Volumul de poezii „Pe urmele îngerilor mei” de Lucia Virginia Pop, editura „Casa Cărților” Baia Mare, editor, redactor de carte și ilustrație copertă Flaviu Claudiu Mihali, ilustrații grafice interior maestrul Vasile Jurje din Cicîrlău, se înscrie în registrul liricii confesive contemporane, dominată de sensibilitate, introspecție și o profundă meditație asupra timpului, iubirii și memoriei afective. Poezia Luciei Virginia Pop se construiește ca un spațiu interior al trăirilor autentice, în care trecutul și prezentul dialoghează permanent, iar emoția devine principala forță expresivă.
Titlul volumului, „Pe urmele îngerilor mei”, sugerează o dimensiune spirituală discretă, dar constantă. Îngerii pot fi interpretați ca simboluri ale protecției, ale memoriei sau ale idealului interior care călăuzește destinul poetic. Astfel, întregul volum capătă valoarea unui parcurs inițiatic prin emoție și reflecție.
Poeta deschide volumul cu o poezie emoționantă „Îmi pleacă toamna” iar poeta se simte asemeni acestui anotimp, după o dezamăgire în dragoste: „Și-mi pleacă toamna-n fiecare clipă/ Și eu rămân pustie fără frunze/ Și-au înghețat izvoarele cu lacrimi/ Și șoaptele se sting încet pe buze// Tu ai plecat la braț cu frigul toamnei/ Și încă te aud prin glasul ploii/ Mă risipesc ca frunza care moare/ Și plâng cu doruri când se-arată zorii”.
- Detalii
- Scris de Gelu Dragoș
Citește mai departe: Poeta Lucia Virginia Pop calcă pe urmele îngerilor ei
George Bănățeanu dedică și prezenta carte, FRUMUSEȚEA IUBIRII, Editura PANDA PRINT, Baia Mare, 2026, tot amintirii părinților săi, la fel ca și pecedenta carte, cu specificarea: "În amintirea mamei mele Anca Letiția".
"Am venit din trecut să vă aduc iubirea pentru că inima mea moare, fără iubirea voastră ca florile în umbră fără soare, am deschis ochii larg și-am văzut că viața este minunată. Târziu, în miezul nopții la fereastra din odaia casei mele, adesea urmăresc stelele, gândindu-mă că sufletele noastre care pleacă se urcă la cer iar fiecare stea înseamnă un suflet care ne privește de sus, poate de aceea stelele sunt atât de frumoase"(CUVÂNT ÎNAINTE).
La fel ca și-n pecedenta carte a sa, după cum spuneam și mai sus, carte de versuri, RĂMÂI ÎN SUFLET, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2022, carte dedicată, la fel, memoriei părinților săi, Ana Letiția și Gheorghe Bănățeanu, dar și cititorilor, cărora le transmite "gânduri sincere din inimă curată", și-n actuala carte, dedicată mamei sale, Letiția, eul poetic se reîntoarce din nou la poezie, la iubirea lui pe care vrea să o aștearnă pe hârtie și să ne-o încredințeze cu mult drag, din dorința de a ține la pieptul nostru"...frumusețea acestei iubiri, câteodată veselă, câteodată tristă"(CUVÂNT ÎNAINTE).
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
În volumul „Ofrandă sufletului meu”, Valentin Lupea construiește un univers liric inegalabil de frumos, inconfundabil din punct de vedere stilistic și tematic, ce scoate în evidență, încă de la primele pagini, faptul că autorul versurilor are un respect deosebit pentru creațiile lirice pe care reușește să le expună într-un spațiu literar eliberat de orice fel de constrângeri. Când se referă la poezie, Valentin Lupea se teleportează într-o lume ideală și armonioasă menită să îi pună în mișcare imaginația. Pentru a-și putea exploata în liniște emoțiile interioare și interogațiile existențiale, scriitorul se retrage în lumea poeziei ori de câte ori este dezamăgit de realitățile lumii materiale.
De-a lungul timpului – așa cum scrie în textul care prefațează cartea – Valentin Lupea recunoaște că a alternat scrierile lirice cu volume de critică literară și scrieri filosofice. De asemenea, un loc important în compartimentul preocupărilor sale este alocat scrierii unor studii și volume de specialitate din domeniul educației și al psiho-pedagogiei.
- Detalii
- Scris de Liliana Moldovan
Citește mai departe: Inegalabilul univers liric din „Ofrandă sufletului meu” de Valentin Lupea
Poemul „Miros de primăvară” al poetului Valentin Lupea se așază sub semnul liniștii și al contemplației. Nu este doar o descriere a naturii care renaște, ci mai ales o stare de regăsire a sufletului în mijlocul firii. În versurile sale, domnul Valentin Lupea nu privește primăvara doar ca pe venirea unui anotimp, ci ca pe acel moment tainic în care omul redescoperă legătura profundă cu natura și cu ritmurile simple ale vieții.
În această atmosferă de liniște interioară, poetul percepe primăvara mai întâi printr-o senzație discretă, aproape imperceptibilă.
Versurile:
„Se simte-n aer un miros discret
și se degajă pașnic, uimitor,
acel lirism panic, saturat
de miresme și culori, îmbălsămat…”
sugerează că renașterea naturii nu vine brusc, ci se strecoară tainic în respirația lumii.
- Detalii
- Scris de Florina Nina Breazu
Citește mai departe: Contemplația naturii în poemul - "Miros de primăvară” de Valentin Lupea
Titu Maiorescu l-a numit pe Eminescu „poet nepereche”, subliniind profunzimea ideilor, perfecțiunea limbajului și caracterul filozofic al poeziei. Criticul G. Călinescu îl vede ca pe un creator de mituri și un poet universal, afirmând că poezia eminesciană unește două curente literare: romantismul și clasicismul. Universul său este dominat de tema geniului și a iubirii imposibile, iar Călinescu pune accent pe complexitatea imaginarului și pe dimensiunea cosmică.
Poezia eminesciană transmite autenticitate prin sinceritatea trăirii lirice, prin vocea poetică profund personală și prin naturalețea limbajului. Eminescu recurge frecvent la mit pentru a exprima idei universale, precum mitul geniului singuratic, mituri cosmogonice și filozofice, dar și motive romantice precum Zburătorul, visul sau eternitatea. Poezia sa pune accentul și pe rituri, redate prin invocații, repetiții, formule solemne și gesturi simbolice (chemarea Luceafărului, visul nocturn, contemplarea naturii). În plus, criticul C. Noica interpretează poezia eminesciană ca pe o meditație asupra timpului, ființei și cunoașterii.
- Detalii
- Scris de Roxana-Gabriela Bogde
Citește mai departe: Tăcerea care ordonează cosmosul: fata de împărat în „Luceafărul”