Tristeţe, melancolie, căutare, iubire, visare şi resemnare, speranţă. Acestea ar fi „vâltoarea emoţiilor” prin care trec cei care citesc volumul de versuri al Gabrielei Cosovan. Putem afla ce o face pe scriitoare să aştearnă stihuri pe hârtie:
„M-am îndrăgostit de frumuseţe
  Şi m-am întors / Că să-i scriu poezia.”  

  Autoarea caută fiinţa iubită dar,
“Sufletul meu a obosit / De-atâta nepăsare
  Şi cheamă primăvara...„
  („Tristeţe”)

Cartea lui François Mauriac pune mai multe întrebări. A fost sau nu vinovată Térèse? Bertrand e, până la urmă, de admirat, sau de condamnat pentru felul lui de a fi? Cum se poate aprecia comportamentul lui la sfârşitul romanului? O avalanşă de întrebări îţi vin în minte după ce citeşti acest roman. Înseamnă că scriitorul francez şi-a atins scopul.
Publicat în 1927, romanul „Térèse Desqueyroux” s-a bazat pe o ştir ( publicată într-un ziar) despre încercarea de asasinare a soţului de către soţie, folosind arsenicul recomandat pe-atunci în tratamentul Fowler. În romanul lui Mauriac soţul, Bertrand, pentru a evita scandalul mediatic, depune mărturie în favoarea soţiei şi o scapă astfel de detenţie. Calvarul lui Térèse va începe după ce va ajunge acasă. Soţul i-a pregătit un fel de domiciliu forţat, închisă într-o cameră, dar cu vin şi ţigări la discreţie…

Scriitorul ceh Milan Kundera trăieşte în Franţa din 1975. A fost participant activ al mişcării politice “Primăvara de la Praga”. Operele sale literare sunt, în general, de natură politică. Excepţia de la regulă este romanul “Nemurirea”, care are un pronunţat caracter filozofic. E greu de povestit acest roman. In schimb, e usor de citit. De la primele pagini citite, poţi să-ţi dai seama de valoarea acestui scriitor. Romanul e un caleidoscop, în care piesele se compun şi se recompun, dând în final o operă de o mare complexitate. In “Nemurirea” graniţa dintre “ieri” şi “azi” e imperceptibilă, la fel şi deosebirea dintre real şi fantastic. Povestitorul, aflat pe un şezlong la marginea unui bazin de înot, vede strădaniile făcute de o doamnă de aproximativ şaizeci de ani de a executa cât mai exact exerciţiile fizice in apă, sub îndrumarea unui instructor mult mai tânăr. Doamna,

“Minunata lume nouă”, romanul lui Aldous Huxley, a apărut in anul 1934. O utopie care trebuie citită cu toată atenţia, pentru că transmite un mare semnal de atenţionare umanităţii peste ani. Cei care au fost obligaţi să fie fericiţi - puneţi ghilimelele de rigoare - în perioada comunistă, ştiu mult mai bine ce înseamnă cartea lui Huxley. Oamenii ajung să fie controlaţi prin “plăceri”, aşa cum statele totalitare pretindeau că oferă bună-stare la kilogram pentru toată lumea. Filozoful Petre Tuţea spunea:
 „Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa:bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda!”

Timpul in romanul lui Huxley se măsoară începând cu anul apariţiei

Un scriitor are la îndemână diferite modalităţi de a-şi pune în valoare opera ce o crează. Valoarea creaţiei depinde în primul rând de nivelul de acumulare şi înţelegere a stărilor pe care autorul doreşte să le exprime. De aceea fiecare creaţie este unică, precum unici suntem şi noi. Nu demult doamna Carmena Felicia Băinţan, a venit în faţa noastră cu o creaţie literară specifică, particularizată prin excelenta sa acumulare de experienţă bine sedimentată oferindu-ne o bijuterie literară, cartea ,,Iubirea din tăcere”, apărută la editura Eurotip din Baia Mare, 2015.  Autoarea a reuşit să ne ofere nici prea mult nici prea puţin pentru a ne încânta cu creaţia sa  reflectând o stare a unei particularizate iubiri. Iubirea e pentru toţi, dar fiecare o percepe unică. Unică este  manifestarea şi desfăşurarea acestei iubiri în cazul personajelor înscrise de autoare.