POETUL OBSCUR
(în loc de epitaf)
prietenii mei
poeţii cei mari
scriu capodopere
ei filtrează esenţa
luminii de absint
direct
din creier
poemul le ţâşneşte
direct din vintre
din mădularele ciuntite
din reflexia stelară
a ochiului pineal
ei sunt canibalii
faptelor mărunte
poeţii cei mari
au iarba fiarelor
şi mii de jivine
ascund
în verbul lor
poeţii cei mari
vor ajunge
exact ca mine
un pumn de ţărână
ÎN MINE MAI IERNEAZĂ O NOAPTE
într-un tremolo delicat al vântului
peste conturul abia întrezărit al norilor
poezia
are totul
sub control
pe harta gerului
unde o stea rătăcită
palpită
şi
iată
un fals portret
în plină singurătate
aproape de inima
acestei clipe
premergătoare
altei vieţi plină
de şoapte:
ca-ntr-un hotel decrepit
în mine
mai iernează o noapte
OM DE ZAPADĂ, CREZI C-O SA FIM PRIETENI PÂNA LA VARĂ?
într-o tăcere nefirească
căreia se deda cu voluptate
în singura patrie
persuasivă devoratoare sibilică
era un singur om
de fapt
un om singur
care trăgea la edec
corabia asfinţitului
VOCEA SUMBRĂ CARE MĂ EXTRAGE DIN URNĂ
"melancolia e o ploaie acidă
care exfoliază
cântecul nerostit
asemenea luminii răzuite din aureolele sfinţilor
departe de drumul lui homer
patria de acum e întunericul
iar rege este umbra
acestui poem
pe care-l urmezi in neant”
***
milioane
de oameni
pe lângă care
trec neatent
clipe
în care legitimez
străinul
care ocupă acum
cartea mea de identitate
PECEŢI DE PUR-SÂNGE
frăgezită sub şei
zdrobită acum
de copite
e chiar inima
cândva cu îngeraş
cândva cu săgeţi
otrăvite
VIAŢA DINTRE COPERTE
ave caesar ave am grijă de mine ca de-o pasăre
care şi-a pierdut aripile într- o lume de îngeri
ave am grijă de mine iată urmele paşilor pe tavan
zilele ca nişte plante de leac presate
printre file de cărţi pline de sănătate
în cutiuţa toracică am esenţa magică
şi glontele transparent de aer
iar mai departe formele de pântec uriaş sculptate
în patul de ceară în care topim
nesomnul şi multe alte lucruri folositoare în abis
ave am grijă de mine ca de un frate
care m-a uitat în vis
EXOD
un popor de umbre
doar atât
un popor de umbre
îşi caută trupurile
şi învierea
un popor care a cunoscut
vremea ciumei
războaiele de sute de ani
şi fuga perpetuă în arhetip
un popor care a inventat
irealul în mijlocul căruia rătăcesc
străină
o lume de umbre
calcă pe urmele altor umbre
în lumina cea grea -
e un exod
în pustiul
din patria mea
OGLINDA
o bătrână
cu trăsăturile tăiate
de cuţitele morţii
o tânără
cu privirea de gheaţă
poezia se hrăneşte
cu firimiturile zilei
poezia se hrăneşte cu mine
BREAKING NEWS
agenţiile de ştiri căutau în neştire
îi desfăceau coaja subţire
aşezată peste altă coajă
tot mai depărtat
de adevărul trunchiat au căutat
şi m-au găsit ascuns în fonem
cu genunchii la gură
sufocat între iubire şi ură
în porţii mici îmi pleca viaţa
odată cu aerul pe care-l expiram
„este un aer crud”spuneau
şi la o vreme
am vrut să le răspund
dar nu puteam cu gura plină
de poeme