fiecare spectacol e diferit în felul lui. Când  crezi în ceea ce faci cu toată ființa ta, publicul , fie adult, fie publicul tânăr, va aprecia asta, apreciază strădania, munca și talentul, prin ropotele sale de aplauze. Recunosc că la spectacolele pentru copii sunt ceva mai atentă, deoarece reacțiile lor sunt foarte importante pentru mine, mă încarcă și de aceea trebuie să îi cuceresc de la bun început. Pe scenă trebuie să fii natural, pe copii mai ales, nu-i poți minți, ei văd și simt tot.
Din punctul meu de vedere un actor profesionist trebuie să-și lase grijile la poartă și atunci când urcă pe scenă prinde viață indiferent de problemele pe care le are.
Dacă nu aș avea emoții pe scenă, mi-aș face griji, fiindcă emoțiile mă ajută să-mi conturez personajul, mă ajută să creez. Scena este locul în care eu mă simt ca acasă, mă simt în largul meu, iar energia publicului mă încarcă extraordinar și mă face să simt că într-adevăr, dacă aș ieși din lumina reflectoarelor, doar aș exista și nu aș mai trăi intens ca  atunci când sunt pe scenă.
Simt că odată cu fiecare spectacol las pe scenă o părticică din sufletul meu. Sufletul meu care năzuiește să transfere empatic mesajul profund al spectacolului.