cp(Ion Toma Ionescu – „Crucea de piatră”, Ed. Art Creativ, 2021)

               Pe un făgaş elegant petrecându-se evenimente nebănuite, îmi vine în minte o peliculă de fantastic şi de mister, a cărei acţiune este plasată în epoca victoriană, ondulată în jurul  piesei principale: prestigiul realizat prin magie.
               Într-un mod uşor eufemistic, Ion Toma Ionescu, chiar poate fi prezentat drept un magician, înrudindu-se cu meşteri de seamă ai iluziei, cu priză de scenă la publicul larg. Fiind unul dintre aceia care am urmărit îndeaproape întreaga sa producţie lirică, mă situez confortabil în compania binevenitei antologii, cu un titlu smuls din istoriile romanţate ale Bucureştiului.  
               „Crucea de piatră” întruneşte o sumă de ’păcate’ care de care mai fierbinţi, actualizându-şi permanent esenţele în formule de seamă. Este cazul să pornim „Sub magie”: „ca şi cum luneci/ cu mâinile/ desfrunzind pielea/ ceţoasă/ devălmăşind voit sub/ cearceafuri de smalţ/ ordinea riguroasă/ a liniilor prelungi// am văzut o casă/ în zwolle/ din colţuri sparte/ de cărămidă/ arsă în foc/ ieşind în relief/ ca ţepii unui arici// ce fiinţă hieratică/ şi caldă/ ademenind/ sub magie/ stă să se deschidă/ sub pielea-ţi/ trandafirie// */ Lung ca un lujer,/ cuţitul scrijeleşte/ marginea clipei”.  

fmPoetul, prozatorul, eseistul şi subtilul critic literar, Ion Toma Ionescu, în plin an pandemic (2020), reuşeşte să tipărească la Editura Ecreator, din Baia-Mare, cartea „Fotografii mişcate. Poezie şi tablete”, o carte-document, în care literatura, ca artă (ilustrată prin proză memorialistică, lirică subiectivă, eseistică, evocare, portret literar, notă de lectură) se îmbină fericit cu arta fotografică.
    Să aduci în faţa cititorului personalităţi literare româneşti, trecute nu de mult timp în eternitate (Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei, Petre Anghel...), care  ţi-au descoperit harul artistic şi te-au încurajat să-l cultivi, determinându-te, cu timpul, să-ţi găseşti drumul personal; să evoci evenimente culturale la care ai participat  şi unde ai cunoscut o întreagă pleiadă de autori contemporani, alături de care ai trăit momente de înălţare spirituală; să dedici fiecăruia dintre ei o poezie adecvată momentului şi pornită, în acelaşi timp, din inima ta largă şi din prea plinul sufletului tău..., toate acestea nu sunt nişte lucruri tocmai simple şi nici la îndemâna oricui, într-o lume incertă şi egoistă, în care fiecare individ este preocupat să se pună pe sine în lumină, iar nu pe cei de lângă el.

cpCea de a noua carte de poezie, din cele aproape douăzeci, publicate de scriitorul Ion Toma Ionescu, „o mică antologie”, purtând un titlu incitant, Crucea de piatră, a apărut la începutul acestui an (2021), la Editura Art Creativ din Bucureşti.
    În scurta prefaţă pe care o face cărţii, cunoscutul şi apreciatul scriitor moldovean, Adrian Alui Gheorghe, reuşeşte să surprindă două laturi definitorii în creaţia lirică a lui I. T. Ionescu: latura sacră, care „esenţializează viaţa şi clipa”, şi latura profană, care „trăieşte dezlănţuită...”.
    Crucea de piatră este concepută în cinci părţi (inegale ca număr de poeme, fiecare purtând un titlu în limba engleză), corespunzătoare celor patru anotimpuri, cărora li se asociază o culoare sau o caracteristică (primăvara/ verde; toamna/ galben; iarna/ alb; vara este strălucitoare). Pe lângă aceste patru anotimpuri, apare un al cincilea (the fifty season), acela al sinelui, al cunoaşterii, pe scurt, al trecerii...

Poza Calotescu„Mi-l închipui pe dumnezeu frământând omul” („cu veșmântul albastru argintiu suflecat / aura un pic transpirată / și tălpile goale / adâncindu-se în desăvârșirea lutului / precum olarii sau cărămizarii / îl și văd cântând cu îngerii alături / cu bucurie și speranță”) afirmă Tudor Gheorghe Calotescu în volumul de versuri „Viața nu e o dare de seamă”, apărut în 2021 la Editura „eCreator”, din Baia Mare, un volum care ar trebui să lase imaginația doritorului de lumină să zburde într-o lumină absolută.
    Volumul constituit din două părți: „Dumnezeu își caută Dumnezeul” și „Fericirea de a căuta fericirea” aduce în fața cititorului devoalarea unui suflet de poet aflat într-un moment al confesiunilor.
    Părintele Arsenie Boca spunea că „trăind în iubire, descoperi lumina”, iar după cum se poate observa din titlurile celor două părți constitutive care se află într-o frumoasă și firească interdependență, Iubirea (Dumnezeul) conduce către Fericire. O viață fără iubire mu este viață, căci dacă „dragoste nu am, nimic nu sunt” (Sf. Apostol Pavel).

icp                 „Sufletul nostru, adevăratul nostru sine este dimensiunea esențială, cea mai misterioasă și mai magică a ființei noastre.
De fapt, nu este o realitate separată, așa cum este considerat în gândirea occidentală, ci forța coezivă care ne unește trupul, inima și mintea.
Nu este o fantomă prinsă cumva în capcana mașinăriei fizice a trupurilor noastre, ci chiar esența ființei noastre”, spunea Gabrielle Roth, iar Ioana Cîrneanu ne propune o incursiune în suflet, prin volumul „Povestioare de trezit copiii. Povestioare cu tâlc”, apărut la Editura „Ecreator”, din Baia Mare.
Fin cunoscător al sufletului uman, Ioana Cîrneanu este dirijorul unei întregi simfonii a sferelor, încercând cu bagheta sa magică să deschidă cămările sufletelor oamenilor, pentru a pătrunde în ele muzica divină. „Nihil sine Deo!”
Creatoarea „povestioarelor cu tâlc” ne invită într-o lume desprinsă din poveste, parcă, măiestrind, împletind și oferind cu generozitate pilde menite să descuie uși ce erau încuiate de mult sau să readucă în ochii cititorului învățăturile creștinești.