turleaPe scena lumii

Nu omori întunericul
cu pâlpâirea unei lumânări
și nu mânjești
pădurea de cruci
cu vin roșu.
Orbii nu-și pot vedea
profunzimea
ochilor pământești.



O umbră

se vrea nevăzută
în această lume
unde luminile nu se revarsă.
O nălucă,
după o noapte de beție,
înghesuie în piept o flacără zgribulită.
Dincolo de poartă,
între coapsele unei tinereți,
se naște chipul unei arșițe
într-un spectacol,
pe scena lumii.
E clepsidra cu mai multe vieți.

Duminică

În primăvara aproape coaptă,
Din fântâna unui trup
Un suflet renăștea
prea alb de atâta apă.
Doi ochi voiau să străbată
frântura de lumină,
cu mireasmă de mir
și tămâie;
două urechi voiau
să adune susurul notelor
unui vis al sensurilor;
două mâine voiau
să desfacă
ițele unei țesături
și să deschidă porțile
vămilor din văzduh.
Pe treptele unui arpegiu,
sufletul se despletește,
strigătul ancestral
și litera unui început.


Experiment

În graiul unui clopot,
un răsărit năuc
trage de încheieturi
Cerul.
Un vis umblă încă
liber prin lume,
lumina dansează
dincolo de gratii –
E spovedanie –
O inimă îmbătată de soare
nu mai atinge zăpezile cafenii,
nici pântecul iadului.

Fotografia din trecut
într-un sfârșit a învățat să tacă.
În pepinieră
o altă inimă a-nmugurit,
iar eu pregătesc o pană, hârtie și-o călimară.


Așteptare

Dansa printre răgazuri,
întreba destinul
cu boabe de porumb,
zaruri ale morții,
învăluită într-o mantra
și o amintire tăioasă,
recita un crez ascuns
înmuiat în Iordan,
în numele unui Dumnezeu surd,
la slujba destinului crud.
Așteptările se preling,
gândurile șlefuite în palmă,
soarta îmbrăcată sumar
 acum șchiopătează,
după ce a călcat
umbra ta și a celor trei îngeri.

Destinul, alfabet indescifrabil,
tablou fără contururi,
urlet neînțeles
Atingere,
uneori, înțeleaptă.


Poate a fost un vis

Pe câmpul aurit
doi cai albi,
pionieri ai abisului
la gurile lui Verdon.
În verdele neatins,
un zeu pe acoperișul lumii
lăcrimează,
țese o poezie,
un vers neîntinat,
boem,
și-a lui octavă la pian
de parcă ar fi mărturisire.
Glasul lacrimii,
lumină nescrisă,
chipul verde oglindit
rugăciuni sfioase
îl îmbracă.