Daniel Marian Calaretul Coperta Cu text 1    Încă un volum de versuri semnat Daniel Marian, călătorul din zorii unei iubiri amânate, vede lumina tiparului, avându-l pe copertă pe autor cățărat pe dric în așteptarea înhămării cailor spre a purta la groapă sentimente decedate și povești de dragoste neîmplinite, în vremuri de o vitregie fără seamăn („vremea-i o scorpie se vede / că-i vremea din zorii / unei iubiri amânate / și aia tot scorpie sau vreo / ceva asemănător / de aia am pregătit eu / dricul cu povești”).
    Ar putea părea că suntem în prezența unor poeme anti-iubire adresate Alinei, însă, în fapt, e vorba de iubire la cote maxime, deși rămasă la stadiul de neîmplinire.
    Ceea ce nu scade, ci sporește intensitatea mesajului poetic, măcinat de amintiri și tristeți („cu tristețea alina / nu mai pot s-o duc mult / a început să se ofilească / în suflet” – tristețea are un nume).
    Este firesc, așadar, ca versurile să ardă la propriu („că arta poeziei vine / din latinescul ars poetica / deci poezia trebuie să ardă / ce foc frumos de tabără”).
    Cu atât mai mult cu cât cuvintele odată scrise nu mai aparțin autorului, ci tuturor („am visat sau poate așa era / cum o grămadă de lume / stătea la căpătâiul meu așteptând / să mor ca să-mi poată fura cuvintele / degeaba le explicam că sunt ale lor”).

simeanu 180Nume de cod într-un dosar de urmărire informativă. Din comunismu` ceaușist, după ”tezele din iulie”. Când tânăru` Gabriel Liiceanu se-ntoarce de la Aachen. Cu Heidegger în gând și vrând a-l publica și la București. Ca să promoveze filosofia adevărată. Nu impostura marxist-leninistă. Socialismu` științific. Ateismu` bolșevic. Și să-i fie demn urmaș maestrului Noica. Un oprimat fără vină ș-acesta, prin închisori și domiciliu forțat pe la poale de Carpați meridionali...
  Ei bine, în tot travaliul ăsta, odios nespus și costisitor, pe urma lu` Gabi, coordonator nefast fu un... argeșean de la Vulturești. Maior securist Ion Pătrulescu. Nu singur din zonă printre implicați. Plătiți excelent și cu privilegii ca să facă rău. Ca să distrugă, prin întunecimea minții și răutatea din suflet, mii și mii de vieți. Nesupuse încă ”noii orânduiri”. ”Dictaturii proletariatului”. ”Fratelui mare” de la Răsărit...
  Neîndoielnic, Pătrulescu, Deleanu, Gheorghe, Cepraga, Borșan, Pruneanu, Năstase, Dumitrescu și alții atâția n-aveau ei singuri capacitați intelectuale să-l bage pe Liiceanu la beci. Așa că apelează la ”surse”.

Mihaita Talpalaru Ultimul EU Coperta(Mihăiţă Talpalaru – „Testament pentru Ana – Ultimul EU – Nescriitorul”, 2017)

             Viaţa ta să fie ca o biserică, cu porţile deschise. Dar să fie şi ca o crâşmă, cu porţile deschise. Viaţa ta să fie trăită pe un înţeles abrupt şi pe un neînţeles cât marea şi câmpia, ca pe două picioare inegale, viul şi umbra viului. Şi umbra viului să se facă neumbră tocmai pe când era cea mai dreaptă şi cea mai rotundă umbră. Rătăcitorului îi e dat să rătăcească printre oameni şi cuvinte, până oamenii se pierd în cuvinte şi cuvintele împietresc în oameni, astfel născându-se statui. Rătăcitorul sau umbra rătăcitorului, scriind. Poezie.
              Pentru Mihăiţă Talpalaru încă nu s-a construit scenariul cutremurului perfect, şi niciun dezastru nu îl poate avaria mai tare decât neliniştea care este colosală şi mai este şi genetică şi nu are sfârşit nici în umbră nici dincolo de umbră. „Testament pentru Ana – Ultimul EU – Nescriitorul” este o facere tranzitorie, şi nu una conclusivă, aşa cum ar fi de crezut. Nu ştiu cine este Ana, important este că există Ana, şi se tot zideşte în jurul ei poezie. Testamentul nu este pentru după moarte, ci pentru după viaţă. De fapt, se întâmplă ca viaţa să se confunde cu moartea, deseori. Jocul cu umbra-neumbra este cauza acestui fenomen extrem de periculos în care se poate trăi şi în şoaptă şi zgomotos pentru că scalele de măsură au clacat de mult, plictisite fiind de nebăgare în seamă.

Simfonia”La început a fost cuvântul” – spune Cartea Sfântă – și pentru că niciun muritor n-a știu ce-nseamnă ”dor”, Cerul a trimis printre oameni, poeții. Iubirea, curajul zeilor și nebunia muritorilor, acest amestec de plăcere și durere care-a împărțit lumea în infinit și nimic, le-a fost dăruită tot lor, împreună cu dorul, ca har și blestem. Și dacă a iubi înseamnă a muri doar pentru a renaște în celălalt, mereu altfel, din ce în ce mai aproape de propriul suflet, poetul este primul dintre oameni care a pus căpăstru timpului. Și l-a strunit, oferind în schimbul unei clipe de eternitate, cuvinte.
”Dezmiardă-te în profunzimea nopții, / Şi spune-i inimii, de vrei să-ți fiu iubită. / Iar de nu poți, scrie-mi în miez de-apus / Descoperă-mi mulțimea de cuvinte, / Ce vin pe-ascuns, să te alinte, / Când fiecare întrebare-i un răspuns!”

    De-un poet nu te poți apropia decât dacă încerci să-l înțelegi dincolo de poezie, îi aștepți întrebările și-i răspunzi în limba în care el îți vorbește sau dacă, aștepți să se apropie el de tine și asta se-ntâmplă numai când, între două arderi, simte nevoia de-a-și așeza tâmpla în palmele liniștii tale.

Aurelia Oanca si Carmen CocaAurelia Oancă ne aminteşte cât de minunate culori are curcubeul...

Aurelia Oancă ne propune cartea de poeme „Poezia picturii, pictura poeziei”, colecţia Poesis, editura eCreator.Pe autoare o cunosc de ceva timp, fiind o prezenţă constantă la manifestările culturale ale Băii Mari, în primul rând la lansările de carte ale colegilor de la Liga Scriitorilor Români, filiala Maramureş, dar şi ale colegilor epigramişti din Clubul Spinul. A fost de fiecare dată şi la întâlnirile literare ale Cenaclului „Petre Dulfu” din Satulung, sporind asfel importanţa şi valoare şedinţelor cenaclului sătesc. Îmi amintesc cu plăcere că şi-a prezentat două cărţi pentru copii la Şcoala Gimnazială din Mireşu Mare şi Lucăceşti. Este vorba de „Săniuţa fermecată”, Editura Eurotip 2012 şi „Două fete şi două zîne ...Miruna”, Editura Eurotip 2014.
Interesant este faptul că scriitoarea Aurelia Oancă, absolventă a Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare şi a Şcolii Postliceale Tehnice Financiare, a funcţionat pe postul de contabilă la SC Phoenix, dar pentru Domnia sa prima şi ultima iubire o reprezintă beletristica, adică literatura pentru adulţi şi copii şi artele plastice.