„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.”
Să n-apună soarele peste mânia voastră"
- Efeseni 4:26

  Ura a fost din totdeauna un duşman pe care poate cu greu îl înfrângem.  De multe ori datorită acestui sentiment hrănit de orgoliu am rănit suflete nevinovate şi singuri ne-am distrus bucuria.
   Niciodată nu te vei simți împlinit sufleteşte rănind şi stropind cu veninul din inima ta fiecare suflet nevinovat. Dacă distrugi un vas prețios, si îți ceri iertare, crezi că totul a redevenit ca înainte, însă nu e aşa, oricât ai încerca tu să îl lipeşti, nu va mai fi ca înainte.
  Duritatea şi ura cu care lovesti un suflet, poate fi o lovitură fatală. Sufletul poate ceda, iar iubirea din inimă se poate stinge.
  Aceasta reuşim sa facem când urâm şi vrem numai să ne răzbunăm.
  Totul este asemenea unui voal de matase neagră aşezat pe chipul nostru, nu mai vedem culoare sau frumusețe, totul este negru şi lipsit de strălucire. Ura te face să vezi numai negrul din viața fratelui de lângă tine. Ura din inima ta, se reflectează pe a lui, şi astfel îți vezi reflecția inimii tale negre.

  Acest sentiment pictat în culori închise sădeşte în inima ta numai răzvrătire şi astfel ajungi să uiți faptele bune şi bunătatea fratelui tău, şi doar să îi "arunci în fața" momentele de cădere in care cu toții ne regăsim.
  Ura te face să lovesti în toate directiile, să ucizi şi să ranesti, totul intr-un moment de furie, iar când totul se domoleşte, regreți toată viața acele câteva momente în care ti-ai pierdut controlul.
 
   Răneşti ființe dragi şi ucizi sentimente frumoase şi puternice, pentru ca nu eşti în stare să îți menții controlul atunci când pare a nu mai exista altă soluție. Nu ura îi uneşte pe oameni, nu furia şi nu răzbunarea, ci dragostea şi cea care poate să câştige bătalia in fața eului, iertarea, toate acestea sunt o parte din tine, însă până când vei sta să alegi?

  Alegi iertarea în locul răzbunării? sau ura în locul iubirii?
 
  Tu alegi dacă să mai distrugi un suflet, sau să salvezi o viață. Tu cunoşti următoarea ta mişcare, şi tot tu ştii pasul pe care urmează să îl faci.

  Salvezi?
  sau ucizi?

  Pănă când atâta ură?
De ce sa te răzbuni când poti ierta?
De ce să te stresezi zilnic făcându-i viața rea prietenului tău, în loc să ieşiti la o cafea şi să legați prietenia pe care orgoliul tău ranit nu a putut sa o lege.

  Tu alegi dacă să ramâi cu o ură nesăturată toată viața, sau să ierți şi să îți hrăneşti inima cu o linişte nemărginită.

  Tot ce pot să îți spun este, să tii minte, ura ta, într-o bună zi, te va ucide, şi nimeni nu va fi alături de tine, deoarece ai avut grijă să îi îndepărtezi.

 Veninul din tine va avea grijă sa ucidă totul, nici tu nu vei scăpa, pentru că Dumnezeu ştie când să te pedepsească. Asemenea lui Irod pentru ca l-a ucis pe Ioan Botezatorul, si Dumnezeu a avut grija ca viermii să-l mănânce.

  Dacă o persoană nu mai vede in tine o persoană buna, se departeaza, accepta acesta! Accepta ca pierzi suflete scumpe prin ura si indiferenta ta.
  Cu totii observam ca atunci cand incetezi sa aplauzi un prieten, si el va inceta sa te mai considere unul.

  Un frumos verset din biblie spune: "Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile." (Proverbe 10:12)

  Dragostea este cea care poate schimba o lume. Nu ura, nu invidia, nu gelozia si nu prefăcătoria. Ura din inima ta, te va costa scump într-o zi, chiar daca nu vrei să realizezi asta. Atâta timp când tu nu poți ierta pe fratele tău, nu îl poți considera un prieten şi doar te foloseşti de el, cerul nu îl vei primi şi încalci poruncile Tatălui tău.
   Ar trebui ca ruşinea să ne acopere chipul, nouă, fii de Împărat, care zilnic urâm pe fii celuilalt împărat, urâm fara să ştim că totul se va întoarce împotriva nostră.
  Ura stârneşte o gramadă de certuri nejustificate, învinuirii şi război atât cu noi înşine, cât şi cu ceilalți.
  Sunt două tipuri de ură în lumea asta.

   Prima este cea despre care am scris mai sus, ura noastră față de tot din jurul nostru, față de oameni, față de noi, de tot ce odată am iubit.

  "Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el." ( 1 Ioan 3:15)

  A doua este ura de care trebuie să fim mândri, ura pe care o au ceilalții față de noi, copii de Împărat. Noi, prin faptele noastre Il cinstim pe Tatăl, iar acest fapt pe alții îi deranjează.

  Însă mergi cu capul sus!
Nimic nu te va rani atâta timp cât tu nu îi vei permite să o facă!
 
  "Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră." (Ioan 15:18)

   Asemenea martirilor, sufletelor care au murit pentru Isus, au renunțat la tot ce au avut mai de pret pe pământ, familie, biserică, frați, la fel trebuie să fie si inima voastra. Gata sa renunte la orice inseamna lume si prefăcătorie şi să privească spre cer, de unde va veni şi biruința.
   Acest sentiment mic, poate distruge tot ce odată ai clădit cu trudă şi durere. Relații care promiteau un viitor trainic, prietenii care-şi jurau pentru totdeauna prietenia, totul se poate distruge fara sa realizezi. Ura odată înviată va ucide totul în calea ei, inclusiv pe cel care a adus-o la viață.
  Definitia urii se cuprinde într-un cuvant, distrugere şi noi ştim ca nimic ce este distrus, nu mai revine la forma initială, oricât ai încerca tu, ca prima dată nu va mai fi.
   Dragostea dintâi şi prima prietenie se distrug odată cu ura care va stăpâni inima.

   Dacă vreți să tineți aproape suflete dragi, țineți minte că nu stând lângă gardul de sârmă câştigi războiul, ci luptând în mijlocul terenului.
   Nu lăsa ura să distrugă tot, pentru că s-ar putea să regreți că nu ai ridicat arma controlului când era cea mai mare nevoie de ea.

Capitol extras din cartea ,,Gândurile de azi sunt faptele de mâine” care este în curs de apariție la editura Bookzone.