b   În poezia „Suntem noi, oamenii...", din volumul Mângâieri tardive, domnul Valentin Lupea aduce în atenția cititorului una dintre cele mai vechi și mai tulburătoare întrebări ale omenirii: cine este omul și care este locul său în univers?
   Poemul este construit ca o succesiune de interogații care nu urmăresc să ofere răspunsuri definitive, ci să deschidă noi orizonturi de reflecție. Autorul pășește pe teritoriul marilor preocupări filosofice, acolo unde certitudinile se împuținează, iar întrebările devin mai importante decât răspunsurile.
   Versurile sunt străbătute de o profundă neliniște existențială. Nu este neliniștea omului dezorientat, ci a celui care caută necontenit sensuri, încercând să înțeleagă raportul dintre bine și rău, dintre rațiune și inimă, dintre infinit și limitele propriei condiții. Întrebările sale amintesc de frământările care au însoțit gândirea umană încă din Antichitate, de la reflecțiile lui Socrate și Platon până la meditațiile lui Blaise Pascal asupra omului situat între infinit și neant.

bobocea    Mihaela CD a fost întotdeauna preocupată în operele sale de marile adevăruri existențiale , de marile teme și motive întâlnite frecvent atât în literatura română, cât și în literatura universală .
    Poezia Mihaelei CD dezvăluie căldura și sensibilitatea sufletului, dorul de părinți și de persoanele dragi, triumful vieții,iubirea- febra sufletului, trecerea ireversibilă a timpului, îndemnul de a merge mai departe, chiar dacă viața nu este întotdeauna așa cum ne-am dori, iubirea față de Dumnezeu, dialogul  cu ființa divină , rolul și responsabilitatea poetului în viață, în societate.
    Mihaela CD ne oferă în dar, nouă , cititorilor, nu numai versuri , dar și în proză, eseuri motivaționale, aforisme, adevărate lecții de viață lăsate posterității , adevăruri și sentințe , cercetând natura umană , profunzimea sentimentelor și subtilitatea vieții, într-o simfonie a gândurilor , a sufletului pur, sensibil.
    Sunt slove încărcate de simboluri, îmbrăcate în strai divin, slove ce mângâie sufletele, luminează existența .

Sima1Poeta Ionela Amalia Sima construiește un univers liric floral original în volumul de poezii „Floare albastră”, editura „Armonii culturale”Adjud, editor Gheorghe Stroia, montaj copertă George-Nicolae Stroia, tehnoredactare și corectură autoarea Ionela Amalia Sima.
Autoarea este o poetă contemporană din Baia Mare (născută la Suciu de Sus), remarcată în mediul cultural maramureșean prin activitatea sa literară și participarea la cenacluri locale și lansări de carte, inclusiv la Liga scriitorilor din Cluj Napoca. S-a afirmat prin volumele de poezie „Floare albastră” și „Oglinda sufletului”, volume care evidențiază o sensibilitate aparte și o preocupare constantă pentru universul interior al ființei. Actualmente profesează în calitate de psiholog școlar la Școala Gimnazială Mireșu Mare iar profesia aleasă îi vine ca o mănușă, fiind implicată trupește și sufletește în multe proiecte care se derulează în școală.
Volumul debutează cu poezia „Floare albastră” (care-i dă și titlul volumului) și reprezintă „Ars poetica” autoarei. Tema centrală este frumusețea idealizată a naturii și legătura ei cu universul interior al eului liric.

valiza         Se află un mare adevăr în ceea ce spune Johnny Ciatloș Deak în CUVÂNTUL AUTORULUI cu care se deschide minunata sa carte, VALIZA CU NESTEMATE (Recenzii și cronici literare), Editura GLOBART UNIVERSUM, Montreal-Canada, 2026, și anume acela că "Drumurile unui cronicar nu se încheie niciodată, el este un călător al sensurilor, un spirit care traversează lumi literare diverse, adunând din fiecare câte o esență".
          Da, modul în care jurnalistul, cronicarul, scriitorul, editorul, colaboratorul în antologii, moderatorul și realizatorul, producătorul de emisiuni tv, promotorul cultural și, nu în ultimă instanță, criticul literar de vocație, Johnny Ciatloș Deak, examinează prin disecare, departajare și generalizare metamorfozele artei celor aproximativ 34 cărți și autori ai epocii noastre, împărțite în cele 7 secțiuni ale cărții, constituie un exemplu concludent de judecare critico-estetică deschisă a unor înnoiri profunde pe tărâmul creației literare. Oricum, valorile artei literare, și nu numai, se deduc de la sine în fondul permanențelor literare, indiferent de proveniența lor estetică.

20260521 102142ORIZONTUL IMPERATIV, Editura CROMATICA, Baia Mare, 2026, cartea de debut a filosofului băimărean Marcel Mureșan, este o reușită carte despre cunoaștere în general, despre îmbinarea cunoașterii cu emoția provocată de artă și cultură, dar nu în ultimă instanță, de cunoașterea și înțelegerea omului, deoarece, așa cum însuși autorul mărturisește "... toate (cele n.n.) scrise de mine în această carte au un singur subiect: OMUL, cu toate treburile lui. Este perspectiva orizontului mirării lui. Este drumul omului spre plenitudine".(Din mărturisirile autorului - Dedicație).
          Pentru Marcel Mureșan, scopul unei cărți este acela de a sădi în sufletul omului o anumită tensiune, care tensiune va trebui să rodească "în timp și care să se reducă în final la o adevărată estetică a unei expresii livrești"(Coperta a patra a cărții), deoarece numai estetica ne poate duce, în ultimă instanță, spre cunoaștere și frumos.