DIM. RACHICI – “PROVERBELE LUI SOLOMON”

(ÎN VIZIUNI ANTINOMICE MODERNE)

ED.PANTA RHEI, 1996

       În ultima vreme, ca-ntr-un curent la “modă”, foarte mulţi scriitori au publicat cărţi care-şi trag esenţa din Biblie. Puţine mai sunt cărţile biblice care n-au fost încă “rescrise”. După ce Mihail Gălăţeanu a scris “Evanghelia lui Barabas”, Angela Marinescu pe cea a lui Toma, “Cântarea cântărilor”, a fost şi ea “îndreptată” de Augustin Doinaş, Dim. Rachici a răstălmăcit,

Cea mai recentă carte a poetului Ştefan Doru Dăncuş se numeşte „Avans şi lichidare” şi a apărut la editura pe care o păstoreşte cu rezultate meritorii - „Singur” din Târgovişte.

Volumul de faţă are peste 80 de poeme de o muzicalitate ieşită din comun, în care poetul Dăncuş ne spune încă de la primele poezii că „Plouă peste tot poporul/Şi e frig pentru Românii/Rana mea de ştefan doru/Tare-aş vrea SĂ NU MAI VII”. Plecând din Ieudul natal, mergând din Ardealul drag, în poemul „În Ardeal e noapte şi e ud” face o mărturisire cititorului: „În Ardeal e noapte şi e ud/Plouă doamnă – lacrimi la mormânt/Înainte de-a pleca din sud/Ia-te şi pe tine ca veşmânt”.

De la bun început facem precizarea că rândurile prilejuite de lectura volumului lui Ioan Romeo Roşiianu, Arhitectura Poemului (Editura Ethnologica, 2015, ilustraţie de carte, Ioan Marchiş) izvorăsc din dorinţa unui demers conceput sub auspiciile sincerităţii nedisimulate, veleitatea criticului literar autoritar şi obiectiv, lipseşte cu desăvârşire.

Voi aşeza impresiile de lectură cât se poate de subiectiv, las altora să măsoare cu şublerul dogmatic  cât  de bun e textul poetic, câtă metaforă  reuşită sau mai puţin reuşită , cât de mult sau cât de puţin suflu poetic şi originalitate are autorul nostru.

E plină lumea noastră literară specialiştii în ierarhizarea autorilor.

Anatole France ilustrează mai bine ca nimeni altul că amintirile pot fi reaşezate în memoria noastră diferit, în funcţie de starea afectivă de moment, sau în funcţie de vârsta pe care o avem când ne reamintim de ele. “Cartea prietenului meu” ar putea fi despre scriitorul francez, dar, la fel de bine ar putea fi cartea primilor ani de viaţă ai oricărui cititor.

“Mâine! A fost un timp când acest cuvânt era pentru mine plin de cea mai frumoasă dintre vrăji. Si ce mult iubeam atunci viaţa! Credeam în ea ca un îndrăgostit, şi nu mi-ar fi trecut prin gând că ar putea să se poarte aspru cu mine, deşi ştiam cât e de nemiloasă.

Cu toate acestea, am pierdut speranţa, şi acum nu mai pot să aud cuvântul Mâine! fără a încerca un sentiment de nelinişte şi de tristeţe.”

Am intrat în posesia volumelor cu nr. VI şi VII ale cronicilor şi articolelor care consemnează activitatea Clubului epigramistic “Spinul” Baia Mare, volum omagial dedicate părintelui Clubului “Spinul”, domnului Preşedinte de Onoare profesor Ioan Şiman. Lucrarea scrisă de unul dintre membrii fondatori ai clubului şi om de bază al acestuia – Toma Gross Rocneanu - apare sub egida Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” Baia Mare, în cadrul programului cultural “Maramureşul perpetuu”, seria “Pagini contemporane”, director dr. Teodor Ardelean, lector de carte prof. dr. Gabriela Gros Medan.

Dintre incitantele titluri, unele apărute în “Informaţia zilei de Maramureş”, “Graiul Maramureşului”, “Cetatea Rodnei”, blogurile Cenaclului Scriitorilor Maramureş şi Izvoare Codrene, altele în revistele de specialitate “Epigrama” şi “Spinul” spicuim: “Intrăm în ritm”,