Ioana CirneanuDEFINIȚIA ARMONIEI

Când celulele tale devin bizare între ele
nimic din tine nu cunoaște pe nimeni
o muțenie bolnavă se așează pe suflet
și trăiești ca o amorțire
te privești pe tine ca de departe
și totul țipă-n tine nepotrivire
ca o ironie despre armonia ce-o purtai cândva,
și toate sentimentele din tine
sunt prinse ca fluturii într-un insectar,
ca o ironie despre iubirea
care poate fi  înghețată doar cu moartea....





DEFINIȚIA LIBERTĂȚII

Ca niște păpuși prinse-n sfori
cu ațe invizibile, oameni reali
raționați, instinctivi
cu cineva, altcineva
revelație,
hibrizi tragici
consumați de adevăr
ardem înmugurirea, seva florilor, copacilor
valoarea adevărată a cuvântului

IUBIRE

avarie pe suflet
minți care închid cu legile logice
straniul visării, simțirii
culoarea și înaltul răsăritului cu fluturi
dorul de viață și libertate
arderea și curgerea iubirii
terror mentis
utopia rațiunii
rămâne Eminescu ,,nemuritor și rece,,
oameni prinși în utopii apriorii
există libertate?!
reminiscențe.....


DEFINIȚIA LAICITĂȚII

Mi-am închis lacătul simțirii
cu o cheie hermeneutică
și grafemele ce simbolizau infinitul
le-am lăsat să se odihnească
la începutul Cărții Sfinte
din neputința mea
de a înțelege laicitatea sfârșitului.....



DEFINIȚIA ÎNTREBĂRII

Totul în jurul tău tace
într-o încremenire a timpului
fără ieri, azi, devreme, târziu
fără ce, cum, unde, cine
doar o amorțire oarbă
și-n tine un ghem de-avalma
de contrarii îngrămădite
în toată zbaterea asta prezent este doar
,,DE CE?,,
răceala gheții prinsă într-o întrebare
e de fapt o invitație
e o ușă pe care o să ieși,
închide-o în urma ta
atunci o să fie
pentru că…….



DEFINIȚIA EMOȚIEI

Noi oamenii toți suntem fluturi
și fiecare fluturare de aripi e emoție
sărutul ăla fugar copilăros
care-ți fâlfâie în stomac
și căldura aia amestecată
între roșu și albastru marin
pe care o simți în piept
glasul ecou
care-ți amestecă cu o mână nevăzută
toate gândurile în cap,
și ochii îți poartă străluciri
pâlpâind lumină cu sclipiri și atunci când îi ții închiși,
te simți purtat într-un zbor care te amețește
și-n tot dezechilibrul ăsta
ești echilibrat de aripi de fluture
care te prind și te înalță în lumini multicolore
suntem fluturi....



DEFINIȚIA ETERNULUI

Încercam să plec
strângeam gândurile ca-ntr-un corset
adunam ecouri de renunțare
și toate trăirile cu tine
să le fac flori de nufăr
să curgă ele pe apă,
dorințe rebele mai tari ca piatra
scrijeleau scoarța vremurilor
firul ierbii gemea
stele curcubeu
tipare mentale trădau timpul
simțirea țipa flacăra gurii tale
se trezeau vulcani în mine
lira răsună
iubirea mai presus de fire
nu știu cum altfel....
DEFINIȚIA UITĂRII

Am trântit gândurile ca într-un somn mort
Și sufletul ăla care cânta ca o privighetoare
l-am închis-o într-o colivie,
acum nu mai cântă
doar bate din aripi
așa a zbatere,
din când în când ca ecouri dint-o stea
se mai aude trilul privighetoarei
dar imediat după aceea
durerea vine peste colivie ca o minge de foc
și atunci mai bine tragi cortina
și peste stele,
să se stingă și luna,
să stea toate într-un somn adânc
somnul uitării....




  DEFINIȚIA DURERII

Încă bântui făptură
prinsă acolo în ceața aia
ce se împrăștie ca o pelerină de spini
ți se stingherește suferința
de pofta aia de viață, ucisă
atunci când ai ales să te spargi în mii de cioburi
a mai rămas doar o umbră
din fluturele ăla care-ți zbătea în piept
șterge lacrimile alea de întuneric
să vezi pofta vieții
lasă sacrificiul
șterge naufragiul, eclipsa
aduna cenușa, ia timp
fii fluture din nou, zboară spre lumină
cu grijă,
să nu-ți faci aripile scrum....



DEFINIȚIA UNEI ZILEI      

În fiecare dimineață
îmi ridic diploma în profesia de a trăi,
mă închin cu lumina ce trezește zorii,
privesc arhitectura fragilă a unui zbor de fluture,
de doar o zi,
cu perplexa mirare a firului ierbii
de a descoperi cobaltul cerului,
apoi soarele se așează în capul mesei
și reflexia lui privește în interiorul meu
ca o oglindă,
un surâs înlăcrimat,
o rană amuțită,
un sărut nedat,
clipele ofilite se prefiră în înserare,
fermoarul melancoliei cade
și sufletul rămâne îmbrăcat într-o tristețe castă,
îmi rămâne pe buze grimasa agonică
a încă unei zile ce trece,
fără tine
Atâta noapte....               



DEFINIȚIA ZORILOR

E ca atunci când așteptarea
sparge clipele în pendul
ștergând interiorul sufletului
populat cu prea multe vise,
rămâne din tot
raționalul
cavalcada de idei,
apoi noaptea
răstimp anevoios,
zorii zilei
și eu foc ce arde și-n ploaie
și doare
nu pot să plec
te iubesc...