adc1.PROOLOG
În gura nisipului ,
clepsidra zâmbește a liniște!
Liniștea în care aparțin,
liniștea în care...îmi aparți!
Pendula a semnat armistițiu
de pace
cu secunda rătăcită din tâmplă!
Pletele blonde joacă șotronul
pe umărul tău


și sufletul de copil dă de pomană
hohote cristaline.
Ochii ce mă răstignesc
în privirea dimineților
îmi aduc obrazul soarelui să-l sărut
adânc,
până în miezul crucii !
Voi rămâne cu el lipit de
 arsura buzelor.
Noaptea va fi a licuricilor
ce-ți îmbracă cerul palmelor
în îmblânzirea dansului din coapsă
și pântecul iubirii va naște...lumina!


2.DE’JA’ VU
În fiecare dimineață,
salivăm la o îmbucătură de viață,
păianjeni ce-și țes pânza
peste ochiul crud al curcubeului
până când ni-l fură
umbra norului din gene!
Dincolo de ferestre,
ploile stau la pândă
pentru un fulger din visul
ce ne îmbracă tâmpla!
Doar el resuscitează pacea unui
de’ja’ vu !
Iubite...hai să scriem în lacrima
ploii,
povestea unui război,
cu care să cucerim... iubirea!


3.SCHIMB DE SUFLETE
Controlăm demonii
ce ne aleargă sub piele,
cu sfiala bulbului de ghiocel
ce sparge țărâna.
Frica foamei de prea multă
primăvară
ne răstignește în cuie surde
de foc!
În ochiul ferestrei cu lună,
umbrele fac dragoste
fără minte,
fără să se întrebe de ce uneori
plesnesc în cioburi de lumină!
Gândim câteva secunde
la cei ce privesc pe gaura cheii,
apoi... palmele noastre
fac schimb de suflete,
fără... să se întrebe de ce!


4.RĂMÂI!
Rămâi
când aripa de lapte
îmi mestecă din tâmplă
și tatuajul nopții naște
în ridul meu albastru
un fluture în zbor,
când greierii mă plâng,
cu lacrima viorii
în ochi târzii, cărunți
și visele mă cern,
pe drumul ce separă
prăpastia... de punți!
Rămâi!



5.AZI NU TE ÎMBRACI ÎN FERICIRE!
Azi,
nu te îmbraci în fericire!
E îndeajuns să o privești,
prin ochii ce îți cad pe tâmple
și palmele ce te zidesc!
Ele îți taie o felie
din râsul soarelui în zori,
urmând ca noaptea care vine,
tu să o speli în ploi...de flori.

Azi, nu te îmbraci în fericire!
E îndeajuns să o săruți,
să-i guști culoarea ce răsăre,
apoi din umbra ei să muști!
Să o cununi cu curcubeul,
cu stelele ce îți plâng în ochi,
în piept să-ți bată două aripi
trezite într-un singur zbor!

Azi ,nu te îmbraci în fericire,
azi...doar pe umăr ai să-i dormi!
6.LEAGĂNĂ-MĂ
Ochiul nopții
învie luna în pletele pernei.
Luceafărul îmi zâmbește
din colțul viselor
ce au uitat să doarmă.
Cu nisipul din palme
îți desenez trupul tânăr,
rupt din veacul unui univers
flămând,
ce-mi curge pe frunte.

Leagănă-mă iubite
în dansul clepsidrei,
să zbor...
când se va stinge lumânarea
infinitului din gene!
Leagănă-mă...


7.MURG ÎNARIPAT
Mereu ai fost o pasăre,
trăind între atingeri de aripi
și speranța că oul de aur
te va alege pe tine!
Ochiul din ceafă încă visează
zboruri înalte,
până la mâna divină
ce-i va închide pleoapa!
Respiri infinitul crud
ce l-ai primit în dar,
până la răsuflarea albă
de murg înaripat,
până nările tale îi gustă
vântul din coamă
și săruți clepsidra întoarsă
din gura unui nou început!

Groparul ...îngroapă sentimente
moarte,
și cerul te ninge cu îngeri
în setea de zori !

Un murg înaripat...
aleargă prin zborul ce-ți crește pe umăr!