A scrie despre un poet care a pășit în lumea de dincolo este o experiență profundă și cumva nefirească pentru mine. Obișnuită să mă conectez cu firul vieții din interlocutorii mei lirici, mă aflu acum într-un dialog tăcut cu poezia, fără prezența vie a autoarei.
Și totuși, lumea de dincolo poate ne este mai accesibilă decât ne imaginăm.
Volumul „(Pe)trecerea poetei”, publicat în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, păstrează vie imaginea Elenei Borcuti, o poetă a florilor, după cum eu am remarcat-o în postările sale.
Titlul ne vorbește despre ambivalența între „petrecerea” timpului pământesc și „trecerea” dincolo, într-un joc de cuvinte ce pare să sugereze că viața, cu toată efemeritatea ei, este o experiență continuă, iar poetul rămâne prezent în versuri și după plecarea sa.
Am selectat trei poezii din diferite părți ale volumului, fiecare abordând teme variate, care reflectă viziunea poetei asupra vieții, iubirii și timpului.
- Detalii
- Scris de Adriana Crăciun
"Adevărat, adevărat, / se duc poeții noştri, / Doamne, / se duc ca să mai moară puțin, / sau pentru totdeauna, / pe rând sau la-ntâmplare, / chiar dacă versul lor / nu moare, /trăind în neuitare, / şi rămânând / pe crucea cărții lor, / o salbă de vocale, / amestecate cu consoane / dental şuierătoare, / în această viață crudă, / crudă, / care-ncetul cu încetul, / moare, moare, moare, / pustiind literatura / şi-aleanul din suflare, / lăsând un gol în suflet, / ce nu va fi umplut, / cu niciun bucium altul, / cântând de la-nceput " (Valentin Lupea - SE DUC ŞI SE TOT DUC).
Da. Întâmplarea, sau poate ceva mult mai mult decât aceasta, m-a făcut să mă întâlnesc cu Elena Borcuti, prima şi ultima dată, în incinta punctului de lucru al Editurii eCREATOR, Baia Mare, din strada Gheorghe Şincai, nr. 31.
Dânsa venise pentru ultima sa carte, aflată în lucru, ÎN VERS DE AUR, iar eu, pentru o propunere de carte cu manuscrisul uneia dintre cărțile mele.
Tot întâmplător, sau poate nu, de data aceasta destinul a făcut ca tocmai eu să-i scriu prefața ultimei cărți antume, scrisă de Elena Borcuti, ÎN VERS DE AUR, Editura eCREATOR, Baia Mare, Colecția POESIS, 2023, şi iată, acum, tot eu sunt pus în dureroasa ipostază de a scrie o cronică, o referință critică la prima carte postumă a doamnei Elena Borcuti.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Dacă aș spune că Gheorghe Mitrofan este un inginer electronist de excepție, ceea ce e perfect adevărat, aș rosti doar jumătate din adevărul despre acest om! Cealaltă jumătate o reprezintă lupta lui permanentă cu nedreptatea, sub toate formele existente în societatea noastră, atât înainte, cât și după 1989. Este ceea ce, în principiu știam despre autor, dar toate argumentele în acest sens le-am aflat din volumul autobiografic cu un titlu atât de atrăgător: „La mulți ani, bătrânica mea!” „Bătrânica” este Televiziunea Română, cea care împlinește în acest an 66 de ani și unde dl. Mitrofan a lucrat 39 de ani.
Volumul este o lectură pasionantă pentru orice electronist (de fapt, pentru orice cititor) deoarece istoria suportului tehnic al televiziunii române se scrie sub ochii noștri. Autorul, venit în televiziune în 1961, se confruntă imediat cu mari probleme tehnice, pe care le rezolvă, una câte una. Pentru că este o persoană care nu se mulțumește cu ce are (bine-cunoscutul „merge și așa!”), ci vrea să îmbunătățească mereu! Un căutător permanent de soluții cât mai bune! Astfel de oameni sunt acoperiți cu aur în companiile din țări avansate. În schimb, Gheorghe Mitrofan a avut parte de nenumărate piedici pe care i le-au pus în cale oameni mici din țara lui natală.
- Detalii
- Scris de Marius Bâzu
Motto: „Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta!” (N.Steinhardt)
Publicată în vara anului 2024, de editura eCreator din Baia Mare, această carte - având 298 pagini, 8 capitole, câteva sute de ilustrații (documente, facsimile, fotografii, etc. toate de interes istoric), tehnoredactare și grafică impecabile - reprezintă un necesar, consistent și util document memorialistic descriind din interior, din perspectiva unui inginer electronist, deci cu rigoare, luciditate, onestitate și credibilitate - primele patru decenii de funcționare ale instituției publice de mare interes denumită Televiziunea Română, TVR („bătrânica” din titlu, omagiată de autor, actualmente octogenar, ca „soț” al ei, dupa 39 de ani de „căsătorie”, între anii 1956-1995 !!!!).
De menționat că, în România, primele emisiuni profesioniste regulate de TV în alb/negru au început în noaptea de Anul nou 01.01.1957 (la 31.12.1956 fiind înființat actualul canal TVR1, rămas unic până în 1968!) și utilizau echipamente de studio și emisie (emițător de 22kW) precum și televizoare cu tub cinescop și tuburi electronice importate (mai ales din URSS și RDG).
- Detalii
- Scris de Nicolae Drăgulănescu
Romanul de față, SUB TALPA DESTINULUI, Editura GEORGE COŞBUC, Bistrița, 2023, este al doilea roman al doamnei Gabriela Dimitriu, după TRECUTUL, LABIRINTUL VISELOR, Editura INSPIRESCU, 2021, roman "început în 9 mai 2021 şi terminat în 22 iulie 2022".
Avem în fața noastră un roman de factură psihologică în care "Un accident de maşină petrecut într-o zi nefastă de marți, 13, avea să, întoarcă din calea care se prevedea luminoasă, destinul scriitorului Andrei Condurescu. Gânduri răvăşite, întuneric şi lumină, dragoste şi crimă, toate se petrec într-un ritm alert, mână în mână cu personajele cărții. Viața şi moartea se vor împleti asemenea unei cununi imaginare, iar dragostea va căpăta nuanțe diferite pentru cele trei femei aflate în viața lui Andrei. Cine va căştiga? Cine va pierde?"(Gabriela Dimitriu - Sursa Facebook).
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: O CARTE DESPRE VIAȚĂ, SAU VIAȚA UNEI CĂRȚI