M-am lăsat azi să- ți fiu floare

și din mirosul meu
am să-i dau vântului strop
să dea iubirii o culoare
și celor ce n-au încă noroc...
și din petale de crud-verde
să-și pună soarele o umbră
când se va duce către stele
dor să devină cu gust de ambră

și dac-am să mai fiu și mâine
de dimineață am s-aleg
să mângâi părul tău și
buzele ce știu drumul spre mine
fiindcă și azi și-n orice mâine
eu, sunt sunetul ce-l cânți și îl adori, la mandoline


Câmpul sărutului meu,


se întrece cu vântul
câmpul sărutului meu,
are șoapte de trifoi norocos
se așează în fața ta și-ți întoarce lumea pe dos
știu!
îmi place să fiu
regină  la balul dintr-o poveste

unde se desenează într-o lumina nouă VIAȚA,  pe creste

câmpului cu trifoi

îi împletesc din zâmbete de chiparos

izvoare ce trimit norii să zboare în dansuri cu picuri de ploi, să atingă și marea sfioasă ce stă neagră pe jos,

până și pădurile încep să șușotească,

florile de colț ciocăne la munții fereastră…

parcă era ieri când am zburat spre adâncuri în viață,

când m-am împiedicat de un câmp mov, din noapte se făcuse repede dimineață

norocul meu a fost liniștit de o ușoară tăcere

miracolul s-a așezat în palma mea și rămâne, nu-și dorește să dezlege în lume mistere

miroase a nopți luminate de licurici

a chicoteli unde balsamul este împrăștiat copilăros printre stânci,

orele se scutură din brățări așezate de timp

parcurgând spirale-cristal așezate în muntele căutat- ….în Olimp



Reinventată


aseară, înainte să adorm, ne-am întâlnit

exact când stelele se treziseră

una mi-a spus că sunt extravangată,

cum de îmbrac o cămășă de voal transparentă?

cred că nu era din universul nostru

fiindcă noi desenăm semințele altfel

m-am dat, atunci, cu-n nou parfum

m-am gândit să mă reinventez

să miros a surâs și pasiune

să avem mereu a ne spune

râzând,

despre îndrăzneli descurajate de alții,

despre începuturi neprețuite de ei

despre comorile, pentru ei, prea mărunte,

nestematele recunoscute de ochii tăi

căror clipe să le scriem și azi?

crezi că timpul se uită la ceas?


Scriu…..

despre experiențe nerisipite,
despre iubirea venită-trăind,
scriu despre un dor ce pătrunde
precum un spin de trandafir
și despre mângâieri netimide
și de săruturi date în taină
despre culoarea pasiunii
 și setea de tine în noapte
și despre plânsul ce ploaia-l aduce
despre cuminți îmbrățișări dăruite,
despre gerul cunoașterii noastre
și-apoi de povestea din zile țesută
despre porți stăpânite de suflet
și de ferestre tăcute în zori
scriu și privesc la cuvinte….
și-mi spun …ce e viața...?!,
cărarea asta cu iubire.... se-aud-un răspuns, apoi…?
și scriu cu nescrise cuvinte
trăind un prezent neplecat…. din mereu…..trăiri-necuvinte




Strălucirea pe tărâmul nopții


fiindcă de-ai vrut să te joci în noapte

Și să te bucuri că îți sunt,

Să-ți amintești cu dor de toate

Ca împlinire pe pământ

Și părul să-l miroși de-i vrea

Și-n ochii mei să se-oglindească dintr-o dată și privirea ta

Pe pielea ce atinsă s-o lăsa

De-un gând ce a-îndrăznit să mă iubească

Va apărea chiar strălucirea

Și nou tărâmul-dor…. chiar fericirea

Din fricile că vor vedea și alții

Cu ce curaj noi ne trăim

Vom face doar pavaj pentru o stradă cu emoții

Din care noi vom construi acel castel

Și luminat de BUCURIA Lunii

Cu străluciri de stele mii și mii

Vom regăsi și Carul Mare și chiar Calea Lactee de care tu vei povesti

Luceafărului ce ne-o sta de veghe, cu el ne vom mărturisi




Noaptea sau ziua prin Rai


cum să fii la fel după ce ne-am atins sufletele?

cum să spui lumii că iubirea-i departe?

cum să vorbești doar cu stelele?

cum să-mbrătișezi toate furtunile?

dacă norilor le e drag de mine,

dacă soarele mă iubește deja

dacă părul meu își dorea

să poarte surâsul și atingerea ta

fie, atunci!….

zâmbetul în pietre  s-a cristalizat,

cu puterea focului a fost protejat


cu-mbratișare de dor a fost îmbrăcat

noaptea toată de ea a uitat

ne rămânem!

ne suntem dorul rescris  întâmplat
Vorbiseră

să se recunoască repede,
vorbiseră….
îndeletnicirea să le fie asemănătoare
să-și dea crezare,
da, demult poate în alte vieți sau poate acum
privirea lui și-a ei s-a întâlnit,
nici n-avea altfel cum
Atunci…. vorbiseră
iară,
toate clipele le-au amuțit
veneau dintr-un viitor neîntâlnit și nemaitrăit
de demult își vorbiseră
să își recunoască strălucirea,
mâinile să își atingă împletirea
așa își vorbiseră…