aflIubirea poate fi un sport extrem, protagonistul acesteia exersând deschiderea largă a aripilor într-o aventură ce se poate dovedi parşivă, rezultând într-o capcană. Iluzie şi iar iluzie, până la strivirea iremediabilă de pintenii hăului ori de călcâiul cerului. Zborul lin şi falnic nu există; decât scăparea în derivă a parcursului, din pricini lumeşti sau doar pentru că aşa e sortit.
              Astfel, în notă icariană, se înscrie cartea de faţă a Alinei Florica, un „Senin de neuitare” care numai senin nu ar fi, în timp ce de neuitare, da, şi încă de una blestemată. Poezia, cu accente în majoritate prăpăstioase, se vrea expresia vie a dezastrului amoros, de aici poate şi tenta de ameţeală, cu rime forţate de dragul păstrării unei cadenţe milităreşti ca în marşul funebru spre ultima bătălie dinainte pierdută, de unde şi o suferinţă clară a ritmului.
             Exemplificăm, pentru a putea fixa nuanţa caracterială în mintea cititorului: „Colindă îngeri tainic peste marea vastă,/ Senin de neuitare e povestea noastră,/ Iar pescăruși de gală se-mbracă acum,/ Să proslăvească irișii minunii de Crăciun.// Zăpada fină scârție sub pași de vreme,/ Dansează în valsul sacru visurile ferme,/ Azi dinspre tine se desface-o nouă zare,/ În toate se-ntețește fluida alinare.// Prin cântecele care au săpat în mine,/ Privirea-ți de bazalt renaște din ruine,/ Mai am de ascultat doinind atâtea stele,/ Iar tu-mi despoi vâltoarea altor albe iele.// Un „leru-i ler ” mă înfulecă asurzitor,/ Mi-e rece de ispita unui feciorelnic dor,/ Ascult de-o veșnicie la poarta ferecată/ Colindul ce-a născut cândva iubirea noastră.” (Senin de neuitare).

jgZici Grisham, zici thriller juridic. Bun de vândut pe mapamond în milioane de exemplare. Omu` fiind avocat un deceniu. Până s-a luat de condei cu fain rezultat. Așa că nu-i de mirare că are corupția ca temă tratată alert și expert. O lege americană  poate îmbogăți denunțătoru` celor corupți. Astfel ajungând în colimatoru` Biroului de Conduită Judiciară și al FBI o judecătoare rapace. Încârduită rău cu mafioți din zona Floridei. Investigația se lasă cu avertismente dure la adresa celor cinstiți. Ba chiar cu moartea violentă a unuia dintre anchetatori. Însă Lacy Stolz nu se dă bătută și pune capăt afacerii triumfător. Demascând infracțiuni grele, cu prejudicii enorme și autori neșovăitori, cruzi, răuvoitori. Luptă cu ei temerar, cu-ncetineala sau apatia sistemului judiciar al patriei sale. Cu avocați foarte scumpi și aroganți peste poate. Cu neîncrederea și teama ălor supuși cumva la tăcere prin mituire și frica zilei de mâine. Cu proceduri și chichițe diverse. Construind totuși un caz beton, cu procurorii-mpreună. Da` și cu denunțătorii care fac înțelegeri avantajoase, doar ca să scape de pușcărie și capii mârșavi să pice definitiv în abis...

Ionut Calota Partituri(Ionuţ Calotă – „Partituri pentru păpădii electrice” , Ed. BETTA, 2020)

            Trebuia să se întâmple la amiază şi să fie vara. În timp ce apele se fac ceruri numai bune de vâslit şi cuvintele se bucură de majuscule în perioada salvărilor de la înec. Cuprindere şi ordonare a firescului în poezia unui autor relativ tânăr ca şi manifestare, dar de mult atent la cursul şi parcursul unei lumi fără vreme îmbătrânite de prea multă folosinţă.
             La Ionuţ Calotă se dă examenul de maturitate în ce priveşte lirismul, cu sârg acumulat şi acum revărsat în mod controlat, cât să aducă belşug fără însă a rupe baierele arealului în timp ce se formează ca entitate proprie.
             Avem deci un poet pus pe treabă, la care respiraţia îndrăzneşte tot mai consistent să muşte aerul devenit serios numai bun de muşcat. Fazele deja ştiute şi despre care ne-am exprimat la timpul intersectării cu acestea, sunt aranjate astfel într-o nouă ipostază, menită să ofere relieful pe care îl aşteptam închegat.

MetesPoetul Ioan Meteş Morar-Chelinţanu ne surprinde plăcut cu un nou volum de versuri, al cincilea dacă nu mă înşel, un volum care confirmă încă o dată dacă vreţi valoarea poetului născut în Chelinţa.
Le-am citit cu multă dragoste cele 100 de poezii din prezentul volum deoarece mă regăsesc în multe dintre acestea şi îmi amintesc, asemeni poetului, cu nostalgie de vremurile trecute, de copilărie, de lucrurile care erau mai aşezate şi orânduite firesc în timpul acela.
Autorul abordează teme specifice  curentelor literare tradiţionalism, semănătorism şi romantism iar universul său liric e generos: satul natal, părinţii şi casa natală, câmpul şi şesul, izvorul, peisaje de munte, natura în toate aspectele ei, istoria locului şi a neamului, iubita şi primul sărut, dragostea, icoanele, credinţa, colindul, amfiteatrele şi sălile de curs, viaţa lui într-un cuvânt.
Inspirat şi titlul volumului „Un semn al  nemuririi”, editura „NapocaNova” Cluj Napoca, pentru că asta doreşte Ioan Meteş Morar-Chelinţanu, să lase un „semn” al trecerii lui pe acest pământ, este dacă vreţi „moştenirea” cea mai de preţ  pe care o dăruieşte celor trei fii al lui: Călin Ioan, Horea Flaviu şi Florin Vasile.

Coperta destinDebutând, în anul 2019, cu o carte de „proză onirică”, „LeiMar – Jurnalul unui înger”, MARIANA TASENTE face, încă de la acest prim pas în lumea scriitoricească, dovada unei sensibilități aparte, cultivând o scriere plină de lirism, de sensibilitate și de afecțiune.
    Cu o modestie ieșită din comun atunci când însăși afirmă că „îmi place să cred că sunt un simplu actor anonim pe marea scenă a vieții”, Mariana Tasente nu uită să-și exprime dragostea și respectul indeniabil față de cuvântul scris, mai ales atunci când acesta pleacă din suflet, când acesta exprimă stările afective și sentimentele omului, în sensul acesta explicându-se profesiunea sa de credință: „Scriu doar atunci când cuvintele vin și se așază cuminți în ordinea pe care le-o stabilește sufletul meu”.
    Nu știm dacă a scris (și) versuri cu mai mult timp înainte, dar, din anul 2013, când și-a creat un blog personal, „Rază de soare”, i-am descoperit numele însoțind multe poezii, iar pe acestea din urmă le-am regăsit înacest prim volum de creații lirice, „Destin – între salcâmi și caiși”, carte în care se recunosc sensibilitatea, disponibilitatea la reflecție, admirația față de natura care ne înconjoară și ne ocrotește și, bineînțeles, viața cu bune și rele.