mbEu râul tău, tu matca mea

Când ziua-n zare se pierdea
Și nebunește-am alergat,
Sub boltă ne-am îmbrățișat;
Eu râul tau, tu matca mea.

Și sub un cer crepuscular,
Sclavi ai temeinicei ardori,
În inimă am strâns comori,
Sub luna-n ultimul pătrar.



Ne-am deșteptat, în zori, bogați
Nu în strânsură, ci-n iubiri,
Ce între maluri de trăiri,
Ne vor purta îngemănați.


Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!

Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!
Parcă mi-ai pus sfielnic, șoptit, o întrebare,
Sau era o-ncercare de jinduit răspuns,
Ce-o vreme-ntre cuvinte nespuse s-a ascuns?!

Mi-a fost doar mie dată plăcerea să ascult,
Cum răscolea aievea al inimii tumult?!
Rostirea tăinuită este adevărată,
Sau dulcea miere-a gurii în tihnă mă îmbată?!

Ne-am întalnit acuma, sau poate și-altădată,
Te-ntreb, zărind lumina, sub pleoapa-ți tremurată?!
Și-am înteles menirea unor nescrise legi,
Ce-n lunga pribegire rămasu-ne-au întregi.

Am dăltuit o treaptă în amintirea vie,
Din focul pasiunii și roua din câmpie.
Și în amiaza vieții, noi clipe de extaz,
Mai pun o sărutare, pe-al inimii obraz.


Mi-a spus iubirea

Mi-a spus iubirea: bună dimineața!
Și inima-mi, plăpândă căprioară,
Iuțindu-și pașii, a fugit pe scară,
Iar în obraji i-a apărut roșeața.

Sfioasa-i umbră-n taină se-nfășoară,
Tot rătăcind potecile mirată,
Aleargă tristă și îndurerată,
Nădăjduind ca frica să îi piară.

Oprindu-se sub pleoapa înserării,
Sub stele mii, își trase răsuflarea
Și o cuprinse-n brațe disperarea
Că-n veci va pierde gustul sărutării.

Făcând în fuga mare-ntoarsă cale,
Zvârli cernitul val de-nsingurare
Și alungând perfida ei blazare,
S-a dăruit pornirii ancestrale.


Frumoasa mea

Frumoasa mea, de heruvimi ți-e glasul,
Dulceața însetatei guri mă-mbată,
Privirea-ți tandră ochii mi-i desfată,
Descătușând în mintea mea Parnasul.

Sânii-ți se zbat, dorințelor dând viață,
Din noaptea amorțirii se deșteaptă.
Rotunde coapse mângâieri așteaptă
Și alfabetul dragostei învață.

Sub sărutări ai înflorit, viu mugur,
Treaptă cu treaptă am atins extazul.
Te-ai unduit în spasme ca talazul
Și lacomi am sorbit licori de strugur.

Frumoasa mea, dumnezeiesc ți-e trupul
Sub roua ce te-aseamănă câmpiei.
Te-am încuiat în floarea veșniciei,
 Iar mierea-ți m-a făcut bogat ca stupul.