În acorduri fine
În acorduri fine
De-august grăbit,
Un ,,rămas cu bine"
Razele trimit.
Parcă se grăbesc
Florile să treacă,
Trist, se ofilesc,
Chiar și păsări pleacă...
Se coc roade-n fugă
Timpu'- i tot mai scurt,
Ca-ntr-o centrifugă
Zboară clipe-n vânt.
În acorduri fine
Vara dă să plece,
Soarele-o susține,
Aeru'- i mai rece.
Ne lasă cu bine
La-nceput de toamnă
Și-n acorduri fine
Pleacă vara,- doamnă!
Zbor de cuci
Zbor de cuci, peste sătucul
Unde am copilărit,
Trece vara, plânge nucul
Ce ograda a umbrit.
Cucii pleacă, nu le pasă
C-au lăsat în urmă doruri,
Iau cu ei vara frumoasă
Schimbând-o, cu- alte decoruri.
Cântul lor, nu mai răsună
Peste-al meu sătuc natal
Și pe soare, și furtună
'L-auzeai, sentimental.
Zbor de cuci, peste livada
Ce m-așteaptă suspinând,
Plânge nucul și ograda
Eu, pe gânduri rămânând,
Mai ascult tăcut, balada
Cu amintiri, depănând...!
Fluturi și rouă
Fluturi și rouă
Mireasmă tăcută,
O inimă-n două
Și iar, refăcută.
Speranțe și vise
Despart amintiri,
Orizonturi deschise
Adună priviri.
Un gând, o chemare,
O lacrimă-n zori,
Un nor, apoi soare,
Pași mici și ușori.
Fluturi și rouă
Cuvinte nespuse,
O inimă nouă
Peste iubiri apuse.
Ce e mama pe pământ?
Ce e mama pe pământ?
Dor nestins, purtat de vânt,
Nectarul ascuns în flori,
Dragostea, cu-ai ei fiori,
Primul cuvânt spus de tine,
Cântecul cu șoapte line
Când te legăna duios:
, Puiul mamei, cel frumos".
Mama-i raza ta de soare
Cu parfum de lăcrămioare,
Mâna, care te alintă,
Gura, cu povața sfântă.
Când necazul te-a învins
Și ești de amar cuprins,
Mergi și plângi pe-umărul său
C-așa-i dat de Dumnezeu,
Vorba mamei să mângâie,
Spinul, să-l transforme-n grâie,
Tristețea, în bucurie
Și speranța-n mărturie.
Ce e mama pe pământ?
E cuvântul cel mai sfânt.
Du-i în dar dragostea ta,
Deschide-i mai des poarta
Și privește-o cu mult drag
Când îți zâmbește, din prag,
Sărută-i mâna și fața
Că ea-i pentru tine, VIAȚA!