Dumitru V. Marin, “Prima clasă… Personalităţi de pe Valea Zeletinului”, Editura Pim 2014

“Mişcându-se cu dezinvoltură între Vaslui - Iaşi -

Bacău - Bucureşti sau Krakovia - Istanbul, Londra -

Moscova, capabil să fie deopotrivă performant ca

manager, reporter, operator tv, conducător autor, scriitor, editorialist, monografist, capabil să se dedice unor riscante iniţiative politice,

La început de an, la sugestia prietenului meu Ioan Romeo Roşiianu, am reuşit să citesc o carte antrenantă, cu subiecte şi teme multiple, plină de învăţăminte, scrisă din viaţa autorului ei, Mihai Miron. Autorul ne conduce prin epoci diferite şi ne arată că şi în viaţa cotidiană trebuie să gândim, să avem principii şi coloană vertebrală, să ne iubim ţara, să ne intereseze viitorul ei.

         Cele 42 de articole, care la fel de bine pot fi editoriale deoarece au valoare intrinsecă şi deşi au fost publicate de autor la editura IULIUS Baia Mare, colecţia Media în 2005, acum 10 ani, adevărurile spuse atunci de Mihai Miron, omul de Radioteleviziunea română, dar şi de ziaristul Mihai Miron sunt mereu actuale. Pentru că acesta nu uită amănuntele!

NICOLAE SAVA – „PRIVIGHETOAREA”, EDITURA JUNIMEA,1989

La aproape şase ani de la publicarea volumului „Fericit pre- cum mirele” (Editura Junimea, 1984), volum publicat ca urmare a faptului că poetul Nicolae Sava a câştigat, în 1983, concursul de de- but al acestei edituri de prestigiu, „Ed. Junimea” îl creditează iarăşi pre acest poet nemţean: „Privighetoarea”, 1989.

Marea majoritate a poemelor care compun acest al doilea vo- lum al lui Nicolae Sava sunt încadrate pe aceeaşi linie ca şi cele din primul. Puţine sunt ruperile stilistice de ritm, puţine sunt incursiuni- le poetului în/prin alte registre lirice.

Un imaginat depresiv ce se sprijină în metafora melancoliei ca într-o lancie se dovedește Ioan Romeo Roșiianu poet care, după două apariții editoriale dovedește că intuițiile criticii literare ce i-au îmtâmpinat favorabil volumul de debut s-au adeverit. În 1994, Ioan Romeo Roșiianu, intră în scena poeziei cu volumul „Unghi al durerii” (editura Panteon). O lirică reflexivă, un aer superior - dezabuzat de prinț rus exilat la Paris, cheltuindu-se și risipindu-se printre mondenități și mese de noroc, o dezinvoltură a construcției poemului atrăgeau numaidecât atenția asupra acestui poet, care, din neștiute pricini, și-a amânat destul de mult debutul. Întârziere care îl pune acum pe poet (dar și pe comentatorii săi) în situația de a „alege”: optzecist sau nouăzecist? Cert rămâne un lucru: ambele „tabere” și-l pot disputa cu sorți aproape egali de a și-l adjudeca.

DANIEL CORBU - „INTRAREA ÎN SCENĂ”, EDITURA ALBATROS, 1984

Îmi place să cred că sunt unul dintre cei mai fideli cititori ai poetului nemţean Daniel Corbu. Şi nu numai pentru că sufletele noastre au închinat, cu mai mulţi ani în urmă, din cupa prieteniei. I- am citit poezia, sufletul mi s-a îmbucurat de fiecare dată. Şi tot de fiecare dată, parcă (şi)mai mult.

La vremea când îşi publica cea de-a doua carte, „Intrarea în scenă”, Editura Albatros, 1984, nu-l cunoşteam. Auzisem, în schimb, de el. Îl ştiam în postura de participant la întrunirile Cenaclului de Luni, îl ştiam de prin revistele literare ale vremii. Astăzi, când a trecut multă vreme peste prietenia noastră,