Aureliu Goci - Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului, Editurile Glasul și Vasile Cîrlova, 1996.

Aureliu Goci este unul dintre cei care au un loc aparte în boema artistică bucureşteană. Redactor pe la diferite publicaţii, într-o vreme şi semnatar de recenzii literare, a lăsat în urma sa parfumul(?!) celui care nu vrea să debuteze, al celui care nu face acest "pas" deoarece congenerii săi - în particular şi contemporanii săi -în genere, nu-i pot înţelege şi aprecia la justa lor valoare demersurile literare. Dacă în vremurile sale (mai) "bune", când revistele de prestigiu îi găzduiau semnătura în paginile lor, această atitudine de nobil care n-are de-a face cu mojicii deranja mai puţin, ei bine!,

AURELIAN TITU DUMITRESCU – „ANTUMELE”, EDITURA LITERA, 1985

În momentul apariţiei volumului care face obiectul atenţiei noastre critice în momentul de faţă, poetul Aurelian Titu Dumitrescu era deja impus în peisajul literaturii române, peisaj în care mai toţi congenerii săi începuseră deja a-şi tăia felii din tortul gloriei. În com- paraţie cu ei, poetul acesta, nedându-şi cu nimeni coate, neîngrămă- dindu-se la masa festivă a cenaclurilor în vogă pe atunci, închis în sine ca într-o cetăţuie, aducea ofrande (doar) frumuseţii Muzei, pe altarul căreia jertfea cuvinte îmbălsămate de sensuri.

După un debut în forţa cu volumul „Iubire de pietrar” (Editura Scrisul Românesc - Craiova, 1982), după o „Antimetafizică”

GELLU DORIAN – „ÎN CĂUTAREA POEMULUI PIERDUT”, EDITURA AXA, 1995

„Poţi răscoli cu o frază o lume întreagă” zice poetul Gellu Do- rian încă din primul vers al „caldului” său volum, „În căutarea poe- mului pierdut”, Editura „Axa” - Botoşani. Astfel, acest poet „subţiat de vânturi ca trestia”, încearcă să ne convingă de faptul că nu poate fi „decât ceea ce-a fost” (Stau şi privesc). Adică Artist, un Poet căruia-i place să fie când „o tristeţe egoistă”, când un om „în faţa căruia nu mai este nimic din ceea ce a fost”, după cum mărturiseşte în același poem. Astfel, așezându-se în faţa Cuvântului, poetul îşi descoase Sufletul „la umbra poemelor în floare”,

DANIEL CORBU – „DOCUMENTELE HAOSULUI”, CASA DE EDITURĂ PANTEON, 1993

Dumnezeu mi-a binecuvântat şi mai mult vieţuirea prilejuindu-mi întâlnirea cu poetul nemţean Daniel Corbu. Omului cu voce caldă şi privire blajină îi datorez, înainte de toate, debutul meu editorial. Dar, nici bucuria şi căldura prieteniei sale, nici faptul că şi-a deschis, fără rețineri, braţele, pentr-o frăţească alipire de suflete, nu sunt cu nimic mai prejos. Nici nopţile petrecute-mpreună, nici intermina- bilele discuţii despre toate cele nu le pot uita. Dar, mai mult şi mai mult, nu-i pot uita poezia. În vremuri de dureroasă singurătate, de copleşitoare tristeţe, Ea, Poezia lui, mi-a fost balsam sufletului.

THEODOR GEORGE CALCAN – „CONFESIUNI DESPRE NEANT”, CASA DE EDITURĂ PANTEON, 1996

„Metafora lui Theodor George Calcan este discretă, bine pla- sată în text, ca un inel de rubin căzut pe fundul unui vas cu licoare dulce-amară, de unde trimite sclipiri şi surâsuri triste în jur… Un po- et cu o metaforă sclipitoare”, scria Nechita Danilov în prefaţa volu- mului „Confesiuni despre neant”, semnat de poetul nemţean Theo- dor George Calcan, de-acum aflat la cea de-a doua sa carte, volum editat de Casa de Editura Panteon, în anul de curând încheiat.