edmRevedere

Ieri, te-am revăzut
total întâmplător -
ai postat un poem
într-o bibliotecă virtuală
în anul 2002.
Sincer să fiu
eu nici nu știam atunci
de existența internetului.
Din această perspectivă
îmi pari un fel de primul
om pe lună.


Ai rămas captivă
într-o capsulă atemporală-
ori de câte ori
îmi aduc aminte
te găsesc acolo
cu coafura aceea gen anii 80
sau poate greșesc gen Cher
cu care nu pot să mă obișnuiesc.
În ultima vreme am ajuns
și te-am înrămat
în memoria insomniilor mele
cu expresia aceea a feței
din care încă nu am reușit să descifrez
dacă surâsul tău se adresa clipei
sau eternității?



Noapte fără stele

Unchiul Joska(Ioșca)
preferă mai degrabă
lătratul câinilor decât
trilurile păsărilor,
(fie ele și din grădina lui).
Are șase câini de talie mică
în curtea sa, foarte gălagioși.
Unchiu îi privește în ochi
pe toți câinii deodată
ca să trezească lupul din ei
dar și din el însuși:
" ei, pe vremuri când unchiul
  era un fel de lup tânăr!"

Despre mătușa Luci presupun
că preferă mieunatul pisicilor
dar nu are opt pisici,
nici măcar una.

Noaptea se furișează
cu întunericul cel poartă în suflet
tiptil să nu atragă atenția câinilor
și nici a stelelor,
și spionează de la geam:

mătușa frământă luna,
o plasează pe cer la dospit;
unchiul așează o sticlă goală
în centrul pământului,
vântul șuieră în gura sticlei
o incantație șamanică

somnul cuprinde zările
ca o iederă.



2020

 Cadența clipelor -
 greoaie de atâta
 simetrie perfectă,
 de voalul tăcerii

 străzile îşi urmau
 cursul bine aşezat
 în matcă

 oraşul aştepta
 sunetul prelung
 al gongului
 piesei de teatru în care
 fiecare joacă rolul
 propriei personae

 viața şi-a întins o sârmă
 de echilibristică
 deasupra tuturor,
 caselor, clădirilor
 în scena funambulului
 beat, paranoic

vântul hoinărea confuz
fără o adresă de destinație

soarele atârna
ca un ou turtit,
întors pe dos,
fără să se fi prăbuşit

linia unde înserarea
se întâlnea cu pământul,
cu copacii,
tensionată ca o coardă,
ce ne impulsiona
să sărim peste ea,
dincolo de acest peisaj!