ion p iacobPOETUL OBSCUR
(în loc de epitaf)

prietenii mei
poeţii cei mari
scriu capodopere
ei filtrează esenţa
luminii de absint
direct
din creier

poemul le ţâşneşte
direct din vintre


din mădularele ciuntite
din reflexia stelară
a ochiului pineal

ei sunt canibalii
faptelor mărunte


poeţii cei mari
au iarba fiarelor
şi mii de jivine
ascund
în verbul lor

poeţii cei mari
vor ajunge
exact ca mine

un pumn de ţărână


ÎN MINE MAI  IERNEAZĂ O NOAPTE
într-un tremolo delicat al vântului
peste conturul abia întrezărit al norilor
 poezia
         are totul 
sub control
pe harta gerului
unde o stea rătăcită
palpită
şi
iată
un fals portret
în plină  singurătate
 aproape de inima
acestei clipe
premergătoare
altei vieţi plină
de  şoapte:
ca-ntr-un hotel decrepit
 în mine
mai iernează o noapte


OM DE ZAPADĂ, CREZI C-O SA FIM PRIETENI PÂNA LA VARĂ?

într-o tăcere nefirească
căreia se deda cu voluptate
în singura patrie
persuasivă devoratoare sibilică

era un singur om
de fapt
un om singur
care trăgea la edec
corabia asfinţitului


VOCEA  SUMBRĂ CARE MĂ EXTRAGE DIN URNĂ
"melancolia e o ploaie acidă
care exfoliază
cântecul nerostit
asemenea luminii răzuite din aureolele  sfinţilor
departe de drumul lui homer
patria  de acum e întunericul
iar rege  este umbra
acestui poem
pe care-l urmezi in neant”


***

milioane
de oameni
pe lângă care
trec neatent

clipe
în care legitimez
străinul
care ocupă acum
cartea mea de identitate




PECEŢI DE PUR-SÂNGE
frăgezită sub şei
zdrobită acum
de copite

e chiar inima

cândva cu îngeraş
cândva cu săgeţi
otrăvite



VIAŢA  DINTRE  COPERTE

ave caesar ave am grijă de mine ca de-o pasăre
care şi-a pierdut aripile într- o lume de îngeri
ave am grijă de mine iată urmele paşilor  pe tavan 
                 zilele ca nişte plante de leac  presate
printre file de cărţi pline de sănătate
în cutiuţa toracică am esenţa magică
                         şi glontele transparent de aer
iar mai departe formele de pântec uriaş  sculptate
în patul de ceară în care topim
nesomnul şi multe alte lucruri folositoare în abis
                       ave am grijă de mine ca de un frate
                                         care m-a uitat în vis




     EXOD

un popor de umbre 
                doar atât
un popor de umbre
îşi caută trupurile
                         şi învierea
un popor care a cunoscut
vremea ciumei
războaiele de sute de ani
şi fuga perpetuă în arhetip
un popor care a inventat
irealul în mijlocul căruia  rătăcesc

străină
               o  lume de umbre
calcă pe urmele altor umbre
în lumina cea grea -
e un exod
               în pustiul
                                   din patria mea



OGLINDA

o bătrână
cu trăsăturile tăiate
de cuţitele morţii
              o tânără
cu privirea de gheaţă

poezia se hrăneşte
cu firimiturile zilei

poezia se hrăneşte cu mine



 BREAKING  NEWS

agenţiile de ştiri căutau în neştire
îi desfăceau coaja subţire
aşezată peste altă coajă
                       tot mai depărtat
de adevărul trunchiat au căutat

şi m-au găsit ascuns în fonem
cu genunchii la gură
sufocat între iubire şi ură

în porţii mici îmi pleca viaţa
odată cu aerul pe care-l expiram

„este un aer crud”spuneau
                      şi la o vreme
am vrut să le răspund
dar nu puteam cu gura plină
                                 de poeme