PREALUNGA SECUNDÃ A MORŢII

Doamne, ia-mi toate secundele vieţii acum
dar lasă-mi pentru altădată secunda morţii!
Ia-mi acum trãirile toate, dar lasã-mi
pentru mai târziu trãirea morţii!
Îţi dau acum respiraţiile toate,
dar amână-mi puţin respiraţia morţii!
Ia-mi respiraţia care doare atât şi lasă-mi
durerea de-a fi aproape eu însumi
într-o lume ce moare-nviind,
într-o lume ce-nvie murind,
secundă cu secundă,
clipă după clipă, degeaba!…

Doamne, lasă-mi încă puţin darurile date
mai lasă-mi speranţa-mplinirii în lume
şi gândul că-n viaţa aceasta şi goală şi scurtă
în numele TĂU se mai pot face minuni!

Doamne, lasă-mă să-ncerc mântuirea în viaţă,
lasă-mă s-arăt lumii că Eşti,
lasă-mă să spun întunericului ce ne-nconjoară
despre frumuseţea şi despre lumina TA!

Lasă-mă să spun celor slabi şi bolnavi
despre forţa, puterea şi despre vindecarea Ta!
Mai lasă-mă să spun celor pierduţi
despre toată regăsirea Ta şi despre şansa
de-a Te fi întâlnit la timp
în rătăcirea mea în zbaterea mea
printr-o lume-nchinată la idoli şi demoni mărunţi!

BISERICILE PLINE CU FEMEILE ALTORA

Îmi ştiu femeile pe care le-am iubit pe de rost
le ştiu trăirile simţirile visările şi dorurile toate
le ştiu trupurile ochii-n căutarea luminii îi ştiu
le ştiu ucigându-mi iubirea durerea născând
le ştiu respiraţiile mângâieri ce mă ard retrăiesc
retrăiesc emoţii pasiuni aproape uitate dezgrop.

Pe străzile oraşului întâlnesc femeile iubite
sunt femeile altora acum
cu aceştia trăiesc ziua şi noaptea
cu ei de braţ traversează străzile
cu ei merg la cumpărături şi prin viaţă.

La biserică merg întotdeauna singure
nu se pot spovedi de mână cu ei
nu-şi pot mărturisi păcatele multe alături de ei
nu-şi pot pune sufletele pe tavă
aceştia le-ar vedea gândurile simţămintele toate
ar şti unde le e sufletul alături de ei
cu cine fac dragoste când sunt alături de ei.

În biserici vin femeile care-şi urăsc viaţa trăită
cele care caută-n ochii sfinţilor pictaţi bărbatul ideal
în puterea divină caută iertarea bărbaţilor avuţi
cu timpul caută iubirea-n aceştia
sfântul e prototipul bărbatului care nu spune nimic
e bărbatul care nu-ntreabă pe nimeni unde a stat atât
e bărbatul care nu ucide prin gelozie
care câştigă prin indulgenţă în iertare trăind.

La biserică femeile vin pentru că sfinţii din icoane
nu le ceartă niciodată pentru că ei sunt puri
aşa cum niciodată bărbatul de lângă nu va fi
pentru că sfinţii nu vor un anume fel de mâncare
ei nu vor cămăşi călcate cu dungă şi guler scrobit
nu vor haine curate şi nu sunt geloşi.

La biserică femeile vin pentru că e linişte-n jur
pentru că sfinţii le dau tihnă şi-ncredere-n ele
pentru că aici nimeni nu le vede defectele
aici nu sunt preţuite după sâni după buze
aici trupul lor nu înseamnă nimic.

La biserică femeile vin pentru că nimeni
n-are treabă cu kilogramele pe care le au în plus
nimeni nu le spune de celulită
şi nimeni nu le recomandă reţete de slăbire
din acelea care au efect doar la ceilalţi.

La biserică femeile vin să trăiască puţin în raiul
pe care niciodată nu-l vor avea pe pământ.

PRIN MIJLOCUL ORAŞULUI DUMNEZEU

Prin mijlocul oraşului Dumnezeu trece făcându-mi cu mâna
simt cu inima salutul divin cu sufletul meu cu viaţa mea
îi rămân dator de fiecare dată cu unica mea viaţă
Dumnezeu îmi face cu mâna divină cu sufletul Său
luminează oraşul şi viaţa trăită devine trecut.

Dumnezeu se vede-n mijlocul oraşului în arborii verzi
în zâmbetul copiilor inocenţi în florile multe
se vede-n privirile celor îndrăgostiţi în ochii lor
se oglindeşte lumina trecerii prin lume
tristeţi şi bucurii se pierd în clipele duse.

Dumnezeu trece mereu pe strada mea
pe lângă casa mea trece mereu Dumnezeu
o singură dată a bătut şi nu i-am deschis poarta
câinii L-au lătrat şi s-au dat la el ca la străin
Dumnezeu nu s-a speriat dar s-a-ntristat încă puţin
creaturi gonindu-şi Creatorul a mai văzut în viaţa Sa
dar Creator ţinut la poartă şi gonit de câini nu.

De atunci Dumnezeu trece mereu pe strada mea
aşteptând să-L chem în curtea mea să leg câinii
să-L invit în casă la o cană de vorbă să stăm
să punem lumea şi ţara la cale la o cană cu vin
atât după necesităţile trupului după cum stă scris în Scripturi
să povestim despre tot despre toate până târziu
să ne culcăm trişti într-o lume păgână
şi să ne trezim într-o lume mai dreaptă mai bună.

ÎN CĂUTAREA ÎNGERULUI PIERDUT

Sunt matur şi viaţa trece de una singură
n-am bani de schimb şi nici viaţă nu am
de printre demoni mulţi îngerul copilăriei nu se vede
viaţa e grea departe de Dumnezeu şi de Ceruri
sunt plin de păcate trăite nespuse
am păcătuit cu privirea cu vorba şi fapta
dincolo de faptele bune sunt negrul
sunt cel pe care vreau ca să-l uit ca să-l iert
am doruri în sânge şi-n priviri adumbriri
de plăceri efemere mi-e silă demult 
printre slove de zi desluşesc întuneric trăit
mi se face a spaimă dimineaţa ce vine
sunt sătul de simţiri efemere de viaţă
şi îmi creşte-n trăiri nemurirea visată
şi aş da ce-am trăit pentru ziua de mâine.

Sunt sătul de atâtea blesteme de viaţă
E greu printre demoni şi oameni meschini
Închid ochii şi caut îngerul copilăriei tihna de-atunci
Sunt sătul de plăceri şi de viaţă sătul
În absenţa îngerului refuz ziua de mâine
Nu vreau nimic din ceea ce-a fost vreau ziua de mâine
Ce mi-e dat astăzi să fiu refuz cu plăcere
Nimic din ceea ce am nu contează acum
„unde-i Îngerul ce mi-a păzit copilăria?”  întreb
întrebarea e surdă ca lumea de azi
subjugat de plăceri mi-am uitat Îngerul
n-am mai zis demult „Tatăl nostru”
am uitat „Îngeraşul” demult
dar n-am uitat de efemera trecere prin lume.

„Doamne, mai lasă-mi visarea de azi,
trăirea de mâine mai lasă-mi DESPRE GOLUL DINTRE PLĂCERI

N-am găsit niciodată femeia din visul copilăriei
n-am găsit în trecerea lui vântul
n-am simţit în nemurirea lui gândul
am găsit ceaţa-ntre nori lacrima-ntre gene
şi-o amiază rănită de ploaie-am trăit.

Între două clipe se poate muri de o mie de ori
(secundă rebelă e viaţa aceasta!)
am odihnă în şoapta de ieri şi uitare de viaţă
am doar neguri în zarea de mâine şi povară de-a fi
nici-o clipă din viaţă nu se dă pe ceva
nici-o taină nu moare-ntre tainele ei.

Am crezut că viaţa are numai sfârşit
Am crezut că lumea s-a născut pentru-a fi.