Dacă toată lumea
ar tăcea
cine ar asculta
bătăile inimii
Dar dacă,
dacă cumva, iarăşi, undeva, ne-am propune: a dura!

***

De fior mie teamă

că nu mă va mai cuprinde
- vreodată!

* * *
Şi dacă noi ne-am şi...

Aceasta nimeni nu va...



***
Te voi iubi
acum şi pururea
ca pe cel mai de viaţă
dătător venin.
Acum şi în vecii vecilor, Senin!

***
M-am luat după tine
Ca şi după o icoană.
Că şi erai înramată
în rana inimii mele.


Dragă, aş vrea să inventez un alt nume pentru tine.
Şi mai drag mie

Cum să ţi-l şoptesc
când eu dragul, l-am tot scris...



Dacă şi trec anii ei cu dorurile
n-au nimic comun
* * *
M-am ascuns după un nor.
După cel în care ţi-s încătuşaţi ochii.

Otrava
Sufletului meu prea loială, doamnă
împleteşte-mă după trupul tău şi umple-mi paharul pentru ultima oară.
Oricât de amară va fi cupa sunt pregătit
o altă neviată - să încep!



Singurătăţile mele:
Curcubee împăturate în geamantane
şi-un gând spre tine ostenit
şi răstignit.

între ţipăt
şi femeie am ales literele.
Literele sunt
ţipătul femeii.


Departe de nevăzut e aproape de
- dincolo.
Unde ne sunt cărţile pe masă.
în somn îţi cautam suflul
Eu şi cătuşele mele.



Cică,
iubirile n-ar muri niciodată.
Şi e atât de scurtă viaţa lor.
Sunt într-o dezordine sufletească.
Nicicum să-mi ieşi din gând
Tu în stele de pitulai.

Eu, pe cerul înstelat îti căutam ochii.
Odată,
într-o stea te-ai ascuns. Iar eu
tot pe pământ te căutam.


Nil vreau să te mai văd.
Pentru că fiorul e dispărut
din mine.

Am vrut să te uit de atâtea ori
cu toate că eram
de ani de zile – repetent.


Mă doare. Nu ştiu ce, dar mă doare -
şi vine de la tine.


în fiecare zi tot pe tine te caut.
Zi şi noapte.
* *
De mii de ani nu-mi mai vii în vise.
De tot atâtia ani
5
eu,
nici nu mai visez.
Atunci când s-au împărţit ochii
pe tine trebuie că te-au logodit cu aştrii.
* * *
Cine-ţi va şopti în dimineţi iubirea.
Că tu nu te mai trezeşti aici.

Din odaia cu ecouri vântul
răsfiră plânsul meu.

în fundul mărilor de te-ai ascunde...
Iarăşi m-aş înneca.
De atâtea ori îmi venea să te fur.
Şi mi-am dorit să te ascund într-un val.


Ochii tăi
îmi pare că nici nu sunt ochi
în cealaltă lume nici nu ştiu cum se numesc


Nu-mi ierta gândurile.
Nici eu, că-1 merit!

N-am avut nici o şansă...
Insă trebuiau ani.

într-o zi am hotărât
să nu scot o vorbă despre tine. Şi de atunci am amuţit.
Noi niciodată
nu ne-am tinut de mâini.


Cu excepţia
când ne-au fost în
cătuşe.


Cu sufletul la gură aştept în odaia mea trezirea zorilor.
Aici, întunericul e înfricoşător.
Şi înspăimântător tace...