vaLouis termină treaba mai repede la atelier, avusese mult de lucru iar afară se înserase, tatăl lui stătea la birou finisând un stativ pentru creioane. El se uită la tatăl lui, privirea lui îl fixă preț de câteva secunde, brusc se auzi vocea lui Louis
- Tată, nu mi-ai răspuns la întrebare.
Tatăl lui se opri din finisare, nu se întoarse, doar stătea în continuare pe scaun cu spatele la el.
- Știu că pianul îți aduce...
Brusc se auzi vocea tatălui lui care îl întrerupse
- De ce te gândești că ai vrea să te apuci de pian brusc ?
Louis tăcuse, neștiind ce trebuia să-i spună.
- Eu... (o pauză) ... apoi continuă..
- ...am cunoscut o fată, tată.
Tatăl lui ridică capul apoi se ridică de pe scaun, brusc se întoarse spre Louis. Privirea lui era un pic încruntată, îl privea însă nu spunea nimic, apoi se întoarse brusc cu fața la fereastra atelierului care dădea în stradă, privind mașinile care treceau la diferență de unul, două minute.



- Hmm, o fată spui...

- Da, tată, este violonistă.

- Înseamnă că trebuie să fie o persoană specială.

Louis căzu pe gânduri, într-adevăr, ce reprezenta această fată pentru el, pe care nu o cunoștea nici măcar de 2 zile, faptul că îl făcuse să se gândească din nou la pian. Să-i fi amintit de mama lui ? Oare visul de acum o zi pe care îl avuse cu mama lui, oare în subconștientul lui, îl făcuse să se gândească la acest lucru ?

- Eu trebuie să plec.

Louis își luă geanta ieșind afară, unde un vânt puternic îl făcuse să se trezească la realitate. Se înserase , așa că o luă pe aleea care ducea în parc, nu știa de ce, însă ceva îl făcea să o vadă din nou pe fată. Ajunse în parc uitându-se după Layla, însă nu o văzuse, apoi dădu să plece mai departe când la un moment dat, auzi glasul fetei destul de agresiv. Louis intră în parc, ghidându-se după vocea fetei, undeva lângă niște copaci, o zării pe fată înconjurată de doi bărbați, unul dintre ei o ținea de mână, celălat încercă să-i ridice rochia, însă imediat fata îi dădu o palmă bărbatului care voia să-i ridice rochia. Nervos, bărbatul ridică mâna pentru ca să o lovească, însă brusc, ea începuse să țipe cu putere. Louis știa clar că trebuia să intervină:

- Hei, voi, lăsați-o în pace !

El se îndreptă spre bărbați, cei doi, din cauza țipetelor și pentru faptul că îl văzură pe Louis venind spre ei, o luaseră la fugă. Fata se așeză pe vine, ghemuindu-se și punându-și mâinile la cap. Louis veni spre ea, așezându-se lângă ea, apoi ridică mâna spre părul fetei, brusc însă, mâna lui se opri în aer ca și cum ceva îi prinsese mâna. Nu știa ce să facă, să o atingă sau nu.

- Ești în regulă ?

Ce întrebare tâmpită puse, tocmai fusese agresată de niște bărbați. Ea ridică capul, însă nu plângea, doar stătea uitându-se la el.

- Da, sunt bine.

Louis se uită în ochii ei, ea ar fi trebuit să plângă însă nu schița nici o expresie a feței care măcar să îți dea această senzație. Brusc, Louis se ridică în picioare, avea expresia feței schimbată, ca și cum altcineva îi luase locul.

- Ești nebună, la ora asta în parc, stai singură ?

Tonul ridicat al băiatului, o blocă pe fată. Ea se ridică uitându-se la el, apoi lăsă privirea în pământ. Louis își dăduse seama că depășise limita, însă în același timp, era contrariat, nu știa de ce se enervase pe fată în asemenea hal, ea nu părea așa de speriată cum inițial trebui să fie. Fata scoase din geanta pe care o avea cu ea vioara apoi se așeză într-unul din leagăne, începând să cânte. Sunetul muzicii se auzea atât de lent, probabil era cea mai frumoasă muzică pe care o auzise în viața lui, vioara parcă era vrăjită în mâna ei, toată natura tăcuse, parcă ascultând sunetul viorii ei.  Brusc, ea se opri apoi se uită la el.

- Vii mâine la concurs să te înscri cu mine ?

Louis nu știa ce spună, încă nu se decise ce voia să facă.

- Știi, eu nu prea mai pot cânta, eu...

Fata îl întrerupse

- De ce ? De ce nu mai poți cânta ?

Louis tăcuse, Layla înțelesese că nu voia să spună de ce, tristețea de pe chipul ei era evidentă.

- Am înțeles, dacă nu poți cânta, numește nimic , nu mai insist.

Fetei îi dădură lacrimile în ochi, închise ochii, apoi se întoarse cu spatele la el.

- Atunci, o să mă duc singură !

Layla se întoarse începând să fugă pe aleea parcului, având lacrimi în ochi, imediat Louis o strigă

- Layla, stai, Layla...

Fata dispăruse în negura nopții. Louis rămase singur, poate fusese egoist, la urma urmei, putea să-i spună fetei cauza. În sufletul lui simți o scânteie de durere, ceva ce nu mai simțise de mult timp, ceva cunoscut, dar care fusese închis în adâncul sufletului lui. Ea dispăruse, doar parfumul ei, rămăsese în jurul lui. Imediat o ploaie începuse, risipind parfumul ei îmbietor. Brusc, în momentul când dăduse să plece, văzu vioara fetei sprijinită de una din bările leagănului cu geanta lângă ea. Louis se duse luând vioara, o băgă în geanta fetei, apoi se mai uită în jurul lui, în speranța că o zărea, dar din păcate fata dispăruse. El nici nu știa unde stă, însă bănuia că fata stătea undeva prin apropierea parcului având în vedere că o vedea frecvent aici. El începuse să se îndrepte spre casă, având geanta cu vioara în mână. După douăzeci de minute, ajunse acasă. Intră în casă, punându-și geanta jos, apoi urcă cu geanta fetei în camera lui. Brusc, se auzi vocea tatălui lui

- Louis, ai venit ?

El se opri, întorcându-se spre tatăl lui.

- Da.

- Bei o bere cu mine ?

Louis se uită la ceas, era ora 22:00, putea să bea o bere.

- Da, tată.

El coborâ scările înapoi, lăsând geanta în holul casei, tatăl lui văzu geanta

- A cui este geanta ?

Louis se uită la geantă apoi la tatăl lui

- A fetei.

- A fetei ?

- Da, și-a uitat-o în parc acum o oră.

- Înăuntru, este vioara ei.

Tatăl lui se uită la geanta fetei, apoi la Louis.

- Cred că este foarte importantă pentru ea, ar trebui să-i dai geanta cât mai repede.

Louis se uită la tatăl lui, trecând pe lângă el, intrând în livingroom.

- Nu știu unde stă.

Tatăl lui scoase două beri din frigider pubându-le pe masă, apoi se așeză pe un scaun, desfăcând berile.

- Vorbești cu o fată unde nu știi unde locuiește ?

- Nu am avut timp să o întreb.

Tatăl lui se uită la Louis, îl vedea abătut, un pic nervos, avea o stare de neliniște, fiind prima dată când îl vedea așa. El luă berea de pe masă, luând o înghițitură, in acel moment, se gândea ca poate fusese prea aspru cu ea, poate ca modul de abordare al lui, fusese prea brut cu ea. Afară o ploaie începuse torențial, zgomotul picăturilor pe geam îl făceau pe pe Louis să stea cu ochii deschiși, se simțea vinovat față de Layla, lacrimile din ochii ei îl făcuseră să se simtă vinovat. A doua zi de dimineață, Louis ieși din casă, gândul lui era la fată, voia să o vadă, să își ceară scuze, acest gând nici el nu știa de ce îl avea. Ajunse în zona parcului, oprindu-se apoi uitându-se, uitându-se în jur în speranța că ar putea să o vadă pe fată, însă nu o văzuse nicăieri, începuse să se întrebe din ce în ce mai des, dacă era supărată pe el. Brusc, Louis încremeni, se întrebă de ce se gândea la ea așa de mult, la urma urmei, abia o cunoștea, nici măcar nu știa ce făcea sau unde locuia, lucruri pe care niște prieteni le făceau în mod normal.
Zilele treceau însă nu o mai vedea pe fată în parc, Louis începuse să devină îngrijorat de fată.