În seara aceea de septembrie, Lucian adormise târziu și supărat. În livadă se certase cu doi pui de Rândunică. Năzdrăvanii cățărați pe-o creangă de măr, se încăpățânau să nu ia parte la lecția de zbor a cărei învățătoare era chiar mama lor, Rica - Rândunica, cum obișnuiau, s-o strige păsările din livadă.
- Dacă nu vreți să învățați să zburați, cum credeți voi, că veți putea, să ajungeți Rândunele? Se băgă în vorbă Lucian!
- Asta le-am zis și eu! Se destăinui cu năduf mama celor doi puișori încăpățânați. N-o să vă pot duce cu mine în pădurea fermecată din ţările calde.
- Detalii
- Scris de Geta Palade
Mi-a bătut septembrie în geam, deșteptându-mă. I-am zâmbit printre gene, sorbindu-i cu nesaț raza care privea complicitar spre chipul meu. I-am primit sărutul de mătase și-am dat binețe culorilor jucăușe din pletele-i nonconformiste. Am întins mâinile spre lumina diafană și-am prins în căușul palmelor poezia zorilor.
Se lăsaseră la vale arșița și larma lui cuptor și-ncercam să calc prin roua altor dimineți, mai blânde și mai cuminți.
Mergeam în pasul lor, șoptindu-mi prin lacrima bucuriei că lumea nu se sfârșește odată cu mine și nici nu se îmbată văzându-mă împlinită.
Mi-am scuturat gândurile în pragul casei și le-am privit cum se rostogolesc, rotindu-se în cerc, îmbrățișând imaginar corola minunată a florilor târzii. Le-am cules nectarul, rujându-mă cu dulceața lor, și-am lăsat ca mireasma să mă-mpresoare, pentru ca eu să-mi port singură de grijă, fără a mai privi insistent spre cei care se erijau în puternicii vremurilor prezente.
- Detalii
- Scris de Angela Burtea
Împreună cu soția urcam dealul spre cimitir, pe lângă casa lui Pârga.Gospodăria era frumoasă.Casa părea nouă, ridicată probabil de fiu-său pe locul celei vechi, pe care mi-o aduceam bine aminte.Și de badea Gusti, Pârga, cum îi ziceau oamenii, îmi aduceam aminte, deși trecuse de mult în lumea celor drepți. În minte, pentru un timp, i-am revăzut chipul așa cum mi-l mai aminteam de pe vremea copilăriei. Probabil că mi se așezase un zâmbet pe față, căci deodată am auzit-o pe soție întrebându-mă:
- Ce s-a întâmplat?... La ce te gândești?
- Detalii
- Scris de Milian Oros
Regii şi împăraţii din poveşti se cuibăreau în sufletul meu de copil întocmai cum erau înfăţişaţi în basme. Se cuibăreau, mă înduioşau şi acolo rămâneau bătrâneii aceia simpatici şi buni care-şi conduceau cu dreptate ţinuturile peste care domneau. Şi care, de cele mai multe ori, se străduiau să-şi mărite nişte fiice, cam trei la număr în aproape toate poveştile. De fapt, două dintre ele, pe cele mari. Fiindcă, nu ştiu de ce, pentru acestea nu se-nghesuia nici un pretendent. Toţi aspirau, pe capete, la mâna fetei celei mici. Pentru care se şi luptau în toate felurile, cu săbii ascuţite sau în luptă dreaptă, corp la corp, cu diverşi căpcăuni sau zmei. După cum se vede, în poveştile noastre cu regi şi împăraţi, nici măcar personajele negative nu făceau coadă la peţit pentru primele două născute, dorită era doar mezina. Şi nimic nu te-ar fi putut opri, dacă ai fi avut structură de cârcotaş, să te întrebi de ce mai apăreau în poveste prinţesele cele mari. Numai aşa, spre a fi făcute de râs, spre a fi umilite? Pare, astfel, destul de probabil că poveştile nemuritoare mi-au dezvoltat un fel de complex care s-ar putea numi în psihologie complexul primului născut, mă gândesc.
- Detalii
- Scris de Elena Dican
Festivalul se încheiase! Totuşi am ramas la Sighişora încă câteva zile, nu mă puteam desprinde de atmosfera tinerească, de voie bună, îmi făcea bine să mă plimb, hoinăream pe străzile înguste, priveam casele vechi şi încercam să-mi imaginez cine au fost locatarii, cine sunt locatarii! De ce nu ma puteam desprinde de orasul lui Vlad Ţepes, de ce rătăceam ca o umbră? Am vizitat Turnul cu ceas, îmi plăcea să urmăresc firul zilei, să măsor timpul, parca eu eram orologiul cetăţii, bing, bang, dădeam ora exactă! Cutreieram oraşul în lung şi-n lat, mă opream la câte o cafenea aflată între zidurile vechi, îmi imaginam vieţi trecute de domni şi de domniţe, turniruri, cavaleri îmbrăcaţi în zale, coboram zecile de scări până în piaţă, târguiam câte ceva, mă cunoşteau până şi precupeţii. ...
- Detalii
- Scris de Doina Pana