oanceasă stăm la taifas

să stăm la taifas propui -
mai e puțin și se va rumeni berbecul
sacrificat pentru praznic –
să sporovăim așadar
despre moartea 
injectată în sânge și-n limfă
despre câte erori s-au strecurat în program ori
despre modul în care năpădesc slăbiciunile

e întuneric - ochii motanului sticlesc


în preajma focului
ce-ai zice tu dacă am sta îmbrățișați -
în noaptea asta sunt așa de mulți
licurici..


umbre înveșnicite

aleargă printre păpădii
cu ploaia-n rucsac

sub cerul liber
se joacă de-a baba-oarba
prin golurile alpine

umbrele înveșnicite
surâd ascunse-ntr-o rază –
de acolo se crede că nimeni
nu se întoarce
vreodată


strigăt albastru

anotimpuri de cretă se perindă
fără șoapte

miros de zgură și praf –

în strigătul albastru al planetei
utopii paseiste se deapănă
cu un calm
de-a dreptul dizolvant


urlet subpământean

din orice ungher rânjesc rogojinile
păturile putrede
grilajele cu dinții
roși de rugină

pretutindeni
întunericul atârnă ca un cârlig
de care nu poți spânzura
nici măcar un vis

numele lor fără chip -
urlet subpământean
captiv întru veșnicie în andezitul
fumuriu


neobosita naștere

ura viscerală
bucuria calpă
scabrosul servilism
și toate celelalte boli
ce-și extind teritoriul
se vor vindeca
numai când omul
va avea curajul
de a se sustrage
neobositei nașteri


ca un cuțit între omoplați

miercurea se-mplântă năucă
împovărează
ucide

în auroră –
miasmă de pădure fulgerată –

pardoseala cerului
se va brăzda de bocete
rostogolite stăruitor