Când te sărută A te dezintegrezi pâna-n haosul cel mai nebănuit al fiinţei tale de bărbat care posedă un onorabil sentiment al tragicului. Începe încet, cum ar porni ghezăşul din Halta Feisa de Jidvei; mai apoi, o pajură pestriţă ca găina golaşă a vecinei Sepi, îşi înfige ciocul în mijlocul pieptului şi te suie cu faţa în sus, înspre albastrul acela despre care poţi să spui ceva, da' nu-l vezi în realitate, iar în rest n-ai decât să traversezi toată lumea, să nu mai vorbesc de cât de mare-i Ardealul, până se satură pajura de tine.

Oare, pasărea asta din basmul popular îi necrofagă? Întrucât, din cauza unui cântăreţ de jazz de culoare, m-a scăpat între stânci.

Stăteam suspendaţi, eu şi cu A, între două lumi.

CAPITOLUL V

    In noaptea dintre ani, avea sa mearga cu prietenii la o cabana. Nu am putut sa-l insotesc pentru ca in cealalta zi aveam concert. Ne-am auzit la telefon. Dupa concert, voiam sa iesim sa mancam ceva...si am ajuns la munte. Totul era inghetat si alb. O priveliste de poveste! Imi era bine cu el. Ma simteam protejata atat cat aveam nevoie. Nu-mi doream nimic in plus!
Erau zile in care parea smuls din visele mele, ba mai mult: desenat. Era de o frumusete rara. O  frumusetea masculina care pe mine ma facea sa ma inclin, sa ma minunez si sa tanjesc sa o vad mereu. Avea trasaturi drepte, ochi adanci, un maxilar proeminent, buze carnoase, sprancene creionate in mod perfect de cel mai mare Artist...

CAPITOLUL  IV

De Craciun, ne-am certat. Ma mintise, iar eu nu mai puteam suporta neadevaruri, incertitudini, neincredere si instabilitate. Simteam cum imi fugea pamantul de sub picioare...nu reuseam sa-l vad asa cum era cu adevarat! Il urcasem pe un piedestal sus de tot si ma incapatanam sa ramana acolo... nu aveam niciun chef sa-l cobor! De fapt, era necesar ca  barbatul pe care il iubeam sa fie acolo,sau poate chiar mai sus...
In noaptea „sfanta”, eram trista. La orele serii, primesc un telefon de la prieteni- era  vorba de  o invitatie de a  petrece seara cu ei. Am acceptat , pentru ca toata ziua mi-o petrecusem in casa.

Capitolul III

Exista undeva o teama enorma de iubire, iar eu ii vorbeam despre ea ca despre ceva tangibil, ca despre ceva clar si minunat! Insa de partea cealalta, aceasta notiune nu fusese palpabila niciodata. Unul dintre noi nu stia ce inseamna „a iubi”, asa ca puteam vorbi in continuu atata timp cat fabulam. Cuvintele mele se pierdeau undeva pe drumul dintre noi...dar el tacea. Imi dadeam seama ca ceva nu functiona, insa imi doream sa cred in el si in tot ceea  ce-mi spunea!
Tacerea asta era grea si ascundea in spatele ei o viata suferinda, o viata traita fara iubire, o viata nesigura si galagioasa;

CAPITOLUL   II

A doua zi cand ne-am vazut, era destul de tarziu. El avusese meditatii, eu lectii la liceu. Ploua din nou, dar azi ploua bine. Nu ne mai puteam juca cu ploaia si nici ea nu dedea de inteles ca ar mai fi avut chef de joaca.
Ma suna! Ii spun:
-„Nu putem iesi, afara ploua foarte tare!”, iar el ma linisteste:
-„Vin sa te iau cu masina!”
Am mers sa mancam. I-am spus ca vreau sa invat germana. Il sacaiam mereu cu intrebari:
-„ Asta cum se numeste in germana?... si asta? ...si asta?”...pana la urma,