Într-un orășel micuț, ascuns între munți, trăia Mira, o tânără artistă ce își petrecea zilele pictând și nopțile, pierdută în vise despre iubirea perfectă. Deși sufletul ei era plin de lumină, Mira părea să fie atrasă mereu de persoane care o lăsau în întuneric.
Prima dată a fost Andrei, un pianist talentat și inginer, dar cu o inimă neliniștită. Mira era fascinată de melodiile lui melancolice și de felul în care părea să sufere în tăcere. De fiecare dată când el o lăsa singură pentru proiectele lui tehnice sau pentru alte persoane care îi admirau talentul, Mira găsea scuze pentru comportamentul lui. „Este doar rănit,” își spunea ea, confundând durerea lui cu adâncimea unei iubiri neînțelese.
Andrei era rănit din cauza unei copilării marcate de absența tatălui său și de așteptările imposibil de atins ale mamei. Crescut într-un mediu rece, unde doar rezultatele contau, Andrei învățase să-și ascundă emoțiile în spatele pianului și al muncii. Fiecare proiect pe care îl termina sau fiecare melodie pe care o compunea era o încercare de a exprima ce nu reușise niciodată să spună cu voce tare: că se simțea neînțeles și abandonat.
- Detalii
- Scris de Adriana Crăciun
A fost o dată ca niciodată, că de nu ar fi, nu s-ar povesti. Un regat mare, mult mai mare decât oricare altul. Și un palat atât de mare, vai! Mare de ajungea până la cer. Și toți cetățenii care erau în regat erau fericiți. Copiii se jucau, adulții munceau și tot regatul era în armonie.
Pentru un loc așa de mare și vesel, era evident, trebuia să fie și un conducător bun! Regele Jasper era unul dintre cei mai apreciați regi din lume. Știa să facă pace în tot regatul, dar provocat nu dă lipsă de curaj și putere. Soția lui, regina Catherine este o femeie foarte blândă, cu suflet mare pentru ori și cine. Împreună au domnit acest regat, având grijă să fie toți cetățenii fericiți.
A existat o singură problemă totuși, aceștia nu au avut niciun moștenitor. Regina nu putea face copii. Au adus vrăjitori de pretutindeni sperând că aceștia vor găsi o cale ca regatul să aibă un prinț. Anii treceau și nici o veste îmbucurătoare. Regele și regina au început să îmbătrânească și odată cu trecerea anilor speranțele erau tot mai slabe. Regina nu mai voia să iasă în mulțime. Se retrase în lumea ei și o tristețe apăsătoare o ținea captivă în palat. Regele deveni din ce în ce mai îngrijorat de soarta ei și nu știa cu ce și cum să o înveselească. În zadar au organizat petreceri, grădina palatului a umplut-o cu flori și cu cele mai frumoase păsări cântătoare.
- Detalii
- Scris de Raul Alexandru Mitruți
Henry visa de când era copil să călătorească în jurul lumii. Acum crescu destul de mare încât să-și împlinească acea dorință efemeră. El își pregăti aproape tot ce crezu că îi va fi de folos, dar când se gândi mai bine, nu putea să plece pur și simplu și să își lase singură sora mai mică. Așa că îi propuse să-l însoțească în această aventură.
- Dragă Beatrice, eu am să pornesc într-o lungă călătorie. Nu pot să te las singură acasă, așa că aș dori să mă însoțești.
Ea nu stătu prea mult pe gânduri, și acceptă de îndată. Deși ei nu îi plăcea să plece prea departe de casă, se gândi că tot mai bine este să fie lângă fratele său fiindcă, nu se știe, poate îi va fi de folos.
În scurt timp, Henry pregăti barca cu tot ce considerau că este necesar și porni la drum în dimineața următoare. Valurile mării luă barca și o dăduse spre necunoscut. Nici unul nu știa încotro se îndreaptă sau ce îi așteaptă pe celălalt mal, sau dacă chiar există vreunul. Zile în șir nu au zărit decât apa întinsă și câțiva pescăruși undeva în zare. Când deodată, marea deveni furioasă, valurile începuse să ridice barca cu putere, cerul se întuneca și o ploaie cruntă se abătu asupra lor, crezând că le-a venit sfârșitul.
- Detalii
- Scris de Raul Alexandru Mitruți
Onoarea
În anul 1940, familia Barley din orașul aglomerat Carsehold avea o zi normală. Cel puțin așa credeau ei...
Dna Jennifer se ducea la muncă pe drumul cel pietros. Dar la jumătate de drum o țărancă mai în vârstă venise la ea. Ea avea o jachetă neagră și ieftină de piele, opinci vechi și zgâriate și blugi banali din ață subțire.
- De ce ați venit la mine, dnă? întreabă Jennifer.
- Sunt bătrână și săracă... Faceți un bine și dați-mi un ban, vă rog.
Dna Jennifer i-a dat 5 bani de aur. În acea zonă, un ban de aur era bogăție pură. Bătrâna însă, a dat la schimb un săculeț misterios legat de o sfoară mică și subțire.
- Scuzați-mă, nu accept sedile de la oricine.
- Detalii
- Scris de Raul Alexandru Mitruți
După ce profesorul Dumitru Gherman făcu prezența, prezentă și lecția: problemele sociale. În mare parte, lecția este despre drepturile omului și probleme centrale în etică. Nu s-a întâmplat nimic extraordinar, până când, dintr-odată, îl aud pe profesor spunând:
- Ce părere aveți despre problemele care sunt în această perioadă?
Vlad, un coleg de-al meu, răspunde:
- Eu cred că cea mai mare problemă este frica de îmbolnăvire. Consider că teama ne poate duce la eradicarea umanității.
- Un răspuns foarte bun! spuse profesorul.
- Detalii
- Scris de Raul Alexandru Mitruți