j„Critica este arta de a iubi în mod inteligent.”
(Charles-Augustin Sainte-Beuve)

Pe esplanada literaturii române contemporane se distinge o voce și o personalitate literară complexă: bine-cunoscuta și îndrăgita scriitoare Liliana Moldovan, cunoscută atât ca scriitoare, poetă și  jurnalistă  cât și în postura de cronicar.  Domnia sa îmbină vocația literară cu activitatea profesională, activând în cadrul Bibliotecii Județene Mureș, fiind  deopotrivă implicată activ în viața literară și publicistică românească, ca redactor șef al „Agenției de presă Așii Români” și  al revistei „Orizonturi Mureșene” și ocupând funcția de Președinte al  filialei Mureș a Ligii Scriitorilor Români.
Opera domniei sale este polivalentă, reflectând un parcurs literar ascendent, o iubire indubitabilă pentru literatură și o etică  împământenită a scrisului întemeiată pe lumină, cunoaștere și valorizare. Cărțile pe care domnia sa le-a publicat au conținut divers, de la poezii, proză scurtă, interviuri, lucrări biografice până la recenzii și cronici literare. 

zodia porumbeilor salbatici george carstea 475881  Strânse cu pricepere și cumpănire depline-ntr-un tom* de un argeșean inspirat foarte la condei. Acum în zilele noastre. Îndrăznesc a spune că-i calcă apăsat pe urme lui Preda și nu doar. Fincă dă la iveală cu certă măiestrie „oameni, fapte, întâmplări” din zbuciumatu' veac anterior. Înainte și după Al Doilea Război Mondial. Într-un sat argeșean în care-și duceau viața locuitori harnici. Ajutându-se fără să stea pe gânduri unu' pe altu' oricând era nevoie. O comunitate închegată, puternică și fecundă prin muncă neobosită, încredere și înțelegere. Spre a-și duce viața mai ușor și a-și face traiu' zilnic mai înfloritor. Pe când nu erau limuzine pe toate drumurile. Nici măcar căruțe-n fiece ogradă. Nu mai zic de răutatea și cupiditatea de azi. Ce ne va duce până la urmă la apocalipsă...

mcd p          Cartea de față, PUTEREA IUBIRII, cartea poetei Mihaela CD, apărută la Editura GLOBART UNIVERSUM, Montreal-Canada, 2026, după cum ne spune și subtitlul cărții (Poezii de dragoste), este o carte de versuri în care se face cântată iubirea, dragostea, acest fenomen universal și este dedicată "Cu toată dragostea mea, soțului meu iubit, / Soarele care îmi luminează viața".
          Pornind de la ideea că dragostea este un sentiment complex, manifestat printr-o afecțiune puternică, definirea ei ar fi un demers la fel de complex, foarte dificil, cauzat fiind tocmai de complexitatea manifestărilor sale precum și de diversitatea legăturilor afective cuprinse în acest cuvânt, pentru că, nu-i așa, dragostea se poate manifesta față de familie (părinți, soț, soție, copii, frați, surori sau alte rude), față de prieteni, față de partenerii romantici, față de Divinitate, dar și față de animale, obiecte, patrie, frumos, artă și așa mai departe. 
          O constantă importantă a dragostei rămâne reciprocitatea. A iubi cu putere pe cineva, ceva înseamnă a adora. Cu toate acestea, dragostea, alias iubirea este un sentiment mult mai puternic decât adorația, deoarece ea cuprinde o mulțime de alte proprietăți și sentimente.

bogdeArticolul propune o reinterpretare mitocritică a romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu, urmărind configurarea unei epistemologii narative a adevărului ca proces de revelare progresivă. Demersul integrează perspective ale criticii literare clasice și contemporane și operează cu instrumentele mitocriticii (G. Durand) și ale hermeneuticii simbolice (M. Eliade), evidențiind rolul energiei feminine arhetipale și al structurii labirintice în organizarea sensului 
Interpretarea romanului Baltagul a generat, în critica literară românească, perspective diverse. George Călinescu (1941) evidențiază structura mitico-baladescă a textului, în timp ce Nicolae Manolescu (1987) propune lectura acestuia ca roman al investigației, apropiat structural de modelul narativ polițist, în care adevărul este construit incremental prin semne și inferențe.
Prezentul studiu se înscrie în paradigma mitocritică formulată de Gilbert Durand, care definește imaginarul literar ca sistem de structuri arhetipale recurente¹. În paralel, sunt utilizate concepte din hermeneutica sacrului la Mircea Eliade, pentru care narațiunea tradițională conservă modele ale ordinii cosmice și morale².

Loredana A StirbuCu scriitoarea sătmăreană Loredana A. Știrbu m-am intersectat recent la ședința Cenaclului Scriitorilor Maramureș, prezidat de scriitoarea Florica Bud, în data de 31 ianuarie, prilej cu care am primit, cu dedicație, volumul de versuri „De-o mie de ani - Dor, editura „Actaeon Book” Baia Mare, director dr. Daniela Sitar-Tăut. Dar cine este autoarea?
Loredana A. Știrbu s-a născut la data de 12 decembrie 1970, în municipiul Fălticeni. Este absolventă a Universității Ecologice din București, instituție în cadrul căreia și-a consolidat formarea intelectuală și interesul pentru domeniul cultural și literar. Activează în viața literară și jurnalistică din Satu Mare, unde îndeplinește funcția de secretar de redacție al revistei „Cronograf”, implicându-se activ în coordonarea și promovarea actului cultural. Este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), filiala „Anton Davidescu” Satu Mare, contribuind constant la dezvoltarea presei scrise regionale. Este președinte al Cenaclului literar „Cronograf”, poziție din care susține activitatea literară contemporană, sprijină autorii debutanți și participă la organizarea de evenimente culturale, lansări de carte și întâlniri literare, inclusiv la Baia Mare. Semnează creații literare (poezii), eseuri, cronici și articole în numeroase reviste de prestigiu din țară, printre care: Cronograf, Poesis, Caiete Silvane, Luceafărul, Conexiuni literare, Cetatea culturală, Citadela, Orizont, Nord literar, Marmația literară și Convorbiri literare. Activitatea publicistică este completată de colaborări constante cu publicații precum: Informația zilei, Bulevardul Știrilor, Gazeta de Nord-Vest, Jurnalul de Satu Mare, Argeș și altele.