Raul Alexandru Mitruți scrie, în volumul Scările imaginației (Editura Ecreator, Baia Mare, 2020), o proză situată între basm și fantasy, lecturile specifice vârstei făcându-și din plin simțită prezența.
Copiii din prozele lui Raul Alexandru Mitruți sunt curajoși, adevărați eroi, ei luptă cu toate forțele pentru a-și împlini visurile, precum William Barley, care dorește să învețe magie la cel mai înalt nivel, ori Henry, care pornește într-o călătorie în jurul lumii („Dacă îți vei urma visurile, vei reuși, dar trebuie să muncești mult și bine” – Peripețiile lui William Barley). Dar luptă și pentru a înfrânge răul.
Dacă tot am pomenit de magie, unii copii sunt născuți cu ajutorul magiei, așa cum este cazul lui William Barley (o păpușă de lemn a prins viață după ce a fost presărat un praf magic asupra ei: „O păpușă de lemn de găsești, copil ai să primești” - Peripețiile lui William Barley; o naștere ce prezintă asemănări cu cea a lui Pinocchio) ori Archel („Copilul va fi din sângele vostru. De asta voi avea nevoie de o cupă de sânge de la tine și de la regină” – Legenda lui Archel).
Destinul celor născuți prin magie nu este unul lin, ci exepțional, pus serios la încercare de către forțele întunericului („Dar va fi făcut prin vrajă, iar la maturitate pot apărea unele semne sau inamicii din Forțele Întunecate ar putea veni după el” – Legenda lui Archel).
- Detalii
- Scris de Daniel Luca
N-am dorit să treacă 2024 fără să consemnez apariția antologiei „Literele toamnei noastre”, editura „eCreator” Baia Mare, colecția „Antologica”, 2024.
Antologia „Literele toamnei noastre” propusă de către scriitorul, antalogatorul și editorul Ioan Romeo Roșiianu, ilustrată cu lucrări deosebite ale pictoriței Carmen Mihaela Coca este deja arhicunoscută, atât prin design, concepția grafică, format și valoarea intrinsecă a materialelor publicate. În această antologie de toamnă semnează un număr de patruzeci și doi de autori.
Ca de fiecare dată, pentru a nu stârni orgolii (scriitorii au acest defect!) sau motive de nemulțumire, editorul Ioan Romeo Roșiianu i-a așezat în ordine alfabetică, ca-n catalogul electronic al clasei de elevi și bine a făcut.
Poetul Gheorghe Apetroae își îndeamnă iubita: „Să vii, eu, cu cerneala sidefie a iubirii tale,/ din călimara vieții mele, am ținut să-ți scriu/ pe jumătatea inimii ce-am despicat-o stea/ cu har, să-mi cazi, în sângele de-atunci, să vii...!”.
Poeta Rodica Ioana Bândilă suferă din dragoste: „Agonie și extaz, moarte și-nviere,/ Am renăscut din propria durere,/ să clădim un nou început/ din propriul sfârșit,/ din propriul trecut”.
Poeta Violeta Bobocea se identifică cu o frunză a toamnei: „Sunt doar o frunză rătăcită,/ răvășită de tristețe,/ de tainice, nevăzute doruri,/ un gând mă apasă, mereu dă târcoale,/ frunzișul toamnei mă alintă...”.
- Detalii
- Scris de Gelu Dragoş
Citește mai departe: O antologie minunată despre Toamnă, marca „eCreator” Baia Mare
O adâncă poezie a confesării emoției lirice din perspectivă personală ne propune poetul Gheorghe Ionel Boboacă la debutul său, o carte înveșmântată-n trăiri pline de sensuri ridicate la dimensiuni planetare, perspectivă senzitivă ce-i îngăduie îndelungi introspecții, emoția anterioarelor experimente existențiale și trăiri fiind unicul termen de comparație acceptat ca fir roșu în scrierile sale.
Scriitura sa transcede fericit patosului și stării de îndrăgostit, însă implicarea emoțională străbate vintre și cutremură trăiri, o sinceritate capabilă să facă din lector complice, fiecare purtându-și desaga cu împliniri sau neîmpliniri existențiale.
Captivantă senzitiv este tema (re)descoperirii ființei iubite, linia de așteptare și trăirea în sine devenind soclul pe care poetul clădește imaginea angelică a celei ce este fior existențial, starea de îndrăgostit fiind străveziu și minunat evidențiată.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roşiianu
Pentru început să-mi explic titlul recenziei prin vorbele poetului: „...Ploaia ținea să-mi fie tovarășă,/Ploaia mă cicălea/ să culeg căpățânile de varză și cartofii din grădină,/ că ea m-a ajutat cu ele,/să scriu, să nu umblu după fufe/ când niciunul nu știe cât timp mai are,/ Ploaia era cu gelozia pe piele,/ ploile din jur o ocoleau,/ cum lași intimitate celor căsătoriți,/ Ploaia mă avea pe mine/ și era voluntară și cu idei fixe și nu voiam să mă părăsească,/ e ceva logică în gândul ca fiecare om să aibă ploaia lui”, adică acest fenomen natural pentru Alexandru Petria înseamnă mult mai mult, ploaia îi oferă copilului o anumită condiție socială, apoi ploaia prin talentul nativ și sudoarea nopților nedormite cu scrumiere pline, să și-o facă prietenă pe viață, să-i dea statut de reînviere spirituală, în aceste vremuri caniculare. De altfel ploaia este obsedantă în opera poetică a lui Alexandru Petria, fie și pentru renașterea vegetală, ca să nu mai vorbesc de cea poetică!
Alexandru Petria este un poet sincer, adevărat, nonconformist, în vogă, foarte citit de tânăra generație și nu numai, iar prin volumul „Triaj prin sânge și valuri”, editura „Tribuna” Cluj Napoca, acest fapt este accentuat și reconfirmat.
- Detalii
- Scris de Gelu DRAGOȘ
Citește mai departe: Alexandru Petria scrie având ca principiu dictonul „fiecare cu ploaia lui”
Citind definiția fabulei în dicționar, aflăm că „Fabula este opera epică, în proză sau versuri, în care se prezintă defecte omenești, prin intermediul unor necuvântătoare personificate, cu scopul de a fi îndreptate. Fabula are un caracter educativ. Morala ei poate fi destinată și copiilor, nu doar adulților. Ideile morale pe care o fabulă le transmite din plin sunt: să nu-și însușească munca altora, să nu fure, să nu mintă, să nu trădeze, să nu jignească etc. Printre cele mai cunoscute fabule românești se numără: „Boul și vițelul”, de Grigore Alexandrescu, „Corbul și vulpea”, de Gheorghe Asachi, „Bietul Ion”, de Ion Luca Caragiale, „Greierul și furnica”, de Alecu Donici, „Măgarul în grevă”, de George Topârceanu.
Despre fabulele și pamfletele scrise de către Puiu Răducan, maestrul Nicolae Dragoș, cel care a prefațat cartea apărută la editura „Mircea cel Bătrân” Băile Olănești, în 2023 a scris: „Ivite parcă dintr-o candoare premeditată, cu acceptarea, uneori, a unor rime ce nu ocolesc intenționate stângăcii, versurile scrise de Puiu Răducan deconspiră existența unor ispite parodice ale intuiției ce înlesnesc drumurile spre o originalitate frustă în exprimarea unor atitudini și sentimente care mărturisesc îndrăzneli riscate și riscante. (...) Morala fabulelor și fulgerele pamfletelor nu le dau pace turbulenților și delicvenților care se amăgesc că și-ar putea ascunde chipurile după costumații și măști de împrumut de la diverse animale de esopică sorginte”.
- Detalii
- Scris de Gelu DRAGOȘ
Citește mai departe: Puiu Răducan ne propune „Fabule și pamflete” educaționale